1,572 matches
-
Parcă văd cu ochii minții Întreaga Întâmplare, numai bună pentru un scenariu de film. Tot povestind...am ajuns acasă. Hai, intră! Abia aștept să bem Împreună o cafea, ca-n vremurile frumoase, când timpul ne arăta aripile mari și ne ademenea spre zboruri necunoscute. Hai să ne grăbim! Vreau să avem timp suficient pentru a savura În tihnă și câte o felie de chec, pe care l-am făcut aseară. Parcă intuiam că voi avea un oaspete drag! Intră! Sunt singură
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
surghiunit Într-un con de umbră. Uneori, primăvara, când totul este Înflorit și razele molatice Îmbrățișează zarea - simt cum inima mi se umple de iubire. Serile de vară, cu parfum de tei, miros de iarbă și dor, te cheamă, te ademenesc! Doamne! Totul cântă, inima visează iubire. Ce păcat că iubita nu este lângă mine! Bucuria ar fi fost mult mai mare În doi. Ce păcat!? Câte măști poate purta un om Într-o viață? Nenumărate. N-a fost cea mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
singur bărbat!? și o lăsase fără replică, în mijlocul holului înțesat de pacienți. Reînnodând firul de pe ghemul care se afla la Alex bănui că Gica probabil i se plânsese unei verișoare care lucra într-un birou al șantierului că ea îl ademenise pe Tony, și că din această cauză acesta o abandonase. Fata cu gura bogată de pe șantier, mușcată de șarpele bârfelii, răspândise veninul vorbelor, până acestea ajunseră la urechile șefului. Totul se lega. Altfel, de unde să știe Alex că ea flirta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
care scria, un fel de anunț, cu litere cât palma: PENTRU DOCHIȚA. PENTRU OPERAȚIA SA, PE CREER! PENTRU DOCHIȚA, VĂ INVITĂM LA PRECONCERT! Mulți trecători se opreau. Priveau. Aflau despre ce este vorba. și treceau mai departe. Mulți intrau. Îi ademenea, poate, și rândul de mai de la o margine. Prețul participării: BENEVOL! Preconcertul începu. Se desfășură - șnur. Către dimineață, programul aproape că era integral prezentat. Apoi, se și încheie, dar, prezentatorul anunță că totul se reia, după o scurtă pauză. Unii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din mijlocul curții. De teamă, frumoasa vietate, nici nu mai coborâse, de acolo, de mai multe zile și nopți. Bătrâna a încercat să-l recupereze, fără efectul dorit, însă. L-a chemat, l-a strigat, l-a rugat, l-a ademenit cu mâncare, dar, totul a fost în zadar. După un sfat cu mai mulți vecini s-a ajuns la concluzia că este necesar să se apeleze la serviciile pompierilor din orașul reședință de județ. A mers bătrâna acolo; a discutat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-utilități din marmură; pe dinafară, mai încolo, până către clădirea primăriei și șoseaua asfaltată al cărei traseu era pe acolo, un parc imens, fără prea mare trebuință, dar, care lua repede ochii celor în necunoștință de cauză. Peste șosea, îi ademenea, pe consumatori, marele restaurant, proprietate a domnului primar Tataluadam. Se vânau mai mulți iepuri dintr-un foc. Primăria, împreună cu întreaga comună Pojarnița Uscată, ieșeau în evidență, ca nimic altceva, prin zonă, iar unitatea comercială a lui Tataluadam, devenea mai vizibilă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acest eveniment, surveni și celălalt: instalarea lui pe funcția de ministru plin. Aceasta decurse, și mai precum capra prin varză, decât evenimentul penultim. Seara, după ce veni acasă, cu gradul de ministru al muncii plin, soția făcu ce făcu, și-l ademeni din nou în pat. Înainte de a trece la fapte, însă, ea avu a-i aduce la cunoștință noi evenimente, ce urmau să aibă loc, în viitoarele zile. El rămase oarecum uimit, de ce aflase, dar, toate astea-l bucurau, și nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Omul care râde... Cine dracu m-o fi băgat, pe mine, Capdelemn Parpalea, om cultivat și cu respect pentru restul lumii, în politică, nu prea mă pricep. Dar, m-a băgat, băgal-aș eu undeva, pe acela! Că, întâi m-a ademenit cu distribuirea și lipirea prin diverse locuri, de afișe cu nu știu care partid politic. Mai pe urmă, acel partid politic a fuzionat cu nu știu care alt partid, s-a mai și unit, apoi, cu un alt petecuț de partid, și-apoi, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
