316 matches
-
decât o simplă asemănare, căci "ar încarna forma naturală" a lui Dumnezeu, forma imanentă în ceea ce, provenind de la ea, ar reduplica-o înscriind-o în planul vizibilității" (în Boethius, op. cit., p. 164). 5 Călătoria, în IP I, pp. 86-87. 6 Acropole, în IP I, p. 210. 7 Istoria ca patrie, în IP I, p. 343. 8 Izvorul poeziei, în IP I, p. 295. 9 Poezia ca slujire a Logosului; Obiectul poeziei, în Ioan Alexandru, Iubirea de patrie, vol. II, Editura Eminescu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din ceea ce știam și mai aflasem de la gazda mea temporală despre Grecia ospitalieră, despre capitala ei - Atena, dar și despre Athosul - la ridicarea căruia au contribuit nemăsurat de mult, și timp îndelungat, și Țările Românești. Orașul este vegheat de maiestuosul Acropole cu al său Partenon construit de Pericle în anul 400 î.H. Atena, capitala Greciei, este situată la poalel e colinei Acropole, într-o câmpie, la o mică distanță de golful și de portul Piure, avea atunci circa două milioane de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ridicarea căruia au contribuit nemăsurat de mult, și timp îndelungat, și Țările Românești. Orașul este vegheat de maiestuosul Acropole cu al său Partenon construit de Pericle în anul 400 î.H. Atena, capitala Greciei, este situată la poalel e colinei Acropole, într-o câmpie, la o mică distanță de golful și de portul Piure, avea atunci circa două milioane de locuitori. Ruinele vechii cetăți, cu Acropole, Erehteionul și Partenonul arată că Atena a constituit unul din tre cele mai importante puncte istorice
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de Pericle în anul 400 î.H. Atena, capitala Greciei, este situată la poalel e colinei Acropole, într-o câmpie, la o mică distanță de golful și de portul Piure, avea atunci circa două milioane de locuitori. Ruinele vechii cetăți, cu Acropole, Erehteionul și Partenonul arată că Atena a constituit unul din tre cele mai importante puncte istorice ale timpului iar ast ăzi unul din frumoasele complexe arhitectonice ale lumii antice, către care se îndreaptă tot mai mulți interesați în activitatea de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
alburi, marea luminoasă, imaginația luminată de trecutul glorios al orașului. Plecăm, conduși de un ofițer de pe Dacia, să vizităm Atena. Întâi, muzeul, unde văd un frumos tablou de Jordaens și câteva desenuri de Rubens, apoi cam în grabă urcăm pe Acropole, unde locul, templele și trecutul cunoscut din cărți ne lasă amintiri neșterse. Acei ce au creat aceste minuni, desigur, au fost o lume mai fericită decât amărâții muritori de azi. Cum vor fi arătat întregi acele temple cu statuile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de acord. Ce-i drept, coloșii muți de la Gizeh, medium obez și fără mesaj, ne impresionează fără a ne transmite nimic altceva decât poncife de genul "patruzeci de secole vă contemplă". Un agnostic se poate mulțumi cu o rugăciune pe Acropole, dar vi-l puteți imagina Renan îngenuncheat cu mâinile împreunate în fața piramidei lui Kheops? Ca să se adreseze cui? În ce limbă? Ca amintire despre ce? În așteptarea a ce? Dacă natura adevărului transpare din grija manifestă de a-și arăta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ce-i mai rău. Cum dreptul de a ocupa o anumită suprafață de pământ este dublat peste tot de obligația de a investiga subsolul, câmpurile de săpături au devenit câmpuri minate. Veneția are Laguna, Parisul Sena, Florența Arno, iar de pe Acropole zărești în depărtare Marea Egee. Apa este de obicei garant al ospitalității, dar pe fundul albiei Cedronului, de multă vreme nu se mai zărește niciun firicel de apă. Seacă e și scăldătoarea oilor, cunoscută drept tămăduitoare, în care Isus l-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dovedit superiori grecilor în luptă, aceștia din urmă dispunînd nu numai de un echipament inferior, dar fiind și lipsiți de un plan de acțiune bine coordonat. În aprilie 1826 a căzut Misolonghi și curînd după aceea soldații otomani au ocupat Acropolele Atenei, simbolul civilizației antice grecești. Se părea că revolta va fi zdrobită. În acest timp, disensiunile interne slăbiseră și divizaseră conducerea revoluționară. În afara faptului că erau nevoiți să lupte, rebelii greci trebuiau și să administreze regiunile de sub controlul lor și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
