426 matches
-
toată durerea în gât. Tu, moarte, nimic nu câștigi că noaptea în ochi mi-o înfigi și-alături de-atâția nebuni un hoit obosit mai aduni. Tu, moarte la fel hăuești cu lupii și câinii cerești, că omul în viață adastă o vârstă mai vastă. Ci lasă porunca eternă și vino cu noi în tavernă la mese bălțate și mici, cu turme de palizi calici. Petrece cu noi și te joacă, bizară, hidoasă, potroacă, retează-ne palma, ne fură din bile
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
cu lat de picior, aplecat, Efigie de stele pe cerul întins Sau lac din care nuferii albi au secat. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 46, Crăciun 1939 GOLĂNEASCĂ Să bem, prieteni, mult și anonim, hârdaie cu vin roșu ne adastă, la urma urmei tot ne poticnim și ni se culcă greerii în țastă. Același basm urît e împrejur cu aripa de plumb și coiful rupt, deasupra cerul pus în abajur și îngerii ce visele ne-au supt. În ăst peisaj
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
iernatic pe chipul meu și-al tău și-n plete ne tot curge ninsoarea nemiloasă, când la fereastra oarbă iubiri apun mereu și cad în înserarea tăcută și pâcloasă. Tu vezi? Pe unda nopții în liniștiri osoase doar stelele reci adastă în nemurirea lor. Le-am împărțit odată în seri de mai frumoase când luna ascunsese un dor lâng-un alt dor. Acum la cap de lume eternul basm se curmă și-mi trec prin harfa-mi veche rostirile cu greu când
ADIE-UN VÂNT de LEONID IACOB în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353467_a_354796]
-
muzicalitate liniștitoare, e de o aleasă bonomie, scrisă într-un grai domol, liniștitor. E o raritate ca în această epocă a vitezei, care ne dă senzația de vârtej, să întâlnești un poet care se așează pe marginea clipei pentru a adăsta să fie vizitat de imagini poetice rare, pline de farmec și emoție, pentru a le prinde în vârful condeiului. Frumusețea poeziei lui Gheorghe A. Stroia, prin spiritul său solar, ne reconstruiește ființa interioară, ne reîmprospătează sentimentele nobile. Valoarea volumului crește
RUGĂ ALE SCRIITORULUI ADJUDEAN GHEORGHE A. STROIA, TRADUSE ÎN LIMBILE FRANCEZĂ, ITALIANĂ , ENGLEZĂ ȘI ALBANEZĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352860_a_354189]
-
șamani” îmbujorați, cu ochii sclipicioși și trupurile bântuite de dulcea oboseală de după ascensiunea pe cărări ințiatice, eram cu toții incredibil de excitați. Mi s-a întipărit pe veșnicie amintirea incantației miraculoase cu care omul acela straniu ademenea spiritele, invitându-le să adăsteze printre noi: „ba/ baba-ba ba-ba...” Mai târziu, în sala de mese a cabanei Podragu, ne-a convins că le va chema, somându-le să ne dea un semn. Abia perceptibil, colțurile feței de masă s-au pus pe fluturat. Eu
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
vor pierde din roșeață. Când astrul mâniat de întâmplare, S-a-ntors din drum, cercând să le învie, Le-a adunat pădurea pe cărare, Și le-a-ndemnat spre-a nopții colivie. Din cetini grele le-a făcut culcușuri, Grăbindu-le în pace să adaste Până în zori, când soarele-n suișuri, Le va chema pe-ntinderile vaste. Și-n noua zi, grăbite înspre zare, Se limpezesc de roua dimineții. Aruncă-n codru, albă sărutare, Înviorat de farmecul bineții. *** Ciclul "Primăvara" Volum "Surori metrese timpului" Referință
S-A RĂTĂCIT APUSUL PRINTRE MUNŢI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353905_a_355234]
-
Acasa > Poeme > Devotament > AȘTEPTARE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Adăst iubire, rătăcită în flori de salcâm galben, răsărit în căușul palmelor tale. Liră pitită sub sprânceana nopții, cântă-i pietrei ce rămâne, sub unduirea cristalină care trece năvalnică, purtându-mi povestea în mici cascade, învăluind-o-n uitare! Soarbe-mă
AŞTEPTARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353979_a_355308]
-
-au bătut mereu și verile mi-au fost prea seci, Am strâns în mine vechi poveri iar ramul trist atârn-acum, că azi îmi e la fel ca ieri și-s tot la margine de drum Mai trece câte-un călător, adastă-n umbra mea și pleacă, iar eu rămân cu-același dor prea trist în lumea-mi prea săracă. De ce-aș doini, când al meu cânt e doar suspin pe-o vioară? Cui să spun vorbe de alint când iarna
DE CE-AŞ DOINI? de LEONID IACOB în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352615_a_353944]
-
Își cânta, ca o soprană, Aria în nota... oac. Deodată, văzu surprinsă, Pe lacul ‒ oglindă-ntinsă, Toată bolta înstelată Și, nedumirindu-se, Se prinse gândindu-se Că lumea e răsturnată. „ Doamne, cât am fost de proastă! Ceru-n jurul meu adastă Iar eu mă credeam brotac. De fapt, în realitate, Astrele îmi sunt surate Iar eu sunt planeta... Oac! Dar, cum pot să cred că-s stea?!... Oare, ce-i cu mintea mea?!... Cred că a plecat hai-hui... Eu sunt soarele
