1,910 matches
-
cu fiecare minut tot mai bătrâne și mai invizibile pentru lume, nu trebuie să folosească mult machiaj. Nici să meargă în locuri vesele și la modă. Nici să se zbânțuie la o petrecere. Respirația mea are un miros încins și acru înăuntrul vălurilor, înăuntrul straturilor umede de mătase și tul și crep georgette pe care le ridic pentru prima oară pe ziua asta; și-n oglinzi privesc reflexia roz a ceea ce-a mai rămas din fața mea. Oglindă, oglinjoară, cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu picioarele pe pămînt. Nu pe oricare pămînt, ci pe pămîntul galben, cleios, pe lutul Vladiei. O dată cu plecarea prințului și fuga, pentru că fugă fusese de fapt plecarea lui Bîlbîie, care nu-și luase cu el nici măcar briciul, săpunul și piatra acră pe care le ținea pe pervazul ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii de lînă albă pînă la afișele-reclamă și lădița cu mostre de care nici un comis-voiajor nu se desparte, orice ar fi, în Vladia s-a așternut o pace adormitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care nu puteau înțelege că existența era mult mai plăcută dacă nu erau obligați să se scarpine încontinuu și să suporte un miros care aproape că provoca o stare de vomă. Sub braț, hainele le erau îmbibate de o sudoare acra și se putea afirmă, fără teama de a greși, că fiecare centimetru pătrat al acestor haine se transformase într-un cuib de paraziți, la fel ca și părul lor lung, care părea să nu mai fi fost spălat de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care să amintească de încântătoarea ființă pe care toți o iubeau și o respectau că viitoarea regina a insulei Bora Bora. În cele din urmă, căpitanul Mararei se întoarse către Ihona, cea mai mare dintre fetele proaspăt eliberate, si întreba acru: —Despre ce naiba vorbește? —Despre Octar, regele Te-Onó. O matahala cu un penis imens, cu care a sfâșiat-ope sora mea, Purúa, provocându-i moartea, și aproape că ne-a omorât și pe noi. Făcu o pauză scurtă și adaugă, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i bine, exact acolo, Încetișor acum, nu prea repede! Așteaptă să vin după tine. Nu striga, nu atrage atenția cuiva, doar așteaptă-mă aici. Îți urez noroc! Adam a rămas prins În Înghesuiala fierbinte a trupurilor din jur, iar mirosul acru de transpirație l-a Îngrețoșat. Nimeni nu părea să Înainteze, iar Sunny dispăruse. Întoarsă spre el, Îl privea cu ochi limpezi o fetiță purtând În brațe o colivie colorată În care era o pasăre cântătoare. — Au tras pasarela, a spus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
control economic și intelectual... Din a oftat, iar oftatul lui a părut foarte zgomotos În tăcerea nenaturală din jur. — De câte ori am mai auzit noi asta? i-a suflat lui Adam la ureche. Instinctiv, Adam s-a Îndepărtat de răsuflarea lui acră și fierbinte. În acele câteva clipe, pierduse șirul spuselor, așa că și lui i s-a părut că Din ar face mai bine să tacă. — ...Revoluția Indoneziană a devenit un vulcan care scuipă foc În sprijinul luptei duse de omenire pentru
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că ne ducem să privim corăbiile la Sunda Kelapa. știi, vasele-alea mari și colorate, cu pânze enorme. Hei, tu simți mirosul mării? Adam abia a dat din cap. De fapt nu mirosul mării-l simțea, ci o duhoare persistentă, acră, de gunoaie putrede și de benzină și numai o vagă boare de umezeală prin briza uscată. Fapt e că uităm că Malaysia e chiar lângă noi, a continuat Din. Dacă vrem, putem chiar să Înotăm până acolo! E, pe drept
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pornit în vizită cu o idee, reveneai acasă, dezumflat, cu o alta. Într-o zi Carmina îl reîntâlni pe profesorul de sport. Nu era beat dar fusese, după cum spunea, la o partidă de tenis și transpirația îi mirosea intens, a acru, a doagă de butoi, porii feței, măriți, luceau de grăsime, dincolo de aparenta sprinteneală, purta cu sine o expresie de om suferind; poate nu băuse nimic în ziua aceea, îi lipsea tonicul existenței, elixirul vieții. Își ștergea mereu mâinile transpirate, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi fost imposibil s-o refuze. Și apoi așa, în taină, totul căpăta