712 matches
-
și noroc și ghinion. El trăiește acum, dar soție, soră, frate, morți. Soldații Împușcat În cap și corp. Dar el nu murit. Fata, nici ea nu murit. Roxanne Îndreptă camera spre nefericitul bărbat. Într-o parte a feței avea o adâncitură Întunecată de mărimea unei monede, iar umerii Îi era brăzdați de cicatrice mari, palide. Unul dintre brațele fetiței era Îndoit Într-un unghi nefiresc, iar pe umăr avea o excrescență de țesut cicatrizat care semăna cu o tumoare roșie. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Genavei, cu vechiul castrum roman, devenit acum un punct militar întărit a burgunzilor; acolo unde fusese Pretoriul locuia Gundovek cu cei din suita lui. Mergând cu privirea mai departe, către Apus, marcomanul putea vedea panglica lucitoare a Rhonului, ce părăsea adâncitura lacului, șerpuind, flancat de vechiul drum consular, peste înălțimi îmbrăcate în păduri. Două villa, aparținând, cu siguranță, aristocraților romani, puteau fi văzute odihnindu-se în splendida văioagă mărginită de coline înverzite. La miazăzi, orizontul era închis de lanțuri înalte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înainte în desiș. Nu mai înțelegea nimic; durerile cauzate de săgeată continuau să-l sfâșie la fiecare mișcare, crengile îi biciuiau fața, strânsoarea Fredianei i se părea că e gata să-l sufoce. După aceea, calul se afundă într-o adâncitură, iar Waltan văzu frunzișul învârtejindu-se în jurul său. Ultimul lucru pe care îl auzi fu strigătul surorii sale peste nechezatul lui Rutilan, în vreme ce pământul acoperit cu iarbă și coroanele copacilor se năpusteau asupra lui, legănându-se în toate părțile. Urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căutări, îi dădu cinci războinici experimentați care să-l ajute să se orienteze în zona aceea necunoscută lui. Vânătoarea începu imediat, iar hunul fu primul care găsi urme: pete de sânge pe frunzele arbuștilor de la capătul unei cărări prăfuite și adâncituri imprimate în noroi de copitele unui cal. Porniră hotărâți pe cărare, dar descoperiră repede că se bifurca; doi dintre burgunzi o luară la stânga, însă fără prea multă convingere, întrucât drumul se dovedi foarte abrupt și, cel puțin pe porțiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neliniștite. Disciplina riguroasă pe care le-o impunea regola îi țintui, însă, cu genunchii pe dalele străbătute de mii de crăpături ale pardoselii și luminate nemilos de soarele filtrat prin mica fereastră, care le scotea în evidență fiecare zgârietură, fiecare adâncitură. Abatele oftă: — Au venit aici! observă, profund întristat. Așadar, de ce ne era frică n-am scăpat. Se urni către ușă și imediat cu toții se ridicară și îl urmară, cu mâinile pe piept, căutând parcă să-și păstreze starea de reculegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Henry Moore. Cu găuri, lacune. Din nou, ca după ce văzuse hoțul de buzunare, se simți Îndatorat evenimentelor pentru o diferență făcută, o intensificare a viziunii. Un curier cu o cruce din flori, umplându-i ambele brațe, un cap chel cu adâncituri, părea beat, În luptă cu vântul, navigând În volte. Cu ghetele tocite, mici, și pantalonii scurți, largi, umflați de vânt ca fusta unei femei. Gardenii, camelii, cale, umflate În vânt deasupra lui sub plastic ușor, transparent. La stația de autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
atunci... Pe masă se afla o scrumieră din porțelan, de forma unui hibachi În miniatură, avînd scris pe ea, cu litere aurite, bătătoare la ochi: Dainen. Se număra probabil printre darurile rămase de la festivalul Bon de anul trecut. Cele patru adîncituri pentru țigări care Împodobeau colțurile scrumierei erau foarte minuțios lucrate. Patru pisici din porțelan Kutani, viu colorate, cu labele ridicate, erau prinse de scrumieră cu spatele. RÎnjeau ușor. Președintele Întreprinderii era de la țară și făcuse, probabil, bani din tranzacții imobiliare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ținti greșit și bilețelul căzu pe jos. Pe cînd mă aplecam să-l ridic, am privit-o atent. Aveam impresia că sub gleznele ei groase, pantofii cu talpă neagră subțire, plesniți și uzați, erau incapabili să-i suporte greutatea. Doar adîncitura din spatele genunchilor părea oarecum mai feminină, aruncînd o umbră de puritate. Adolescență ce se pregătește să iasă din rînduielile ei... Cred că-și dădea seama de privirile mele, căci tendoanele i se Încordară. Am ridicat bilețelul și l-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și Începu să-și scarpine părul tuns scurt. Barmanul, care privea acum În jos spre chiuvetă, părea din profil foarte lat În spate și musculos. Poate din cauza luminii, În zona favoriților se găsea o porțiune umbrită ce aducea cu o adîncitură, probabil vreo cicatrice În urma unei tăieturi. Oare lipsa de expresivitate era doar de suprafață sau pătrunsese și mai adînc... pînă spre inimă... sau suferea de vreo boală incurabilă? Cu toate acestea, se pare că nu merita să mai Îmi pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