PLANETA OAC de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352687_a_354016]
-
Nu-i chiar așa de aprig, frate, bietul râu, Hai, vino de-l înfruntă grabnic pân’ la brâu! Căci iată eu pe mal abia aștept Să-mi strâng cu drag iar fratele la piept. * Și-aminte ia acuma, dragă frățioare, Adăst să fie asta ultima scrisoare! Referință Bibliografică: SCRISOARE CĂTRE FRATELE BASARABEAN (ÎNDEMN LA UNIREA CEA NOUĂ) / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 452, Anul II, 27 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate
SCRISOARE CĂTRE FRATELE BASARABEAN (ÎNDEMN LA UNIREA CEA NOUĂ) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 452 din 27 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354715_a_356044]
-
vii pe dealuri,a dat colțul ierbii; se primenește zarea, pomii au dat în floare prin codrii Vlăsiei boncăluiesc cerbii. E primăvară Doamnă, și cerul e senin, ciocârlia bate spații năucite-n cânt; jos pe baltă, același susur cristalin și-adastă vânătorii să împuște vânt E primăvară Doamnă , și inima vibrează, timpu-i înspumare, clipa nepieritoare cel care adesea sunt acum oftează, peste lume saltă aceeași privighetoare. E primăvară Doamnă, și e zi cu soare, ciocârlia bate spații năucite-n cânt; se
E PRIMĂVARĂ... de GEORGE PENA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354755_a_356084]
-
făurită din dor și din cuvânt.../ Dar mai ades, în noapte, cu flacăra privirii,/ Îți modelez făptura din purpura privirii.// Iubito, ești departe, sub alte zări trăiești/ Și pe alei străine, tu pasu-ți potrivești/ Cu alte ore, clipe...în triste-amiezi adaști -/ Și te veghează-n noapte străini și sumbri aștri.” (Chipul tău) Însăși iubirea devine un colind, căci sufletul său tresaltă cufundat într-o dulce uitare. Bradul, simbol al verdelui etern, redefinește făptura care-i dezmiardă simțurile și îi alină tristețile
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
se și cunoaște: din apă (adică platitudine, banalitate, monotonie) deîndată scoate vin (adică putere, veselie, belșug). El, în conformitate cu textul parabolei și-n înțelesul cel mai literal al vorbirii, binecuvintează. Iar apa s-ar zice că atât așteaptă - că d-aia adastă acolo în vase de piatră - să se facă vin bun!"(30). Volumul prezentat este ilustrativ pentru că, dând la o parte contactul cu cenzura, este rezultatul deciziei autorului însuși asupra ordonării textelor, asupra legăturii de conținut stabilite între texte. Autorul dovedește
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
dar și credința că din hazne sporește rod de vreme bună ce-l laud țânci și dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer în ochi și inimi ea adastă născând un gând de bună stare smerită în credința care, pe toți ne duce-n calea dreaptă prin cânt de țânci ce dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din
COLIND de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357629_a_358958]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CHEMĂRI Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Chemări Se-aude-un țipăt jalnic și prelung De pasăre ce-și cată o aripă; Pe dunga-n care adăsta o clipă Un clopot cântă denii în amurg. Cum plânge ceru-n câmpul de trifoi De dragul macilor însângerați, Să-i vindece pe cei însingurați, Să-i mângâie pe cei de suflet goi!... Pecinginea-i o-ntinsă pădure adormită, Nu-s
CHEMĂRI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357751_a_359080]
-
văd cu scriitorul Radu Voinescu, de care mă leagă o lungă prietenie literară, ambii bucuroși de întâlnire, căci ale vieții valuri (și curenți) ne poartă încolo și-ncoace, în dezunire, fără voia noastră, care, nu-i așa? am vrea să adăstăm, să ne tragem suflarea, să stăm de taină... Cu o mică amânare, pentru interviuri la Radio și televiziuni, începem. La pupitrul de comandă al dezbaterilor, Eugenia Țarălungă, Rodica Zafiu și Radu Voinescu. Ni se spune că avem la dispoziție cca
UN COMENTARIU LA SIMPOZIONUL DE LIMBĂ ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ PE INTERNET de ION LAZU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358569_a_359898]
-
se cam uitase, părea să se fi înscris în altă formație politică și cu noii potentați avea relații chiar mai bune decât cu ceilalți. Acum îi primea în propria casă, astfel că nu de puține ori mașini cu numere mici adăstau în fața porții sale. Avea și el mașină, o Dacie care nu-l mai mulțumea însă, voia ceva mai acătării, îl întrebase dacă nu-i putea procura una de dincolo, că i-o va deconta până la ultimul pfenig. Banii nu erau
