1,484 matches
-
și cele mai sadice , criminale nu intră În această categorie. Printre tulburările psihice care se asociază cu manifestări agresive putem enumera: retardarea mentală ,tulburarea deficit de atenție - hiperactivitate, tulburări de conștiință , tulburări cognitive ( demență, delirum) , psihoze (schizofrenie), tulburări afective, tulburări adaptative asociate cu tulburări de conștiință , tulburări de personalitate de tip paranoid, antisocial , borderline , narcisist. În ciuda eforturilor depuse În ultimul timp numărul infracțiunilor comise de diferite persoane cu tulburări psihice se află În continuă creștere, cunoscându-se Însă puține aspecte În ceea ce privește
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]
-
largă autonomie nutrițională a femeilor și copiilor și o diviziune moderată a activităților pe sexe. Ocuparea treptată a zonelor temperate sau reci și orientarea decisă a economiei către resurse carnate, clar vizibilă începând cu paleoliticul mijlociu, a reprezentat o macro-opțiune adaptativă ocazional profitabilă, dar riscantă în contextul tehnologic al epocii: ea a impus reducerea consistentă a grupurilor de subzistență și un regim de stres fizic crescut pentru ansamblul populației. Deși poate fi asociată unei creșteri în importanța socială a bărbaților, această
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
le fi conferit acestor societăți, cel puțin în ultimele decenii, o semnificație nouă, la fel de apetent etnocentrică, cea de personificări ale adaptării. Devenite, pentru arheologia procesuală, expresii pure ale raportului dintre ecologie și societate, sau laboratoare pentru verificarea miniaturală a modelelor adaptative, pentru neo darwiniști (vezi, pentru o tratare exemplară a problemei, Bettinger 1991), societățile de vînători culegători și-au văzut amenințată, odată în plus, propria istoricitate. Moara abstractizării nu este, după câte se pare, un atribut exclusiv al arheologiei: ea nu
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
lor către vânătoarea - după toate aparențele, foarte eficientă - a ierbivorelor mari și, în genere, cu succesul evolutiv al acestui tip uman. Datele acumulate în ultimele decenii tind, însă, să disipeze întrucâtva misterul Neaderthalian, moderând, în primul rând, semnificația acestui „succes” adaptativ. Astfel, orientarea economiei de subzistență musteriană către surse productive, cu feedback caloric înalt, dar totodată susceptibile de epuizare rapidă, sugerează implicit necesitatea conservării unei demografii foarte scăzute în plan regional, o mobilitate rezidențială cvasi-permanentă (Stiner & Kuhn 2009; Macdonald et al
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
necesar pentru a suplini sărăcia documentară a acestor epoci. Cu toate acestea, câteva mutații somatice cheie (bipedia, encefalizarea, reducerea dimorfismului sexual, cu cohorta de implicații ale fiecăruia) sugerează acțiunea timpurie a unor mecanisme sociale, capabile să fi stabilizat aceste soluții adaptative, vizibile în plan somatic. Pentru că biologia, supusă mecanismelor mendeliene, recuperează greu avansul permanent al culturii, configurația psihosomatică actuală a speciei umane rămâne grăitoare pentru realitățile bio culturale ancestrale. Egalitarismul, efect al mecanismelor de „contra-dominație” (Erdal & Whiten 1994; Knauft 1994), oferă
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
prezența IgE produce o reacție inflamatorie acută cu simptome de tipul astmului, eczemelor sau rinitelor; 4. antigen - orice moleculă ce induce producerea de către limfocitele B a unui anticorp specific. O moleculă ce poate fi recunoscută în mod specific de către elementele adaptative ale sistemului imunitar, adică de limfocitele B sau T ori ambele; 5. conjugare - transferul activ de ADN de la o celulă gazdă la alta; 6. cosmidă - tip de vector de donare ce conține o plasmidă în care au fost inserate secvențele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188910_a_190239]
-
of Knowedge”, În Marglin și Marglin, Dominating Knowledge, pp. 102-144. Există mai multe modele diferite și În ceea ce privește medicina științifică, unele dintre ele pornind de la o perspectivă fundamental diferită de practica alopatică standard. De pildă, medicina darwiniană se concentrează asupra funcțiilor adaptative a ceea ce altfel apare ca fiind o stare patologică. Un exemplu Îl reprezintă grețurile matinale cu care se confruntă multe femei În primul trimestru de sarcină. Acestea sunt considerate o adaptare, deoarece determină respingerea unor alimente - În special fructe și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
obișnuite de gripă și răceală, considerată un mecanism de adaptare menit să declanșeze reacția de apărare a sistemului imunitar Împotriva infecției. În măsura În care această perspectivă este corectă, ea ne obligă să ne Întrebăm care ar putea fi funcțiile-beneficii - sau, mai precis, adaptative - ale unei boli. În mod sigur, abordarea din acest unghi a bolilor plantelor ar putea duce la noi descoperiri. Pentru o introducere accesibilă În această temă, vezi Randolph M. Nesse și George C. Williams, Evolution and Healing: The New Science
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
