538 matches
-
mea. Te iubesc ca pe un prieten, foarte scump prieten. Altfel nu pot, altceva nu vreau... ― Dar aceasta nu e prietenie, e dragoste, îi răspunsei eu, recăpătîndu-mi pe neașteptate și humorul, și luciditatea. ― Câte feluri de dragoste nu cunoaște sufletul? adăogă ea privindu-mă. ― Dar pe mine mă iubești, e inutil să te ascunzi, stăruii. Nu mai putem unul fără altul, ne-am chinuit de ajuns până acum ascunzîndu-ne. Mi-ești dragă, Maitreyi, mi-ești dragă... Îi vorbeam, amestecând cuvintele, o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de devoție și fraudă. Cum am putut crede că fecioara aceasta a fost pură? Cum am putut crede că eu sunt cel dintâi care îi atinge trupul?) Totuși, niciodată n-a sărutat-o, nici n-a mîngîiat-o decât pe păr, adăogă Maitreyi, ca și cum mi-ar fi ghicit gândul. De altfel, nici nu l-a mai văzut de mult, căci el călătorește neîncetat; și apoi (ezitarea ei, în această clipă!), se pare că d-na Sen a observat anumite excese sentimentale față de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
robiri sentimentale? mă întrebam eu mai tîr-ziu, în acele luni în care încercam din nou să aflu adevărul. Adevărul. ― Eu nu te prea înțeleg, îmi spuse Harold. Să dea D-zeu să fie bine și să te apere de farmece, adăogă el, ridicîndu-se să plece. Eram oarecum încălzit de discuție și mă plimbam prin odaie întrebîndu-mă dacă am spus tot ce gândesc, când Maitreyi intră și mă îmbrățișa. ― Bine c-a plecat, îmi spuse. Mi-era dor de tine.. Strîngînd-o în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-ți fie evidentă, dacă ți-a mai rămas cât de puțină minte în nebunia d-tale. Îți cunoști ingratitudinea și ofensa pe care mi-ai adus-o! Narendra Sen P.S. Te rog nu fii inoportun, încercînd să te explici și adăogând astfel alte minciuni la depravatul d-tale caracter." XIII Nu l-am găsit pe Harold acasă, dar gazda mi-a descuiat camera și m-a lăsat să intru și să mă trântesc pe pat, cu fața în sus, sub ventilator
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
triste. ― Nu cumva a murit? mă înspăimîntai eu. (Deși nu puteam crede în moartea ei, căci știu că am să simt ceasul acela, dacă se va întîmpla ca Maitreyi să moară înainte de mine.) ― Ar fi fost mai bine să moară, adaogă J., superstițios. Dar a făcut un lucru netrebnic. S-a dat vânzătorului de fructe... Îmi venea să urlu, să râd. Simțeam că, dacă nu mă apuc bine de masă, îmi pierd cunoștința. J. observă schimbarea mea și mă consolează. ― A
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu epoleți nu făcuseră parte din uniformele armatei române; cel puțin nu în secolul nostru, îl asigurase Ulieru. Se vor fi purtat altădată, poate în epoca feudală. Și, dacă s-ar putea dovedi că peticele ascund cu adevărat urmele epoleților, adăogase Ulieru, după o pauză, vreau să spun: dacă s-ar putea dovedi, cu mijloace moderne, științifice, atunci ar fi grav!... Se întrerupse și-l privise lung. - De când îl cunoști? - Eu? Nu-l cunosc. Habar n-am cine e, nici cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dovedi cu precizie, prin mijloace științifice, ar putea fi chiar foarte grav. Cred că înțelegi de ce... Pantelimon înălțase încurcat din umeri. - Nu, spuse, nu înțeleg. - Pentru că, în acest caz, pelerina a fost sigur furată. Furată de la Muzeul Armatei... Și totuși, adaogă gânditor, spui că nu-l cunoști... - L-am văzut doar de două sau trei ori, ieșind de la alimentara Mătăsari. El ieșea și eu mă îndreptam spre intrarea B. Mă duceam să cumpăr niște mezeluri... De data aceasta micșoră pasul ca să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în misiune de control. Totul decurge conform planului... Ioanichie Petrescu îl privea, zâmbind ironic. - Și cu toate acestea, n-au livrat nici 20% din comenzile noastre. - Au să livreze, au să livreze totul conform planului... Dar mie mi-e foame, adaogă ridicîndu-se brusc. Și cum nu mă prea împac cu mezelurile, mă duc la cantină. - Azi au ciorbă de fasole, preciza Petrescu continuând să zâmbească. Lăsă să treacă un răstimp, jucîndu-se absent cu tabacherea, apoi, fără să-l privească, se adresă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spuneam, ar fi îngrozitor să fie adevărat că Maestrul nu mai dă lecții particulare, tocmai acum, când mi-am găsit slujbă și am bani. Tocmai acum, când puteam lua și eu lecții. Măcar câteva. Măcar o lecție, două pe lună, adaogă văzîndu-l că tace privind-o neliniștit, parcă nici n-ar fi ascultat-o, ci i-ar fi urmărit doar mișcările buzelor și lumina, când umedă, când mată, a dinților. Își împături batista, o puse în buzunar și începu să-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
