236 matches
-
atare cei deveniți americani prin imigrare. Problema lor fundamentală, după ce optaseră pentru o nouă patrie, deci o altă identitate, era americanizarea, sinonimă întru câtva cu altoirea sau răsadul. Spunem întru câtva, deoarece americanizarea presupune mai întâi o asimilare și o aculturație, dificile, dacă nu imposibile, din considerente obiective și nu puține. „The Americanization”, intrată ca paragraf distinct în sumarul Istoriei Americii, pare, la prima vedere, a exclude un eventual pat al lui Procust, întrucât tiparele coercitive nu au trecere în Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
îl constituie, în principal: • studiul descriptiv și analitic al practicilor culturale; • studiul practicilor culturale diferențiate și al relațiilor lor; • analiza instituțiilor culturale; • opțiunile teoretice și metodologice, • conflictele între culturi sau în cadrul unei culturi; • cultura și stilul de viață; • procesele de aculturație și condițiile deviante; • educația și condițiile sociale. Problemele de bază ale relației dintre activitate sportivă și societate reprezintă: structura și dinamica proceselor din activitate sportivă, determinismul proceselor din activitate sportivă, legătura cu celelalte procese culturale, care au loc în societate
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Albrecht la a[nul] 1200." Poetul, așadar, nu mai cade în capcana mult învățatului Dimitrie Cantemir să considere țarismul un alt tip de imperiu decât cel otoman. Mimarea Europei occidentale, începând cu Petru I, n-a dus la o veritabilă aculturație, căci tendințele expansioniste s-au acutizat sub masca unui misionarism creștin: Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă nu-i o misiune care-și are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
al Uniunii Sovietice și a reformei. Această destindere a sistemului s-a manifestat în mai multe feluri, iar, dacă ar fi să ne referim strict la situația Finlandei, ea s-a manifestat prin retragerea bazelor militare rusești în 1955554. Articolul Aculturația și contactul cultural își propune un studiu despre asimilarea celei de a doua culturi, proces impus de către minoritățile existente în stat. S-au realizat mai multe studii tocmai pentru a sublinia această nevoie de a îmbunătăți relațiile dintre orientările aculturative
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
poeților - XXXI WORLD CONGRESS of POETS (WCP), în "Destine literare", an IV, nr. 22-23, septembrie-octombrie 2011, p. 9. Chifor, Valentin, O generoasă arcă a prieteniei, în "Steaua", an LX, nr. 9, septembrie 2009, p. 45. Chiru, Maria Cristina; Rodica Popa, Aculturația și contactul cultural, în "Transilvania", nr. 9, 2010, p. 43. Cios, Irina, Profil '90. Călin Dan. Surprinzătoare trasee, în "Observator cultural", nr. 29, septembrie 2000, p. 24. Cios, Irina, Profil '90. media@terra 2000, în "Observator cultural", nr. 41, decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
în "Transilvania", nr. 7, 2008, p. 76. 553 Ibidem, p. 79. 554 Rodica Deaconescu, Aspecte privitoare la Războiul rece, în perioada deceniului al șaptelea al secolului trecut, în "Transilvania", nr. 5-6, 2009, p. 102. 555 Maria Cristina Chiru; Rodica Popa, Aculturația și contactul cultural, în "Transilvania", nr. 9, 2010, p. 43. 556 Ibidem, p. 44. 557 O altă sursă bibliografică este și The interactive nature of acculturation: perceived discrimination, acculturation attitudes and stress among young ethnic repatriates in Finland, Israel and
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
dacă ținem cont de eschatologie...), cultura pe care au trăit-o strămoșii noștri a fost o cultură a spaimei. Iubirea vine mai târziu, izbăvitor și corectiv, ceea ce duce și la concluzia că ea se poate învăța, poate fi dobândită prin aculturație, în timp ce spaima sau teroarea sunt atitudini primare, care țin de fondul obscur, regresiv al ființei noastre, pe care nu îl putem controla. Iubirea o căutăm, mergem în întâmpinarea ei, la fel cum facem cu întregul, cu sinteza sau cu armonia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
proxim și al momentului de față, bunul american manifestă o accentuată indiferență față de restul lumii (natural, cu excepția unor zone "fierbinți", către care-l orientează interesele geopolitice). În pofta sa de senzațional (un substitut al unui anume izolaționism ca și al aculturației), americanii "se dau în vînt după fantasmagorii a la Dracula, pentru că în imaginația lor, Transilvania, grație romanului irlandezului Bram Stoker, este un pămînt populat cu vampiri și strigoi. De aici și presiunea unor structuri ale imaginarului asupra codului etic al
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
ar fi lipsit spațiul românesc tradițional, modern și actual, de apartenența sa la latinitate, la acest prim universalism deja european, în sensul construcției angajate și proiectate ca imperiu deschis absorbției culturale, metisajelor de idei și stiluri, sub forța expansivă a aculturației romane. Reprezentarea lupoaicei reia aluziv forma stindardului dacic, ca o voalată indicare la un universalism arhaic, din care s-au individualizat cele două civilizații în conflict. Reacțiile vehemente, față de acest pachet de semnificații indică o dublă repulsie față de conceptul de