formează esența unei spirale a învățării care poate fi inițiată de oricare dintre cele patru elemente dar care, de obicei, începe cu o experiență concretă. În inventarul stilurilor de învățare propus de Kolb există patru tipuri: divergent, asimilator, convergent și adaptativ (acomodativ). Stilul divergent pune stăpânire pe o experiență de învățare prin metode concrete și transformând-o prin observații reflexive (gândite). Stilul asimilator pune stăpânire pe o experiență prin conceptualizare abstractă pe care o transformă prin observare reflexivă. Stilul convergent câștigă
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
concrete și transformând-o prin observații reflexive (gândite). Stilul asimilator pune stăpânire pe o experiență prin conceptualizare abstractă pe care o transformă prin observare reflexivă. Stilul convergent câștigă experiență prin conceptualizare abstractă pe care o transformă prin experimentare activă. Stilul adaptativ dobândește experiența de învățare prin metode concrete și o transformă prin experimentare activă. (Kolb, 1981). Inventarul stilurilor de învățare descrie modul în care cineva învață și abordează ideile sau situațiile de fiecare zi. (Kolb, 1981) Pe baza teoriei lui Kolb
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
boală alergică. 3. Prezența testelor cutanate pozitive la un asimptomatic poate avea efect predictiv asupra dezvoltării bolii alergice, în special dacă nivelul expunerii este ridicat. 2. ROLUL CELULELOR NATURAL KILLER ÎN MECANISMELE ALERGICE * Rolul celulelor natural killer în răspunsul imun adaptativ * Rolul celulelor natural killer în alergia respiratorie * Efectul protectiv al celulelor natural killer împotriva infecțiilor Celulele natural killer (NK) joacă un rol important în apărarea împotriva celulelor tumorale și infecțiilor virale, dar și în cursul sarcinii. Ele pot fi divizate
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
inflamator în cadrul astmului bronșic. Date recente susțin teoria prin care celulele NK joacă un rol important în inițierea răspunsului alergen specific T dependent și prin urmare în dezvoltarea inflamației de la nivel bronho alveolar. Rolul celulelor natural killer în răspunsul imun adaptativ Celulele NK influențează răspunsul imun adaptativ prin secreția de citokine, dar și prin alte mecanisme precum liza celulelor dendritice sau macrofage și prin urmare modulează prezentarea antigenică. De asemenea, celulele NK au efect protectiv împotriva infecțiilor nu numai prin liza
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
susțin teoria prin care celulele NK joacă un rol important în inițierea răspunsului alergen specific T dependent și prin urmare în dezvoltarea inflamației de la nivel bronho alveolar. Rolul celulelor natural killer în răspunsul imun adaptativ Celulele NK influențează răspunsul imun adaptativ prin secreția de citokine, dar și prin alte mecanisme precum liza celulelor dendritice sau macrofage și prin urmare modulează prezentarea antigenică. De asemenea, celulele NK au efect protectiv împotriva infecțiilor nu numai prin liza celulelor țintă, dar și prin secreția
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
Subiecții cu astm sau rinită alergică prezintă modificări fizio patologice importante după o infecție cu Rhinovirus comparativ cu indivizii non-atopici și non-astmatici. Celulele NK sunt implicate în eliminarea celulelor infectate viral dar, în aceeași măsură și în modularea răspunsului imun adaptativ împotriva virusului. În timpul inflamației căilor aeriene, micromediul este bogat în citokine ale profilului Th2, în consecință funcția antivirală a celulelor NK1 poate să fie inhibată. Pe modele de șoareci astmatici, infecția cu Chlamydia înainte de provocarea cu OVA a cauzat o
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
a diminua ori tolera acțiunea factorilor stresori: stima de sine pozitivă, asertivitatea, optimismul, perseverența; - reacții specifice la stres - răspunsurile la acțiunea factorilor stresori, care pot fi de natură fiziologică, cognitivă, emoțională sau comportamentală. Atunci când degradările induse de stres depășesc posibilitățile adaptative ale organismului, acesta are caracter nociv. Stresul organizațional poate fi definit ca fiind răspunsuri fizice și emoționale, vătămătoare, ce apar atunci când solicitările locului de muncă nu corespund capacităților, resurselor, trebuințelor persoanei, putând conduce la deteriorarea sau chiar vătămarea stării de
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Cătălin Constantin IOAN, Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93100]
-
și al celei reflexive, precum și rolul motivațional al ascultării pentru divertisment). Katz propune patru tipuri de reacții la modul în care a fost formulat, organizat și transmis mesajul, reacții care pot fi catalogate ca fiind caracteristice receptorului: 1) reacția instrumentală, adaptativă sau utilitară; 2) reacția egodefensivă, de autoapărare; 3) reacția expresivă valoric; 4) reacția cognitivă. În ceea ce privește reacția (Katz o denumește uneori și funcția) adaptativă, aceasta reprezintă modul în care receptorul reacționează în vederea maximizării recompensei și minimizării pedepsei. Atitudinile și deprinderile față de
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