centrul cosmosului. M-am plecat puțin Înainte, luptîndu-mă disperat cu voma ce-mi dădea tîrcoale din clipă-n clipă. Pentru prima oară treceam de ușa acelei camere... l-am văzut patul alb Încă răvășit după o noapte de somn... și adîncitura pe care o lăsase În așternut, l-am simțit parfumul, deși aveam nasul Înfundat. Scobitura se Întindea dinspre centru.... ușor, Înspre perete... un recipient pentru somnul meu... membrana purpurie dintre degetele răsfirate ale broaștei... — Îmi pare rău. Oricum, harta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a luat-o nici spre ușă, nici spre fereastră, ci direct spre mine. Ne-am izbit unul de altul și ne-am rostogolit pe pat. Pistruii ușor cafenii Îmi zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa membrană purpurie, strălucitoare mi se oferi... Adîncitura din așternut... recipient pentru somnul meu. De partea cealaltă a patului se afla un dulap, cu butoni mari, lustruiți, dintr-un metal ușor. Era dintr-un lemn vopsit maro Închis și reflecta, ca o oglindă, totul În jurul lui pe distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
plecare, obișnuia să se învârtă prin cameră dezbrăcat, încă ud după duș, cu instrumentul atârnându-i, și eu treceam în grabă pe lângă el, căutând un deodorant sau o perie de păr sau orice altceva, și îi întrezăream fundul micuț și adânciturile de o parte și de alta a coapselor și îmi spuneam, „Doamne, e splendid“. Dar de îndată îmi ziceam ceva de genul „Încă nu mi-am pus flecuri la cizme, va trebui să port alte încălțări și asta îmi strică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zeul vremii, ar fi scandalul de pe lume. Cu siguranță că l-aș provoca la duel. Dar acum ea e pentru mine zeița vremii, și eu n-am de ce să mă plâng. Pe fața ei văd... O văd din atitudinea ei, adânciturile din straturi. O să fac eu asta în locul tău, aș zice. „Ești un prinț“. Așaa. Și pe urmă îmi beau vinul. În timp ce Martina pregătește mâncarea, eu stau în bucătărie cu mâinile grele încrucișate și o urmăresc. Mișcările ei sunt precise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Chanakya a fost cel care a spus-o. S-a petrecut cu atât de mult timp în urmă, mă-nțelegi, nu? Dar, de dragul discuției, hai să zicem că acesta e citatul original. Ochii îi scânteiară un moment la vederea unei adâncituri în vâlceaua din apropiere, apoi se îndepărtară iarăși de locul acela. — Hai să-și zic altfel, spuse Virgil. Când te uiți la mine, vezi că sunt solid. Pe de altă parte, când te uiți la puțul fântânii, vezi că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
diminutivele. — Un nume e un nume, spunea ea. Cum avea fața delicată și statura unui elf, nici nu s-ar fi putut găsi un alt nume pentru doamna Gribb. Pielea-i delicat de rozalie se întindea perfect peste protuberanțele și adânciturile fine ale cărnii. Gura îi era mică și ușor țuguiată, iar ochii ca apa scânteietoare. Hainele-i erau din dantelă veche, șalul brodat cu flori de crin și pălăria cu boruri la fel de largi ca și ochii ei mari și verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
frig intens și pătrunzător. Cele două lespezi erau acoperite de un văl din pînze de păianjen, care s-a destrămat ca o mătase putrezită la flacăra lămpii. Marmura albă era brăzdată de lacrimi negre de umezeală ce parcă sîngerau din adînciturile lăsate de dalta gravorului. Zăceau una lîngă cealaltă, ca niște blesteme Înlănțuite. Penélope Aldaya David Aldaya 1902-1919 1919 11 De multe ori am stat și m-am gîndit la momentul acela de tăcere, Încercînd să-mi imaginez ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a oferit să urce muntele pentru aputea arunca o privire în zare și să vadă de nu află cunva vreun adăpost pentru noapte. Cu această minciună el a părăsit-o și a urcat coasta muntelui până când a ajuns la o adâncitură, și, privind în fundul ei, a văzut că aceasta se lărgea jos într-o peșteră spațioasă. In