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
de lectură a două uriașe demersuri culturale identitare care au marcat veacul al XVIII-lea al istoriei europene: Enciclopedia și Filocalia. Primul dintre ele, Enciclopedia franceză, se conturează ca manifest emblematic al iluminismului apusean, ca motor al unui front de aculturație menit să sincronizeze timpii culturali și sociali ai Europei Centrale și de Nord; în timp ce, la aceeași dată, la răsărit, Filocalia se redactează ca un efort identitar al ortodoxiei creștine, efort de recuperare, antologare și revalorizare a tezaurului patristic răspândit în
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
creșterea speranței de viață prin ridicarea nivelului de trai și de dublarea populației nord și central europene în mai puțin de o sută de ani. În același timp, în răsăritul Europei, un proiect similar, de realizare a unui front de aculturație în spațiu panortodox, își propunea selecția de texte ce urmau să alcătuiască Filocalia; publicarea acesteia, mai întâi în limba greacă, pentru ca apoi, prin efortul bisericilor naționale, să fie tradusă în limbile istorice ale țărilor ortodoxe. Filocalia, culegere de texte patristice
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
partiții sau adaosuri. Greu explicabile în alte coordonate, scrupulele lui Traian capătă, astfel, un temei. Miruna, o poveste apare - parcă deodată - din criza suprapunerii unei conștiințe peste fluența narațiunii orale. Autenticitatea și talentul, mentalitar vorbind, sunt apariții târzii, semne de aculturație, purtătoare - în primă instanță - de anxietate. Povestitorul nu mai e povestaș, ci profesionist al relatării. De aici ia proporții criza adâncă a cărții lui Suceavă, pe care, încântat de impresionanta recuzită de măști, cititorul nu o remarcă până aproape de final
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
o constantă specifică poporului român, moștenitor al spiritualității creștine bizantine, dar și al latinității occidentale. Această situație are avantajele și dezavantajele ei, iscând, în cultura noastră, o dispută interminabilă între „autohtoniști” și ceea ce E. Lovinescu a numit „sincroniști”, în sensul aculturației occidentale. Dezavantajul modelului cultural cantemirian a fost subliniat de unul dintre cei mai profunzi reprezentanți ai acestuia, filosoful Constantin Noica în pagini scrise cu prilejul tricentenarului nașterii lui Dimitrie Cantemir, la finele anului 1973. Este vorba de studiul Modelul Cantemir
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
în evidență faptul că populația de ruși-lipoveni se înscrie pe un trend ușor descendent, fenomen datorat atât gradului de îmbătrânire a populației, migrației externe, care pare să fie principala cauză a scăderii populației din ultimii ani, dar și procesului de aculturație, mai intens parcă în ultima perioadă și în același timp foarte greu de estimat. În ce privește fenomenul migratoriu, fie că este vorba de populația majoritară sau de membri vreunei minorități, este greu de aflat numărul real al populației stabile deoarece se
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
regiune destul de precis circumscrisă apar două fenomene interesante similare. Dacă nu este nici o legătură? Cred că din punct de vedere al istoriei religiilor e ceva extrem de interesant. S.A.: Și atunci cum facem pentru a înțelege situația? Ne ducem la modelul aculturației sau al influențelor reciproce? Căutăm o origine și vedem cine a învățat de la cine? Sau ne gândim, cum se gândea Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" , că oameni așezați în locuri asemănătoare și în condiții asemănătoare generează, gândesc lucruri care sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
alt tip de menta- litate (infantilă, ludică, labilă, accelerat evolutivă) să se producă pe direcții greu previzibile și în forme câteodată irecognoscibile. Eludând pentru moment dimensiunea diacronică a evoluției și simplificând mult, s-ar putea vizualiza acest fenomen complex de aculturație prin imaginea unui fascicul luminos care trece dintr-un mediu într-altul cu caracteristici optice diferite. Dar definitorii pentru psihologia infantilă nu sunt numai caracte- risticile care deviază și modifică manifestările magico-rituale și concepțiile mitice ale adulților, ci și (sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o altă / imaginar rânduit în exorcismul ideii / expurgă tabuul deschiderii cheii.“ Lista de neologisme și false neologisme folosite fără justificare estetică în întregul volum este foarte lungă: a retroproiecta, patainfestație, apodictic, autodisciplinar, integritate, identitate, psihodramă, diversiv, metamorfoză, evanescență, transcendență, comprehensiv, aculturație, acribic, fecunditate, multitudine, pinalitate, nemetodologic, multipinalitate, inspațialitate, penetranță, atitudinal, euristic, travaliu, neinstinctuabil etc. etc. Florin țupu nu are instinct de poet. Din acest punct de vedere este - cum ar spune el însuși - neinstinctuabil. Fraze abracadabrante „Poți filozofa - crede Florin țupu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