la care sunt obligate, față de noi, toate lucrurile de pe lume. Din larg dănțuiesc în apă cu înclinări bizare - și ConstanțaCity (mizeră, arhi-defunctă cetate) se profilează cu vagi pretenții new-yorkeze și chiar cu o râpă care, înnobilată de depărtare, aduce a Acropolă (la fața locului - prăvălitură de ziduri ruinate, compisate de mâțe și câini, și de șandramale delabrate). Revii către dig - te lași purtat de o coamă propice de val, te prinzi cu o mână de o piatră plină de mâzgă alunecoasă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
așa că ne-am bucurat și de pile. După 1989, firește, am călătorit enorm. Bucurii mi-au adus toate călătoriile. Nu pot să fac nici ierarhizări, nici comparații. Să compar Capela Six tină cu Niagara? Castelele de pe Valea Loarei cu Piramidele? Acropolele cu plonjonul în Noul și Vechiul Testament, din cele trei zile de călătorie oficială în Israel? R.P. Mi-e greu totuși să cred că totul a fost trandafiriu. N-a apărut nici o pată pe covorul acesta impecabil? A.R. Neplăceri propriu-zise
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pe mare, observă că velele iahtului său „Teignmouth Electron” (numele portului de plecare combinat cu pasiunea lui pentru electronică) nu sunt la locul lor. Ușor rușinat, se întoarce la debarcader și face ultima revizie. Apoi, în sfârșit, ridică ancora. Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
său „Teignmouth Electron” (numele portului de plecare combinat cu pasiunea lui pentru electronică) nu sunt la locul lor. Ușor rușinat, se întoarce la debarcader și face ultima revizie. Apoi, în sfârșit, ridică ancora. Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă în pori goluri
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
colților de fier ruginiți cu colți de oțel inoxidabil. Dar Parthenonul e bolnav: de bătrânețe, de timp, de ateroscleroză. Când poveștile cu oameni - prea multe, prea vesele, prea triste, prea frumoase, prea urâte - mă plictisesc, mă gândesc la marmură, la Acropole. NOIEMBRIE ’68 1: „Sunt bolnav... Cred că o nevroză mă va răpune...” (Crowhurst - în jurnalul de bord). 2: Iarba din plastic - spune un prospect comercial american - e superioară ierbii vândute la metru, în mochete groase, pentru spațiile mici; peluza din
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Muntele. Primul lucru pe care-l Întîlnesc dimineața uitîndu-mă afară e marea. În fiecare zi alta și totuși, În Învățăminte, aceeași. Aceasta are o anumită importanță. E la fel cum atenienii se scoală În fiecare dimineață cu imaginea albă a Acropolei În față; și e timpul să recunosc acestui privilegiu tot ce i se cuvine. Pelasgii se rugau privind În jos, crezînd că zeii stau În viscerele pămîntului, În vreme ce aheii se rugau privind În sus, deoarece erau convinși că zeii stau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pămînt nu mai doi. Iubim În cîmpie și ne Îmbătăm de puritate pe Munte. Acolo se află Parthenonul, ruinele de marmură, singurătatea În care Înflorește o Înțelepciune plină de soare, Prometeu legat de coloanele albe, Sisif urcîndu-și stînca spre vîrful Acropolei și Oedip lovind cu bastonul pe cărarea pietroasă ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele ne aduc aminte prin liniștea lor că Socrate după ce a băut otrava s-a Întins și s-a acoperit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
decît o statuie a Afroditei cu buzele sărate, În vreme ce soarele Începe să coboare, iar printre stînci valurile extenuate insinuează căldura unui iulie torid. E poate un loc unde ne Întîlnim Într-adevăr cu grecii antici, mai degrabă decît Între ruinele Acropolei. Cea mai frumoasă dintre zeițe e cea care ne apropie cel mai mult de ei și ne ajută să Înțelegem că darurile ce ni se oferă sînt ireversibile; și că umanismul a Început prin a descoperi că zeii, pentru a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Olimp. Apoi În flacăra necruțătoare a amiezii zeița a devenit femeie, În vreme ce frumosul Paris s-ar teme să nu-l păteze această mare care, orbită de lumină, bîjbîie la țărm, printre stînci, ca Oedip. Dacă trebuie să plătim emoțiile de pe Acropole, măcar să iau din această frumusețe partea neatinsă de amărăciune. Dealtfel, cunoaștem lucruri pe care grecii le ignorau. Sibaris Se nasc obosiți și trăiesc pentru a se odihni. (Inscripție pe un suvenir din San Marino.) Nu plouă Încă, dar cerul s-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