particulare când mi-am dat seama că nu izbutesc. Nu izbutesc nici în doi ani, nici în patru sau cinci: pur și simplu, nu izbutesc... Întoarse capul și văzu că, în fundul coridorului, luminile începeau să se stingă. - Trebuie să mergem, adaogă, că altminteri riscăm să găsim poarta încuiată. Înainta totuși agale, ținîndu-și violoncelul în mâna stângă și încercînd, cu dreapta, să-și ridice gulerul pardesiului. - Înțelegi ce vreau să spun. Într-o bună zi mi-am dat seama că nu izbutesc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mistuiți de ambiție și urmăriți de nenoroc, cei mai numeroși de altfel. Ca Horia Grădișteanu bunăoară, de care n-a auzit nimeni pentru că s-a sinucis la optsprezece ani. Sau ca Maria Da Maria. Asta, Maria Daria Maria, sunt eu, adaogă coborând glasul. Dar la școală mi se spunea Maria Da Maria... - Trebuie să ne grăbim, că altminteri riscăm să... - Lăsați-mă pe mine să duc violoncelul, îl întrerupse. Gestul fusese atât de neașteptat, încît nu se împotrivi. Încurcat, își duse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
albul ochilor se mai vede. V-aș fi scris mai de mult, dar eram într-o stare sufletească atât de amărâtă și de răutăcioasă din cauza boalei mele încît mai mă temeam să vă scriu sub inspirațiunea acelei rele dispozițiuni. Mai adaog că scrisoarea d-voastre cea din urmă, în care mi se comunică lucruri așa de triste, mi-a mărit boala și mă făcură și mai oțărât de cum eram. Nimeni nu venea la mine, pentru că oprisem pe orișicine de a veni
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și săturat de ele. Banii lunari vă rog a-i trimite nemijlocit după primirea acestei epistole - căci sânt cu [1v] desăvârșire lipsit în momentul de față. Afară de cauzele, lesne de priceput, cari-și au naștere în boala mea, se mai adaogă și scumpetea cea cumplită ce-a început a domni aicea. Toate celea costă azi cel puțin cu o a treia parte mai mult de cum costau înainte de un an, și la toate astea espoziția-i de vină. Așa se zice - dar eu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
50 [TITU MAIORESCU] Iași, în 18 iuniu 875 Mult stimate Domnule Ministru, La scrisoarea d-voastre din 15 l. c. am onoarea a răspunde că primesc bucuros funcția de revizor școlar peste districtele Iași și Vaslui, nu pentru că prin asta aș adăoga ceva la bunăstarea mea materială, căci în faptă câștig pe loc cu lecțiile de la Institutul academic și Școala 67 {EminescuOpXVI 68} normală împreună 367 l. n., astfel încît adaosul nu este considerabil în vederea cheltuielilor ce le-aș avea cu drumul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o 2418, din a. c., în privirea acelor școale rurale din județul Iași cari sânt întreținute numai de comune, subsemnatul are onoarea a vă înainta deocamdată un tablou general al acestor școale format numai după dosariul știrilor statistice al acestui revizorat. Adaog că lipsele alăturatului tablou (mai ales sub rubrica "ordinul și data numirei") rezultă din lipsele tablourilor spețiale trimise de comune; iar deosebirea dintre acesta și cel trimis de subsemnatul cu raportul N-o 252, din anul trecut, consistă în adăogirea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
În mediul străin în care trăim, cu imigrarea greco-bulgară care, încă la 1857, avea școli grecești în București și cari încă azi pronunță limba noastră peltic, nu e cu putință nici politică națională, nici literatură națională. Peste aceasta se mai adaogă că cei mai mulți dintre acești indivizi își petrec tinerețele la Paris, de unde ne vin cu totul stricați, îmbibați cu idei străine de cosmopolitism, șarlatani desăvârșiți, căutând a trăi fără muncă din spinarea poporului nostru. Necunoscători de țară, de popor, de datini
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
îndemn să arătați adivărul, cum ați comis asemenea faptă? Răspuns: O asemenea faptă n-am comis-o defel. Adevărul este pe care l-am arătat mai sus Întreb. Mai aveți ceva de adaos sau de schimbat la cele arătate? Răspuns: Adaog că lista cărților lipsă pe care-a făcut-o D. Petrino întîi și-întîi a fost estrasă după însemnările făcute de mine cu creion roșu în catalogul bibliotecei; e prin urmare puțin verisimil ca un om să-nsemneze singur [în] catalog cărțile