gustul unei escapade. Uneori se întâmpla ca Alexe să-l supere, se mai întâmpla și asta, adică să-l surprindă pe profesor într-o dispoziție mai acră și, sătul până în gât să toace marile personalități, care au murit sau care mai trăiesc, se rezuma la concret, își pornea atacul asupra inginerului electronist Marcu, găsea că posedă o evidentă dorință de a se cățăra, avea ceva cu Dacia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă. Se ridică și porni Înainte cu mâinile În buzunarele adânci ale pantalonilor săi gri, pensați, din lână tip „Covasna”. Umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și se bucurau. Începu să-și numere În gând dușmanii. Când ajunse la treizeci renunță: Îl ura tot cartierul. Dar, chiar de aceea, se simțea folositor, important și superior unei mulțimi necioplite care bea cafea cu năut, bere călâie și acră și mânca „tacâmuri” de pui ori capete și „adidași” de porc. Începu să scoată șuruburile roții avariate cu graba cu care ar fi descheiat nasturii jeansului care plesnea pe fesele „parașutei” ce tocmai trecuse pe lângă el fără să-l ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deloc, o idioată care mă strânge de mână, veni răspunsul său scrâșnit, anevoios, datorat durerii și aceluiași regim de austeritate verbală. Poate ar mai fi adăugat ceva dar, din pricina câmpului Înflorit din batic, la care se adăuga și un miros acru de grâu Încolțit, care venea din altă parte, a leșinat În brațele tovarășei, așa Încât palma pe care a luat-o de la tovarășa Codruța a fost trecută cu vederea, ca și Întrebarea ei mânioasă: cum vorbești așa, mă, puță? L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Stăteau În iarbă toți patru la umbra unui măr și așteptau un telefon de la București. Și telefonul a venit: Grațian era respins a treia oară la regie de film. A cules un măr de pe o creangă joasă. Merele erau tari, acre ca gogonelele murate. A mușcat ca dintr-un măr copt. I-au dat câteva lacrimi. Primele. A mâncat mărul cu sâmburi cu tot. Apoi s-a Întins În iarbă. Culcat pe spate părea crucificat. Ei Îl priveau neputincioși. Se zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am sperat că o vei face dacă vei vrea să știi adevărul. Orice s-ar fi întâmplat, n-am crezut că vei reacționa în felul ăsta. — Cum? Las-o baltă. — Nu, haide, cum să reacționez? — Ca un copil. Un val acru de furie îmi urcă în gât și am strâns tare din dinți până când s-a retras. — Am avut încredere în tine, Scout. Încredere oarbă. Ai dreptate, ce copilăros din partea mea! Fiindcă ea nu reacționă în nici un fel, alte cuvinte înțepătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
într-un cerc larg spre Orpheus. O umbră lungă și întunecată pe sub valuri. Înotătoarea se ridică mai sus din apă, lăsând în urmă un V de spumă albă când rechinul prinse viteză îndreptându-se spre noi. Inima mea pompa lapte acru și nitrogen lichid. — E solid, am spus. E real. E-un rechin adevărat. Nu, doar că așa arată. E pur și simplu ca toate celelalte lucruri de-aici. Scout, haide, vine. Dumnezeule, uite cât e de mare. Uriaș și neted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
numai miroseau frumos și Șasa musca din ele de fiecare daté cînd trecea pe sub copac, céci nu credea cé nu au un gust bun. Prea miroseau bine și erau frumoase. Șasa le-ar fi mîncat cu zahér, dar erau prea acre. Mai bine mînca niște mere bune și nu-i trebuia nici zahér. Dar scroafa mînca și coajé de cartof, desi nici coaja de cartof nu era buné. Și nici féina de pépușoi nu era buné. Nu era bun nimic. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
trecutul tău, cu vîrsta ta, cu moartea ta. "Bezmetici ca-ntr-un ciclotron/ nu avem vreme să numim/ iubirea moartea/ decît iubi-oarte". Cezar Ivănescu, Poetul. Stăteam la masa rotundă de la Nestor (m-aș fi vrut la "Albina", mîncînd studențește. Lapte acru, foarte rece, cu brînzoaică fierbinte) și încercam să înghit o sofisticată pèche Melba, vag alcoolizată. Nu-ți place? Tu trebuia să rămîi țărancă-n Dorobanț, să coci plăcinte ca preoteasa de bunică-ta. Și ce-i cu peruca aia? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scaunul din față. Se zgîia la mine, lua din vaza mereu plină cu flori proaspete o margaretă, o dalie, o crizantemă și o (le) stîlcea pe mijloc, cu degetul mare. Bont, cu unghie incertă. Pînă cînd o nevastă avară și acră năpădea redacția și-l expedia la piața Sfîntul Spiridon, după ceapă. Mai era și Pasăre (care a cîntat după cum i s-a cerut să cînte: pentru Săvinești, pentru nu'ș ce "ctitorie", pentru Transfagărășan, pentru metrou, pentru Casa Poporului), deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