golește zadarnic. Apolo a săpat o prăpastie Între mine și lume...) Chemîndu-i pe cei din jur să le arate ceea ce vede ea, Cassandra Îi cheamă Între ruine. Dacă ar fi trăit În secolul lui Pericle, ar fi Întins brațul spre Acropole: Priviți, visul lui Fidias va ajunge Între ierburi putrezite prin care mișună șopîrlele! Priviți acele coloane prăbușite și sfărîmate pe jumătate dacă vreți să vedeți cum va arăta frumusețea elină! Zeița frumuseții e o biată fecioară de marmură pe care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
e urît pentru gîndirea greacă e pentru el monstruos. Tot ce e irațional e demn de dispreț. Tot ce e accidental trebuie suprimat. Acest bastard divin are ferocitatea purității. El e la fel de intolerant ca și Platon În Republica sa. Curăță acropolele de monștri pentru a putea fi clădite pe ele templele grecești. Și oricît ni s-ar părea de ciudat, Între acest gladiator primitiv și Parthenon e o strînsă legătură... Elada Își afla echilibrul Între zei și monștri. Fiară e sfinxul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Socrate, În schimb Îl ținem minte pe cel condamnat, e și aceasta o ironie a soartei care șterge numele celor care condamnă și lasă numai numele victimelor, dîndu-le gloria pe care au rîvnit-o ceilalți... Cine altul decît Sisif, suind pe Acropole, ar putea să răspundă melancoliei lui Saturn? Sisif care știe că În spatele lui pe munte e doar amintirea drumurilor străbătute... (...Mi-aduc aminte de multe ori viața pe care am dus-o În Corint. Și pe urmă Îmi spun: n-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gest ritual unirea mâinilor celor doi miri, precum și purtarea cununiilor pe capetele lor. Ele erau săvârșite într-un spațiu familial, iar mai apoi în perioada elenistica căsătoria primește consacrare din partea preoților și a preoteselor. Tinerii erau conduși de către părinți pe Acropole unde aduceau jerfe zeilor cetății cu această ocazie, după care tinerii soți primeau instrucțiuni din parte preoteselor. însă momentul principal al căsătoriei nu îl reprezenta unirea mâinilor sau punerea cununiilor, nici macar jerfele aduse zeilor ci greutatea cădea pe ceremonia numită
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
apus de soare din lume. Acolo este un templu al lui Poseidon. A fost primul templu pe care l-am văzut și m-a impresionat teribil. Tot anul trecut am fost la două spectacole - unul la Irodion - teatrul de la poalele Acropolei, unde am văzut „Amphion” - comedie de Aristofan, și altul la Epidavros - ,,Bacantele” de Euripide. Amândouă ne-au impresionat. Luăm contactul pentru prima dată cu corul antic autentic care constituie strălucirea teatrului grec. Tot ce-am văzut anul trecut a fost
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Euripide la Irodion. Am văzut Muzeul Cicladelor, impresionant și straniu; am revăzut Muzeul Național unde anul trecut nu am putut vizita galeria de ceramică. Este imensă și copleșitoare. Am văzut Muzeul Bizantin cu nenumărate icoane frumoase; am văzut Muzeul de pe Acropole care tot anul trecut era închis. Uite, acum realizez că n-am stat degeaba, deși, după ce vizităm câte un muzeu, o zi trebuia să stăm în casă pentru a ne reface din cauza căldurii, ceea ce mi-a dat sentimentul că pierdem
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
doar două zile, dar a avut consistența unei săptămâni. Peste două zile urma să părăsim Grecia. Ce bine! Am uitat să spun că am mai văzut o piesă (de teatru) într-una din ultimele zile, tot la teatrul de la poalele Acropolei - „Electra” de Euripide. Acum mă pregătesc sufletește pentru două săptămâni în Spania. Mai am o săptămână și zbor. Am emoții, mi-e frică și așa mai departe... Va trebui să fiu calmă. Două luni și jumătate pentru Liviu în străinătate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mâncăm suflaki și bem ouzo într-o tavernă. Pitoresc. Sâmbătă 22 iulie 1995 Vizităm muzeul armelor. Dormin aproape toată ziua iar seara ne culcăm devreme. Liviu are nevralgie și insolație. Duminică 23 iulie 1995 Vizităm muzeul bizantin și complexul de pe Acropole. La ora 17.00 suntem pe vaporul Aptera cu mașină cu tot îmbarcați pentru Creta. Liviu continuă să aibă probleme cu sănătatea. Are și tensiune (15 cu 9). Vom călători pe punte. Am emoții. Doamne, ajută-ne să ajungem cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]