formulat, organizat și transmis mesajul, reacții care pot fi catalogate ca fiind caracteristice receptorului: 1) reacția instrumentală, adaptativă sau utilitară; 2) reacția egodefensivă, de autoapărare; 3) reacția expresivă valoric; 4) reacția cognitivă. În ceea ce privește reacția (Katz o denumește uneori și funcția) adaptativă, aceasta reprezintă modul în care receptorul reacționează în vederea maximizării recompensei și minimizării pedepsei. Atitudinile și deprinderile față de anumite obiecte, persoane și simboluri se formează în măsura în care acestea satisfac anumite nevoi. Cu cât sunt mai aproape de satisfacerea efectivă a unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
intrapersonale (figura 13). Figura 13. Comunicarea intrapersonală (adaptare după Hybels, S. și Weaver, R., 1989) Nu în ultimul rând, merită atins și un alt aspect: comunicarea intrapersonală este într-adevăr influențată de mediul comunicațional extern, dar relația este bilaterală și adaptativă, în sensul că, simultan, transformările la nivelul comunicării intrapersonale oferă surse de schimbare pentru mediul comunicațional însuși (este vorba despre viziunea sistemică) și chiar pentru criteriile adaptative - despre care pomeneam mai devreme - ca atare. Pentru a crea o imagine mai
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este într-adevăr influențată de mediul comunicațional extern, dar relația este bilaterală și adaptativă, în sensul că, simultan, transformările la nivelul comunicării intrapersonale oferă surse de schimbare pentru mediul comunicațional însuși (este vorba despre viziunea sistemică) și chiar pentru criteriile adaptative - despre care pomeneam mai devreme - ca atare. Pentru a crea o imagine mai plastică, vom asemui acest mecanism cu nivelul apei în două vase comunicante; dacă apăsăm apa dintr-un vas, nivelul acesteia în celălalt vas se va schimba; concomitent
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acțiune alternative, și nu doar un singur mod de acțiune, oricât de performant ar putea părea acesta la prima vedere; 7) O planificare rapidă care nu ia în calcul înțelegerea condițiilor de mediu, descoperirea atractorilor, crearea unei structuri flexibile și adaptative are o mai mare probabilitate de eșec. Proiectul prezentării trebuie să ia în calcul toate schimbările apărute până în momentul conceperii sale; o evoluție rutinieră, care nu ține seama de schimbările ce au putut influența respectivul auditoriu, riscă să nu producă
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
coincidență apărută din faptul că pe de o parte persoana îl face incompetent, și pe de alta tocmai din cauza incompetenței a pierdut serviciul conflictul ar crește exploziv. 3) stările și stilurile cognitive ale indivizilor; spre exemplu, dacă cineva este stil adaptativ, iar colegul său de proiect este inovativ (vezi cele două stiluri în capitolul privind strategiile de provocare/stimulare a conflictului), la început, cel care este inovativ și care pune acoperișul casei înainte de a așeza măcar prima cărămidă (are idei multe
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
conflictului), la început, cel care este inovativ și care pune acoperișul casei înainte de a așeza măcar prima cărămidă (are idei multe, vede întregul, dar nu este atent la detalii) va trage concluzii, va omite pașii de legătură, lianții între activități. Adaptativul (centrat pe detalii el poate să piardă din vedere întregul) este cel care nu poate să conceapă cum va arăta acoperișul până nu va pune ultima cărămidă. El va remarca că inovativul este „cu capul în nori” și va încerca
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care nu poate să conceapă cum va arăta acoperișul până nu va pune ultima cărămidă. El va remarca că inovativul este „cu capul în nori” și va încerca să îl aducă cu „picioarele pe pământ”, pe când inovativul va crede despre adaptativ că este „rutinier” că „nu înțelege” că „se pierde în detalii”. Este evident, așa cum vom remarca adesea în cazul unor conflicte, că cei doi se află pe poziții diamentral opuse și pot astfel să intre foarte repede în confruntare; în
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
confruntat cu opțiunea greșită de soluționare - provoacă un conflict sociocognitiv: modelul introduce centrări opuse și oferă în același timp subiectului perturbat elemente importante pentru reorganizarea demersului său cognitiv (Doise, Mugny, 1998, p. 96). Astfel, conflictul conduce inevitabil la o reacție adaptativă, coordonată atât cognitiv, cât și social. Este vorba despre așa-numitul factor P (englezescul postponement, desemnând capacitatea de a suspenda o activitate) identificat de Stenhouse. Caracteristica acestui factor este aceea de a inhiba, într-o situație dată și cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o activitate) identificat de Stenhouse. Caracteristica acestui factor este aceea de a inhiba, într-o situație dată și cel puțin temporar, un răspuns instinctiv care înainte era normal, cu scopul de a-i substitui un răspuns nou și inteligent, adică adaptativ; or, o astfel de reacție presupune cu necesitate interacțiunea dintre indivizi, văzută aici ca un catalizator în momentul apariției unui suport conflictual. Totuși, premisele conform cărora o interacțiune între doi indivizi determină în motivația apariției conflictului noi coordonări cognitive nu
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]