302 matches
-
cit., p. 102. Apud Radu Toma, „Contributions of Romanian-Americans to the Nation’s Development”, in Romania and America: Cross-Cultural Perspectives, ed. cit., pp. 32-33. Vezi și Joseph J. Barton, op.cit. Radu Toma, `napoi `n viitor..., ed. cit., p. 122. Louis Adamic, „What’s Your Name?”, apud Radu Toma, „Contributions...”, loc.cit., pp. 39-40. Vera Călin, T`rziu. `nsemnari californiene, 1986-1996, Editura Univers, București, 1997, p. 257. Ioan Podea, op.cit., p. 83. America, 25 octombrie 1919, p. 2. Ibidem, 30 aprilie 1920
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ce e sus să fie și jos, ce e în mare și în mic", pentru ca toate să fie una, pentru ca omul și divinitatea să devină cu adevărat una, sub învăluitoarea muzică a sferelor, întru aici și acum. 1.3. ÎNȚELEPCIUNEA ADAMICĂ Omul este reprezentant al lui Dumnezeu, unul dintre cei mai apropiați. El conține virtual toate celelalte naturi create și toate adevărurile esențiale. Omul constituie pentru Dumnezeu pupila prin care Își contemplă creația. Prin existența lui trecătoare și eternă, lumea a
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dotat cu liber arbitru. Oricum, adorarea lui Dumnezeu este esențială. Este răspunsul omului la chemarea divinității. Esențială este și desăvîr șirea noastră ("Fiți desăvîrșiți precum Tatăl din ceruri Desăvîrșit este"), căci numai lumina recunoaște lumina, iar natura noastră este integral adamică, fiind, în potențialitate, superioară îngerilor. Privilegiul acestei naturi este cunoașterea Numelor divine, prin care Dumnezeu poate fi adorat și lăudat în chip negrăit, de copiii săi bătrîni, cum e pruncul Iisus din icoane, bătrîni în sens de înțelepți. Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
e doar aparentă și amăgitoare. Să ne dezmărginim deci întru Domnul și vom fi desăvîrșiți ca El. Adam nu este un răzvrătit, ci un neascultător, un ispitit. Or, asta se poate ierta. Există cale de îndreptare, cu condiția ca omul adamic să conștientizeze asta, să-și realizeze adevărata natură și să recupereze nivelul spiritual la care a fost creat. Adam nu a fost limitat, i s-a dat să cunoască și să se ridice prin propriile eforturi, să merite darul și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
e metafizică și atît, dar vă spun că știința nu poate avansa fără o "angajare în Nimic", fără de care transcenderea nu se poate înfăptui. Acesta este temeiul ultim al științei, dar și cel care o face cu putință. Astfel, omul adamic se metamorfozează răsucindu-se-n sus, se întoarce la Sursă, trecînd printr-un sejur prealabil în Nimic, care este acea terra promisa despre care vorbeam mai sus. Așa cum presupoziția științei este metafizica, presupoziția lui Adamah este Nimicul. 1.4. CUNOAȘTERE
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
2011-2013; * "Foreign Policy, 2011-2013; * "Le Monde Diplomatique", 2011-2013; * "Lumea", 2011-2013; * "The New York Times"; 2012-2013; * "Wall Street Journal", 2012-2013. CUPRINS INTRODUCERE 7 1. DESPRE CUNOAȘTEREA ATRIBUTELOR DIVINE 11 1.1. CUNOAȘTEREA ADEVĂRULUI 11 1.2. BINELE, ÎNȚELEPCIUNEA ȘI DREPTATEA 13 1.3. ÎNȚELEPCIUNEA ADAMICĂ 17 1.4. CUNOAȘTERE ÎNTRU VIAȚĂ ȘI FRUMUSEȚE 20 1.5. TEOGNOZA PUTERII CA BUCURIE 23 1.6. FORȚA PURITĂȚII 25 1.7. TRANSCENDENȚĂ ȘI INFINIT 28 1.8. SUFERINȚĂ ȘI IUBIRE 34 1.9. FIINȚĂ FĂRĂ TIMP 37 1
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
2); cer (2); cîine (2); durere (2); eleganță (2); frig (2); funebru (2); gol (2); mat (2); moartea (2); mormînt (2); necunoscut (2); negru (2); non-culoare (2); om (2); sacou (2); sobru (2); supărare (2); vid (2); ca abanosul; abis; adamic; african; amărăciune; american; aminoacizi; aparență; ars; Audi; back in black; ban; Bau-Bau; băștinaș; beat; bluză; bronz; calm; calul; casă; castaniu; ceai; ca cenușa; cenușă; cimitir; cinism; cioară; ciocolată; color; confortabil; copil; corb; costum; cravată; cruce; culcare; culoare închisă; culoare, rece
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care ai dobândit un anume rezultat în cunoaștere. Un aspect ce nuanțează sensibil modalitatea perso¬nală de manifestare a umanului este perspectiva creștină a ceea ce s-ar numi „natură căzută”. Omul nu se găsește în situația sa originară, deoarece păcatul adamic înseamnă o modificare și alterare profundă a naturii umane. Întrucât Adam a fost pus stăpân peste creație, nu într-un mod simbolic, ci având un ascendent în dimensiunea ierarhiei ființiale asupra naturii create, căderea sa a antrenat și o dezordine