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
trezi cel mai popular scriitor al României. Așa cam este, dar tot nu este rău, când te simți primit cu atâta iubire de compatrioții tăi. 615 {EminescuOpXVI 616} Așadar, fii fără grijă, redobîndește-ți acea filozofie impersonală ce o aveai întotdeauna, adaogă-i ceva veselie și petrece în excursia prin frumoasa Italie și, la întoarcere, mai încălzește-ne mintea și inima cu o rază din geniul d-tale poetic, care este și va rămâne cea mai înaltă încorporare a inteligenței române. La
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
totdeauna și, ca totdeauna, primitoare: - Dumneaei ... nu știe . Tu, Mini! Ce plăcere! . . . E nouă în casă . . . Îmi ajută să îngrijesc de Rim . . . X-ai idee ce rău a fost bolnav! ... Ce bine îmi pare că te văd! . . . E nepoata mea, adaogă abia la urmă, și poate numai fiindcă nepoata luase un aer dârz. ,, Ce fel ele nepoată!" gândi Mini, nu încă îndestul de liniștită. Intră apoi în primul vestibul, perfect ordonat ca vestiar. Antreul ocazional, mobilat din nou, strălucea de curățenie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
luat-o de-a capu!... Bine că n-are și alți copii ... Cu gemenii, ce-i trage sufletul! . . înăbușite, încurcate, îngrămădite, noutățile de familie năpădeau abia acum glasul întretăiat de suflul astmatic al Linei. Cu familia, buna Lina rămăsese aceeași. Adăogase numai pe domnișoara Sia, despre care însă vorbea puțin. - Vezi! Trepte de. marmoră afară. Arhitecții ăștia! Să mai vii, Mini! Ai văzut ce bine i-a părut lui Rim. Plăcerea Linei pentru vizitele ei era condiționată acum de dispoziția doctorului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lică spusese Linei răstit: - Am găsit pentru fată! O domnișoară frumoasă și învățată și care mă iubește! Numai urâta de Lina putea provoca un astfel de sumar brutal al sentimentelor alese dintre el și directoare. - Să trimiți acolo de toate! adăogase Lică. Asta da! Asta era în putința Linei să facă. Ideea că trebuise să-1 refuze, că ,,bietul Lică" pleacă pe front, dase Linei o strîm-bătură sentimentală comică. Ai fi zis că vrea să plângă. Totuși Lică nu pleca încă. Rămăsese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
privească ceva, atunci când el supraveghea mișcări lăuntrice, era turburat. Acel lăuntric îi da mereu de lucru, prin nesfârșite senzații ce se înmulțeau pe măsură ce boala progresa. Maxențiu era un bolnav prea adevărat, dar, cu grija 170 de a-și ascunde boala, adăoga suferinței și ipocondria. Avea, negreșit, de ce se teme, dar teama preceda mereu și înmulțea răul. Azi, ea și în toate zilele, Maxențiu rupsese fila de calendar cu regularitatea unui om de afaceri înainte de a începe munca sa laborioasă. Intîi igiena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a da Linei alarma pe care nu i-o dau ceilalți și de a duce lui Rim scrisoarea Elenei cu privire la concert. La dezordinea de idei pe care i-o pricinuise marele secret de familie: Lică-tată, Lică-mamă, Sia, fiica lor, se adăoga ceea ce Mini numea incestul lui Rim. Predomina însă spaima ei nelămurită. Circumstanța că Rim și Sia nu cunoscuse secretul Linei îi părea în adevăr atenuantă. Ce va fi însă atunci când vor afla, afară numai dacă Lina, mereu sclavă, nu va
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de cine e vorba. Unii spuneau că a murit o actriță de la Operă, alții un deputat. Circula însă stăruitor și versiunea că era o fată mare adusă de la spital, zvon răspândit de cei ce din ajun văzuse instalarea catafalcului. Unii adăogau că "era de boală molipsitoare". Sicriul era acoperit. Erau aprinse toate candelabrele și florile se grămădeau treptat, aduse de doamne elegante în rochii negre. Erau acolo și mulți bărbați în ținută corectă de doliu. O zi minunată de aprilie, caldă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pornea, în adevăr, de la amvonul din fund. Ca și cum acolo, deasupra corului, se clătinau gonguri de aur și vestmintele de mătase vechi ale icoanelor foșneau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe scărița în spirală unul câte unul ba-chiștii coralului se adăogase camarazilor. Elena își simți ochii deodată umezi și îi șterse fără sfială cu batista fină, tivită cu negru. Ar fi voit să se uite spre locul unde văzuse stând pe Marcian, dar nu cuteza să întoarcă capul. Nici nu observase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]