acest timp, Bradamanta, temându-se să nu-și piardă călăuza, s-a luat după el, ajungându-l din urmă la gura peșterii. Atunci, trădătorul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ajutorul victimei, ea a privit în juru-i căutând un mijloc care să-i ușureze coborâșul și văzând un ulm cu coroană largă a tăiat dintr-o lovitură de spadă una dintre cele mai lungi crăci ale copacului, aruncând-o peste adâncitură, i-a spus lui Pinabel să apuce capătul cel mai gros, în vreme ce ea prinzându-se de ramuri cu mâinile s-a lăsat în jos, în peșteră. Trădătorul zâmbea, văzând-o astfel suspendată și, în bătaie de joc, a întrebat-o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Iași, treci pe o uliță numită Trei Fântâni. La capătul acestui drum te întâmpină botul unui deal numit Căprița. Din acest loc și până în satul camaradului meu, drumul curge la pas alături de un firicel de apă, care clipocește adormit pe adâncitura unui pârâu, printre fire de papură și pănușiță. În dreapta drumului, dealul Căprița își întinde parcă un braț care până la urmă ajunge în culmea Păunului... Cică în vremuri străvechi, începând încă dinainte de a se pomeni de târgul Iașilor, pe acolo ar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe care o remarcase și pe terenul pustiu; Danny folosi un Q-tip și unse câte trei lamele cu substanța din fiecare cavitate. Avea un miros de mentă, medicinal. Coborând pe cadavru, Danny cercetă fiecare centimetru; uitându-se atent la adânciturile dinăuntrul coatelor simți o furnicătură: vechi înțepături de siringă - palide, dar evidente pe ambele brațe. Victima fusese un drogat - poate recuperat - nici una dintre urme recentă. Notă în carnet aceste date, își luă compasul și se pregăti să examineze rănile toracelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se încolăcise deja cu brațele și picioarele în jurul lui, față-n față, cu gura deschisă, lipindu-se de el de parcă ar fi fost cel pe care și-l dorise dintotdeauna. O sărută - blând, viguros, iar blând. Își vârî nasul în adâncitura gâtului ei și simți mirosul de săpun Ivory Soap - nu parfumul din mintea lui. Îi luă sânii în mâini și o ciupi de sfârcuri, amintindu-și ce îi spuseseră toți polițiștii despre vedeta de la Burbank Burlesque. Audrey scotea sunete diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la "explicarea fenomenului": ― În timpul fluxului, apa oceanului venea mare și inunda o parte din uscat. Odată cu refluxul, apa se retrăgea. În timpul cât apa stătea pe uscat, muia porțiuni din teren și, la plecare, lua cu sine pământ, lăsând astfel o adâncitură pe terenul respectiv. Apoi, când se producea noul flux, apa venea din nou, inundând terenul, de astă dată pe o altă porțiune mai mică sau mai mare decât prima oară. Și iarăși, la reflux, când pleca apa, lua pământul fărâmițat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
când se producea noul flux, apa venea din nou, inundând terenul, de astă dată pe o altă porțiune mai mică sau mai mare decât prima oară. Și iarăși, la reflux, când pleca apa, lua pământul fărâmițat, lăsând uscatul cu alte adâncituri... și formând în felul acesta terasele! Clasa oftă admirativ, ușurată, convinsă că știusem. Dar profesorul se-ncruntă puțin și spuse cu vocea-i cavernoasă: ― Ia ascultă, domnule, ce mă tot duci pe mine cu: vine apa, pleacă apa? Știi, sau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
precedau Întotdeauna Înaintarea Cuceritorilor. Nu, nu de acolo i-a văzut și nu de acolo i-a atacat luptătorul necunoscut pe cei o sută de Cuceritori. I-a așteptat mai degrabă Într-un loc ascuns, În spatele stâncilor sau Într-o adâncitură a nisipului. Praful de pușcă era o dovadă că și-a pregătit cu mult timp Înainte ambuscada. Dar cum ajunsese praful să explodeze sau să se transforme În incendiu, asta Amir nu Înțelegea. Știa doar că În China folosirea prafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
armonie: Lenora și Hallipa, slugile, casa, moșia, pianul cu coadă de un abanos strălucitor și sufrageria de stejar vernisat solid. .. . . . Un vernis reînnoit cu îngrijire la scuturatul de toamnă și de primăvară, căci nu se rosese nicăieri, nici chiar în adânciturile minuțioase ale sculpturilor complicate ale bufetului. . . . Dacă acel bufet, acum 20 de ani, la origina lui, ar fi fost cumpărat de la o casă bună, azi sufrageria familiei Hallipa ar fi fost de mare preț, dar fusese probabil comandat la cel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]