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de perspectiva antropologică a scolasticii, punctul comun fiind acela al căutării a ceea ce reprezintă constituția esențială, grundul ființării umane. Bizantinii nu numai că nu au avut preocupări de acest gen, dar au accentuat că omul, așa cum este lumea de după căderea adamică, nu este într-o situație de autenticitate, așa că discursul antropologic trebuie să fie circumspect atunci când este vorba de a preciza ce este cu adevărat caracteristic și propriu omului ca mod de ființare. Aceasta însă din perspectiva apofatismului persoanei, cale explicativă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și cel al umaniștilor bizantini din tabăra lui Varlaam, Achindin și Gregoras. Pentru a clarifica atitudinea antropologică bizantină, să urmărim calea interpretativă pe care s-au cercetat semnificațiile sintagmei „haine de piele”. Căderea, potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul, este urmarea încercării adamice de a se crea pe sine în mod autonom, acesta vrând să dobândească caracteristicile lui Dumnezeu, însă fără Dumnezeu. Este interesantă afirmația maximiană că în acest fel Adam părăsește un mod de a se hrăni, adică de a-și primi
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
al cuplului lumină-ochi, care își are începutul în filosofia lui Platon, și care susține o ierarhie de valori între simțurile trupești, dar și în cele sufletești, interioare, ale omului. Textul indică deci o schimbare majoră în felul de a cunoaște adamic, la aceasta adăugându-se și mâncarea mărului oprit, care îl fixează ontologic nu numai într-o altă dispoziție a sufletului, dar și într-o nesfârșită tendință de autonomizare ce nu înseamnă altceva decât moartea. Alungarea din Rai trebuie înțeleasă, din
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
antropologie, ci și pentru ansamblul modelului cultural bizantin. Se dovedește că pentru înțelegerea antropologică bizantină haina, îmbrăcămintea, nu este nicicând un adaos, un accesoriu, ci are un caracter conatural omului. În Paradis, Dumnezeu a țesut o haină potrivită naturii simple adamice, care era din har, după cădere omul a fost îmbrăcat cu „tunica de piele”, iar la Înviere, Hristos era îmbrăcat cu o haină albă mai strălucitoare decât lumina, arătând că omul restaurat va avea o haină pe măsura noii sale
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
rezistă la o nouă lectură, suspansul fiind subminat de previzibilitatea geometriei actanțiale și de tezismul irespirabil al intrigii. Un exemplu în acest sens: toate cele șapte capitole poartă numele femeilor în care se incarnează "Eva", cea sortită să împlinească iubirea adamică. Cuplul de îndrăgostiți Toma Novac-Ileana parcurge, precum ați intuit deja, șapte existențe succesive, consumate întru eros și încheiate violent și oribil. De vreme ce de fiecare dată dragostea are un deznodământ tragic, acest fapt nu face decât să obosească prin repetiție și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
1970, trimis de Virgil Ierunca). Interpretarea eliadiană are într-însa ceva din absolutul soluțiilor după a căror formulare orice discuție devine inutilă. Roma locuta. Ce nu înseamnă Miorița: resemnare, fatalism, chemarea morții, pasivitate, pesimism. Ce înseamnă: anti-istoricitate, transfigurare a condiției adamice"23. Prin această interpretare Steinhardt vine de partea celor care văd în Miorița altceva decât ceea ce se învață în mod tradițional. Prin aceasta el este îndreptățit să creadă că "poporul român e înzestrat cu o putere transfiguratoare ce-i permite
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
asupra Mioriței". Concluziile lui Steinhardt vin în opoziție atât de evidentă cu interpretarea obișnuită a poemului popular, încât nu pot fi trecute cu vederea: "Ce nu înseamnă Miorița: resemnare, fatalism, chemarea morții, pasivitate, pesimism. Ce înseamnă: anti-istoricitate, transfigurare a condiției adamice". Cât de aproape e această concluzie a lui Steinhardt de formulări precum: Existența românească nu cuprinde însă numai lumea de aici, ci și lumea de dincolo...", "De unde "fatalismul" românesc, definit nu ca indiferență față de condițiile concrete ale faptei, ci ca
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
voluptății, pe scurt, al vieții. De pildă, Adam în paradis (1910) propune o metaforă a trăirii totale, primordiale, recuperabilă doar prin artă. În grădina zoologică din Leibzig, autorul discută cu prietenul său heteronimic, metafizicianul german Vulpius, despre estetică, despre condiția adamică a artei, despre lumină, despre Spania... Dar rezumate, toate lucrurile acestea își pierd din savoare, căci, mai mult ca în alte eseuri, Ortega este aici în primul rînd scriitor: "Obișnuiam să ne plimbăm în fiecare după-amiază prin grădina zoologică din
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