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
însușire cu toate simțurile a stărilor pe care ni le propune poetul. De fapt, poemele se prezintă sub forma unui lung monolog, un solilocviu liric, alcătuind împreună, Acasa sufletească unde, cu bunăvoință, autorul ne poftește să venim în vizită, să adăstăm, să ne odihnim, să aflăm pace și prilej de bucurie și tihnă sufletească. Dintâiul capitol se intitulează, așa cum e și firesc, “Ars Poetica” - și în el autorul ni se înfățișează în toată statura sa, cu toate atributele care-l caracterizează
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
ne înfruptăm din delicioasele bucate. El este cel care scoate castanele din foc, cu mâinile goale. Și tot el stinge jarul. Ori îl aprinde. E de ajuns o scânteie cât de mică. Să purcedem, așadar, pe aripile închipuirii, și să adăstăm, conduși de mână de povestitor, ca să aflăm, unele din cele mai frumoase “Povești muritoare” aflate pe la noi. “Povestea pomenirii lui Dumnezeu” este o satiră usturătoare la adresa acelor calici bogați, locuitori în Calicia, care nu se îndură să facă o pomenire
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
crivățul se joacă pe-aleile cu soare, acolo unde poate m-aș fi plimbat și eu, mă doare curcubeul ce-n cerul meu iar moare și-i șterg cu mâna arsă o lacrimă de zeu. La tine pe terasă aș adăsta în seară și mâna mea fierbinte te-ar mângâia ușor ți-aș săruta șuvița rebelă de pe frunte și din vioara-mi veche ți-aș tot cânta cu dor. Leonid Iacob Poezie publicată în volumul . „Țărmuri paralele” - editat în 2010. Referință
NELINIŞTITE APE de LEONID IACOB în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360730_a_362059]
-
forță” într-ale “omeniei” de birt? Poate milionarii de carton și nu sunt puțini (aici profesorul îi numește, însă autorul, din motive numai de el știute, preferă să le țină să se zbată în “lesa” literei virtuale, poate lăsând să adăsteze în vreun dosar cu coperțile gălbejite, acuzator prin conținut sau păstrat pentru cine știe ce “contracarări” ale unor timpuri care vor veni negreșit și din care unii vor avea de câștigat, păi, cum altfel!? “Cum acuzatoare?, mă întrebă maestrul. “Simplu, i-am
CÂTE CEVA DESPRE ACTIVITATEA EXTRAŞCOLARĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360117_a_361446]
-
numai la viciu Primăvara se întoarce Totdeauna îndărăt Dintr-o lume de omăt Carele să și le-ncarce Arde-n noi câte-o feștilă Și la orice adiere Suflul ei îndată piere Dup-o lege mai subtilă Unde merg, unde adast Doar pe tine eu te văd Pregătind un alt prăpăd În decorul meu fantast Prind mașinile viteză Pe traseul vieții noastre Populată de dezastre Și o nouă diateză Cine sunt strănii-acești Cățărați pe metereze Care-ndeamnă la asceze Și ne
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340751_a_342080]
-
2016 din 08 iulie 2016 Toate Articolele Autorului MI-AȘ CONSTRUI ARIPI Mi-aș construi în grabă alte aripi Cu care să ajung până la nori. Și mă întorc acum cât ai clipi La tine ! ... Dar cu brațele de flori ! Aș adăsta acum un bob zăbavă La tine m-as întoarce de-aș putea. Dar intrigat de fuga voastră oarbă Nu fac nimic ce eu voi regreta. Mi-aș construi în grabă alte aripi Cu care eu să zbor până la nori. Știind
MI-AȘ CONSTRUI ARIPI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341023_a_342352]
-
renunț. Chiar de va fi curată nebunie Voi face eu cumva să vă anunț. Aș suporta acum chiar consecințe Știind că aripi mari acum îmi cresc. Tot ce au fost cândva doar neputințe Eu le consider darul tău ceresc. Aș adăsta acum un bob zăbavă La tine m-as întoarce de-aș putea. Dar intrigat de fuga voastră oarbă Nu fac nimic ce eu voi regreta. Mi-aș construi în grabă alte aripi Cu care să ajung până la nori. Și mă
MI-AȘ CONSTRUI ARIPI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341023_a_342352]
-
mea se înscăunase senectutea, la 70 de ani, și sper să nu mă părăsească niciodată. Încerc, tot cu zâmbetul pe buze, să mă lupt cu timpul care pe mine mă urgentează, mă anunță că nu am prea multă vreme de adăstat asupra cuvintelor. Ca un vrășmaș, îmi pune la grea încercare zăbava cerută de scris, se scurge pe lângă mine nemilos de repede, încât abia pot să întind mâinile ca să-i pipăi secundele. Pe de altă parte, zâmbetul izvorât din încrederea în
CUVÂNT ÎNAINTE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342184_a_343513]