conducere, majoritate. și, buni răi, cum erau, au reușit să se adune, încropind o majoritate. Care, mai încolo, s-a și mai consolidat, încât, a reușit să pună căpăstrul pe capul celorlalte entități politice. Pe mine, dracii dracilor, m-au ademenit să le fiu propagandist. Adică, purtătorul de cuvânt, mai precis, mâncătorul de... Dar, hai, să trec și peste asta! Treci-treci, Capdelemn Parpalea, dar, concomitent, îți trec și ție anii, iar, odată cu aceasta, cei de pe lângă tine se trezesc, deodată, bogații bogaților
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
401 :” În 1994 pornea de la Cabinetul Ministrului Culturii spre județe, o circulară redactată Într un limbaj primar/agresiv , menită să atragă atenția Inspectoratelor Județene de Cultură asupra unor persoane din țară și străinătate al căror scop este căpătuiala și care ademenesc pe conducătorii unor instituții publice În activități care-i compromit , aducînd prejudicii in calculabile instituțiilor În cauză”. Volumul surpă În mine ideea că, după 1990, cenzura, În România, este eminamente economică. Despre argumentele personale, de om care trăiește În continuare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
popreală... N-o lăsa să facă fărădelege râvnind la femeia prietenului tău! Asta s-o spui și strănepoților tăi, Hlibocene!... Păi nu sunt chiar prieten cu Costache, așa ca matale și ca moș Dumitru. Tocmai de asta să nu-i ademenești femeia, fiindcă îi prietenul nostru și vrând-nevrând și al tău. Să știi, băiete, că îți vorbește unul căruia - când era mai tânăr - i s-au aprins călcâile tot după... după Măriuța... Hliboceanu simțea că vorbele lui Pâcu, deși erau dojenitoare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de tare?” „Mie nu mi-ai făcut nimic, dar...dar lui Costache ai de gând să-i faci! Și asta nu-i bine, Pâcule! Nu-i bine deloc! De ce umbli după Măriuța? Ai? Tu crezi că dacă ai s-o ademenești și ai s-o... lucrurile au să rămână ascunse? Nuuu! Nici vorbă, băiete! Ochi sunt destui și întâi ai lui Costache, care o cam oblicit ce gânduri ai tu. Mi-o spus el într-o seară că vrea să stea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Într-o formă de zile mari. Fiindcă Îi venise, În sfîrșit, ideea pe care o așteptase atîta vreme. Începuse să Înțeleagă... Rămasă singură acasă, după ce Bill plecase trîntind nervos ușa, Naggie răsfoia absentă revista Întîmplări adevărate, ale cărei pagini o ademeneau cu titluri dintre cele mai promițătoare. Ca de obicei, titlurile, Împreună cu cele cîteva explicații de sub ele, spuneau aproape tot ce era de spus, Încît textele care urmau atîrnau ca niște lucruri de prisos. Prietena m-a Înșelat cu tata. Mi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
butonul care reglează temperatura. Orice acțiune cere sacrificii, zice Monte Cristo, credeți că s-ar putea să dăm peste ceva filtre? — De cînd n-am mai băut o cafea pe cinste, zice Petrică, înmuindu-și cu grijă limba în ceașcă, ademenit de aroma braziliană. — Atîta ne-a mai rămas din marfa de import, zice domnul Președinte, abținîndu-se deocamdată de la prima sorbitură, mulțumindu-se doar cu adulmecatul. Cine ne așteaptă acolo? se interesează Monte Cristo, răzuind în dreptul său geamul înghețat, folosindu-se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din pântecele căreia am ieșit În lume, Într-o noapte geroasă de iarnă. Dacă mă urc pe bolovan, de aici din stradă , prin fereastră o văd pe mama. E cocoșată de atâta muncă sărăcuța. Când intru În casă tata mă ademenește cu vaselina, Îmi unge cu ea Încheieturile mâinilor, apoi intrăm Împreună În garajul Întunecos. Tata miroase a vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-am urcat niciodată stă rezemată de un dulap de fier din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
colț al Încăperii, cu un monoclu vârât sub ochiul umflat. De la indescifrabila doamnă Buddha primiră o cheie cu un smoc de ață colorată, care se potrivea la una din ușile dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își ademeniră partenerii, ca niște pisici, drept pentru care domnii cu gulere Înalte din celuloid se ridicară, așezară pe masă mici teancuri de bancnote neîmpăturite și le urmară. Perdeaua de mărgele zornăi plină de propuneri indecente. Anton nu mi-a dezvăluit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un buchet, și acum că eram din noi parteneri, Heino avea nevoie de venitul suplimentar. Am dat din cap. După ce au plecat, am umplut bolul lui Chérie, l-am dus În curte și am Închis ușa, imediat ce am reușit să ademenesc câinele afară. Apoi mi-am pregătit o baie fierbinte și am zăcut În apa Încinsă până când