materiale scuzînd mijloacele), mă împrumutam să le fac rost de bunătăți. Patrick întîmpina cu lehamite toate gesturile de gazdă binevoitoare. "A, Pepsi!" Prefera Cola. "A, portocale!" Prefera mandarine. În tandem, și lui Brăduț îi puțea orice era românesc. Pîinea era acră (și era), cărțile erau tipărite pe hîrtie proastă (și erau), albumele de artă erau infecte (și erau). Nu mai vedea din România decît zăbrelele închisorilor (și erau), pentru că lui Patrick nu-i plăcea nimic din estul sălbatic și rău iluminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
intrat pe-o ureche și i-ar fi ieșit pe cealaltă. „Pui de lei, imn gărzilor patriotice“, „Tineret pe șantier“ și, aproape de final, „Spre comunism în zbor“. Ăsta da cinism, zice Bătrînul, gîndindu-se la fundul coșului de gunoi, la duhoarea acră care răzbate prin capacul de plastic care o acoperă. Eu eram aici, își aminti brusc, ieșisem în balcon, așteptînd să se întunece ca să privesc stelele. — Noapte albastră, bați la fereastră, începe Gulie să fredoneze melodia lui Gabriel Cotabiță, vă mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
capac”, așteptând ca dintr-o clipăn alta să fie puși tăiețeii de casă (făcuți cu multă măiestrie de bunica Ileana, așa cum numai ea știa să-i meșterească, galbeni și potriviți de lați și de lungi), apoi să se adauge borșul acru umplut „În casă”, tot conținutul cu miros Îmbietor să fie „dres cu ou”, de parcă ar fi fost defect, bunicu’ Ghiorghi, hazos, o Întreba des pe nevastă sa, „-fa Ilianî, da ci beteșug ari borșu’ di zâci cî-l dregi?!” și, abia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o satirizează simplist și neinspirat: „Volanul în mână îi pare o joacă - / În casă nu spală, nu calcă muierea, / Dar calcă pedala cu toată puterea / Și nimeni nu-i știe un ac de cojoacă.“ „Cojoacă“ numai ca să rimeze cu „joacă“! Acru, nemulțumit de toți și de toate, autorul cărții se năpustește la un moment dat și asupra sfinților din cer, pe care îi acuză nici mai mult nici mai puțin decât că mănâncă și beau fără să se gândească și la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
În afară de... Sigur, în afară de apartament. Și mobilat, te pomenești. Sigur, cum altfel? Luat de băutură, Ion acceptă afacerea. Stătea izolat, cocoțat pe deal și în zare vuia orașul, luminat ca în povești. N-a avut curent niciodată și-i era sufletul acru de glod, de singurătate, de mizerie și de lampă cu petrol. Mă duc la bloc, ca să boieresc și eu ca animala de cumnată-mea, cu boul de bărbatu-su. Acum se sculase de dimineață tare datorită grijilor. Omul acesta viețuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Petru, revoltă într-un sine de împrumut. Îl invoca des pe Dumnezeu. Când era mic, Moșul cu barbă albă zâmbea de sub grindă. Părinții plecau dimineața, el rămânea toată ziua cu zâmbetul bătrânului. Biberonul, un fel de ploaie albă și acră peste scutece, ținea laptele cald toată ziua. Moșul cea mai pricepută bonă. Primul cuvânt rostit către cer Tată. (Când s-a făcut mare, mare cât să-l inunde toată nostalgia grinzilor, a căutat icoana, dar nu a mai găsit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ce-i cu fața asta de îndrăgostită? Te-a pălit astenia, te descompui, fetițo, te descompui? Am irosit orzul pe gâște anul aceasta! Hai, ieși, du-te și dă cu apă pe față! Doamna Loghin, spaima liceului Ibrăileanu, o babă acră, obeză, încruntată, stresată, nemulțumită. Blestemată femeie. Era trecut de 11. Cabinetul medical, închis; în parcul școlii, toate băncile ocupate; în curte, proful de sport verifica numerele matricolelor; la poartă, bătrânul armean, obosit, capul plecat, barba răvășită, ochii închiși pe soclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]