200 de publicații pe această temă (L. Taylor, 2005, 24) -, istoria a oferit suficiente argumente în favoarea faptului că moda a reprezentat, de-a lungul timpului, un instrument al puterii, al celor cu un status socio-economic ridicat și că procesele de aculturație care însoțesc moda se propagă pe verticală, de sus în jos. Semiotica, o altă tradiție a studiilor modei, preocupată îndeosebi de problemele de semnificare, a arătat că indivizii se raportează la obiectele și practicile care compun "sistemul modei" (R. Barthes
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
multiform: maniera, curentul sau vestimentația? (D. Waquet și M. Laporte, 1999/2003, 6) De-a lungul timpului, ideea de modă în istorie, literatură și filozofie a cuprins, în principal, două sensuri. Primul, generic, de fenomen cultural care reflectă modernitatea sau aculturația, iar cel de-al doilea, ca aspect exterior al individului înfățișarea ilustrată de îmbrăcămintea și înfrumusețarea corpului. Ambele sensuri au fost susținute sau combătute în filozofie, în literatură și în istorie, fapt ce i-a determinat pe unii autori să
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a oamenilor dintr-o anumită epocă istorică. Într-un studiu comparat asupra civilizațiilor, distins în anul 1976 cu Premiul Academiei Franceze, istoricul român Neagu Djuvara (1976/2006, 348-349) declara următoarele, referindu-se la interacțiunea formelor de vestimentație în cadrul fenomenelor de aculturație: S-ar zice că elementul de civilizație adoptat cu cea mai mare ușurință de o societate care acceptă aculturația este costumul. Din contră, un popor care refuză o cultură străină sau n-o acceptă decât cu reticență va rămâne cu
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Academiei Franceze, istoricul român Neagu Djuvara (1976/2006, 348-349) declara următoarele, referindu-se la interacțiunea formelor de vestimentație în cadrul fenomenelor de aculturație: S-ar zice că elementul de civilizație adoptat cu cea mai mare ușurință de o societate care acceptă aculturația este costumul. Din contră, un popor care refuză o cultură străină sau n-o acceptă decât cu reticență va rămâne cu încăpățânare legat de costumul tradițional, care va dobândi valoare de simbol. Din punct de vedere psihologic, lucrul se explică
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
din sudul Basarabiei erau controlate de sarmați, dar zonele de podiș erau sub stăpânirea dacilor liberi, ca și Câmpia moldavă. Noua forță politică ce domina nordul Dunării de Jos, după 275, era populația gotă. Ca urmare a unui proces de aculturație de proporții s-a constituit un vast complex cultural (de civilizație), Sântana de Mureș-Cerneahov. Aria de răspândire a noii culturi (civilizații) era foarte întinsă: limita de sud o constituia Dunărea de Jos și țărmul Mării Negre; spre est se întindea până pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai răspândită, dovadă a progresului noii religii creștine. Cele două rituri funerare se explică prin prezența în cadrul acestei culturi a unor grupuri de populații diferite sub aspect etnic, dar spre sfârșitul secolului al IV-lea, ca urmare a procesului de aculturație, se produce o uniformizare. Mormintele sunt bogate în piese vestimentare, obiecte de podoabă coliere, mércale, inele obiecte comune, foarte rar arme. Civilizația Sântana de Mureș-Cerneahov este surprinzător de unitară, deși se întindea pe un teritoriu întins, de la Mureș până la Nipru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Acest complex cultural prezintă și diferențieri în activitatea economică, în construirea și amenajarea locuințelor, în ceramică, în podoabe și ornamente, în obiceiurile funerare, fără însă a atenua unitatea remarcabilă a civilizației Sântana de Mureș-Cerneahov. Rezultată dintr-un proces complex de aculturație, aceasta oferă puține posibilități de identificare etnică a creatorilor și purtătorilor ei, elementele caracteristice care s-au perpetuat au devenit bun comun al conglomeratului etnic în ansamblul lui. Populațiile din cadrul acestei culturi aveau legături cu romanii.22 Dominația goților a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și necropole, expresie a unor comunități mari, bine organizate și durabile.10 După declanșarea marii migrații și în contact cu populațiile sedentare sau nomade întâlnite în spațiul ocupat, daci, sciți târzii, sarmați, goții au intrat într-un proces profund de aculturație, ce va duce în cele din urmă la nașterea culturii Sântana de Mureș-Cerneahov. Pe la mijlocul secolului al III-lea, goții s-au pus din nou în mișcare pentru cucerirea de noi teritorii-ei au organizat noi raiduri în regiunile învecinate ale Imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]