mirosul de pește dispăru de tot, timp În care buricele degetelor mi-au devenit albe și degetele de la picioare mi s-au Încrețit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mea! Și mi-l amintesc! Un cer cu-adevărat tomnatic... E o zi de ianuarie geroasă de crapă pietrele, în amurg - ah, amintirea acestor amurguri mă omoară, ce mai, cu pâinea de secară cu untură de găină cu care sunt ademenit la cină, cu luna care deja se vede pe fereastra de la bucătărie - tocmai am intrat în casă cu obrajii îmbujorați, dogoritori, și cu un dolar pe care l-am câștigat dând zăpada cu lopata: — Știi ce-o să capeți la cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mâinile subțiri. Nu știu ce m-a apucat, Herr Kolber... Dar chiar În timp ce vorbea păru să-și dea seama de ceva. Ridică privirile și Josef Grünlich văzu În ochii ei cum afecțiunea se transformă În dezgust, iar dezgustul În furie. — M-a ademenit, spuse ea Încet. În tot acest interval, Josef rămase conștient de geanta lui, care era pe biroul din spatele lui Herr Kolber, de stiva de cărți și de seiful expus. Totuși neliniștea nu-l paraliză. Mai devreme sau mai târziu, Herr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
modă. O urmăreau de parcă era o specie rară de leopard. Thack era disperat să o Îmbrace, numai că ea Încă nu se programase ferm la o probă. N-aveam decât să sperăm și să ne rugăm că hainele o vor ademeni până la urmă să vină la atelier - deși nu se putea spune când se va Întâmpla asta. Nu există În Paris un loc care să te facă mai fericit la un ceai decât Ladurée. Chiar la intersecția dintre Rue Jacob și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din capul mare. Dac-aș fi fost om, aș fi coborît În stradă, aș fi acostat prima tipă atrăgătoare pe care aș fi Întîlnit-o, cu ochi negri strălucitori deasupra unui surîs schițat de un chip fără bărbie, și aș fi ademenit-o, i-aș fi cumpărat favorurile sau aș fi obligat-o să mi le ofere singură. Însă Jerry se mulțumea doar să-și tîrșească picioarele prin casă de colo-colo În solitudine polară, atît de singur că era În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ne folosim și ne exploatăm unul pe altul, în cel mai imperios și mai nemilos fel cu putință. Inutil de spus, scopul suprem al romanului este cel de prevenire, un avertisment în legătură cu acel tărâm brutal, erotic și supraluminat care ne ademenește din ce în ce mai convingător de la marginea peisajului tehnologic. J.G. Ballard 1995 Capitolul 1 Vaughan a murit ieri în ultimul său accident de mașină. De-a lungul prieteniei noastre și-a exersat moartea în multe coliziuni, însă acesta a fost singurul lui accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Mi-am închipuit salonul plin de victime convalescente ale dezastrelor aeriene, toate mințile lor alcătuind un bordel de imagini. Ciocnirea dintre mașinile noastre era modelul unei uniuni sexuale extreme și, totuși, nevisate. Leziunile pacienților ce așteptau să fie internați mă ademeneau, o imensă enciclopedie de vise accesibile. Catherine părea foarte conștientă de aceste fantezii. Când mi-a făcut primele vizite, eu mă aflam în stare de șoc, iar ea se familiarizase cu rânduiala și atmosfera spitalului, schimbând glume cordiale cu doctorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și capetele dispozitivelor din interiorul mașinii. Fiecare dintre aceste răni imaginare era modelul uniunii sexuale dintre pielea lui Vaughan și pielea mea. Tehnologia deviantă a accidentului de mașină oferea sancțiunea oricărui act pervers. Pentru prima dată, o psihopatologie generoasă ne ademenea, înfășurată în zecile de mii de vehicule ce înaintau pe autostrăzi, în uriașele avioane cu reacție de pasageri care se înălțau deasupra capetelor noastre, în cele mai umile structuri mecanizate și laminate comerciale. Acționând claxonul, Vaughan forță șoferii de pe benzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un agent a fost uitat pentru că în referatele centralizatoare pseudonimul acestuia nu-și mai făcea apariția. Dar tot atît de bine se putea ca omul să fi răposat ori să-și fi schimbat zona de acțiune. Erau secrete care nu ademeneau pe nimeni dintre cei care știau că există. Oamenii săi erau dintre cei mai puțin curioși funcționari din lume. Foarte ușor puteai crede că este vorba de indiferență, dar nu era așa. Erau pur și simplu buni profesioniști. Îi verificase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]