de Gabriel H. Decuble (tipul acesta de dedublare a devenit, prin repetare, loc comun). Iar în al treilea rând (și cel mai important) pentru că, sub raport retoric, sprinteneala ignară a povestirii nu-l prinde câtuși de puțin: „Că cică facultatea adamică de a numi lucrurile - era să pic pe jos de râs când am auzit-o pe asta cu facultatea adamică, dar m-am abținut, că babacul meu asculta foarte pătruns -, deci facultatea asta ar putea fi interpretată și în sensul
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
cel mai important) pentru că, sub raport retoric, sprinteneala ignară a povestirii nu-l prinde câtuși de puțin: „Că cică facultatea adamică de a numi lucrurile - era să pic pe jos de râs când am auzit-o pe asta cu facultatea adamică, dar m-am abținut, că babacul meu asculta foarte pătruns -, deci facultatea asta ar putea fi interpretată și în sensul biblic, ca un dar lăsat de la Dumnezeu, dar mai poate fi interpretată și existențial, adică ieșind din mit sau cam
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
sale, pictorului de altădată îi procură o intensă plăcere "să pună în operă" materiile încărcate de poetica arhaicității, cele pe care le oferă, îndeobște, o veche gospodărie țărănească. Alături de Drumul robilor închipuit de țepii unei mari grape, stă un Cuplu adamic, uriaș și hirsut, cioplit din bardă și garnisit cu piroane, pene și scoici. Pe sub tipsia unei Flori a soarelui, chircită de brumă, floare modelată giacomettian în bronz, se poate plimba cornul Inorogului, atribuit unui candid căluț de bâlci, așezat în
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
spirit pătrunzător și un ludic sulfuros. Tom Brown, un prezervaționist îndrăgostit de natură, realizează alături de Daniel Gray un film interesant, t.o.m. (UK, 2006). Tom, în drumul său spre școală, renunță rînd pe rînd la haine, pentru a apărea adamic în fața colegilor. T.o.m. este un film despre inocență și însingurare, despre curajul de a fi așa cum ești, articulat într-o poveste excentrică. În concluzie, Festivalul Anonimul a oferit un regal al scurtmetrajului de animație, iar o parte din
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
rămas poetul adolescenței noastre, pline de elanuri curate? Nu vă dați, oare, seama, că, printre așa-zișii «berbecuți în sutane aurite» se poate găsi chiar preotul care v-a afundat, spre mântuire, în cristelniță, v-a spălat, adică, de păcatul adamic, aducându-vă în LUMINA LUI DUMNEZEU?!” (Adrian Botez) Alți comentatori fac mare caz de faptul că poetul nu mai scrie poezie (deși cantități imense de poezie se găsesc în pamfletele sale). Îți vine să crezi, citindu-i, că pentru ei
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
diplomații și politicienii din cancelarii, preaputernicii în cuvinte, predicatorii mincinoși și scribii aidoma, mâncătorii de miere verbală pe pâinea altora (!), în fine, întreaga tagmă a jefuitorilor ce exploatează în mod cinic un ideal social. De o puritate neverosimilă, aproape de inocența adamică, poetul se ridică și împotriva plăcerilor pântecului, ale cărnii, spărgând tarabele Venerei și proiectându-și imprecațiile în obrazul boit al luxurii. Contramodelul său fiind cel al unui eros frust, țărănesc, ingenuu la modul împerecherii făpturilor lui Dumnezeu. Un adevărat spectacol
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
pot ucide, pentru că fiecare descoperă în celălalt exact ceea ce Lévinas numește conștiința de sine, care este o relație fundamental morală cu alteritatea. Cei doi soldați trăiesc împreună cîteva zile de beatitudine în amărîta de tranșee, într-un fel de fericire adamica, a uniunii perfecte cu lumea și toate celelalte fapturi din ea, pînă cînd, într-o dimineață, unul dintre ei, trezindu-se din somn primul, îl împușca pe celălalt. Chipul cu ochii închiși, și fără acea lumină a vieții și veghii
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
oul" din care poetul însuși a luat naștere. Dar, reamintim, Miron Kiropol e un homo duplex. Paradigmele mitice de la care se reclamă nu mai pot avea, azi, decât o prezență mediată, cu o inevitabilă alură de restaurație. Uimirea inițială, inocența adamică, bucuria edenică se izbesc de criza unei conștiințe care corespunde condiției umane reale, a creaturii izgonite din Paradis, marcate de momentele de absență a divinității, echivalînd cu o absență de sine a ființei. Instabilității (dislocării) metafizice îi este proprie contradicția
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
ecumenicității Paré atrage atenția asupra abdicării de la înțelepciune: "Ah, domnule de Mérgy, oamenii din orașul asta nu ne iubesc..." E soarta oricărei posturi care se opune iubirii fanatice, oarbe, desfoliate de aură paradisiacă în care era menit a trăi omul adamic. O soartă pe care Prosper Mérimée n-o împărtășește astăzi.
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]