516 matches
-
-i reci învăluind freamătul pădurii, adierea vântului și șoaptele umbrelor. Cavalerul dădu frâu liber calului său continuând agale drumul printre stejari. După un timp ajunse într-o poieniță ce strălucea într-o lumină misterioasă. În mijlocul ei plutea într-un vals ademenitor o fecioară cu părul bălai revărsat peste umerii goi, cu sânii dezveliți și numai cu un voal alb spre auriu căzându-i peste nuditate, lăsându-i dezvelite coapsele frumos conturate. - Vino, iubitul meu! - îl chemă ea cu o voce caldă
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
-te, viteazule! Doar n-ai de gând să ucizi o fecioară fără pic de apărare!? - Ești o nălucă ispititoare, o fantasmă a nopții! - îi răspunse el sigur pe sine. - Sunt ursita inimii tale! -îi spuse ea și făcu câteva piruete ademenitoare. - Răspunde! Ești ființă umană sau fantasmă a întunericului? - insistă cavalerul. - Apropie-te și vei afla! - îl îndemnă cu vocea-i melodioasă. - Nu mă poți atrage în ungherele întunecate ale bârlogului tău. Nu mă tem de dușmanul în carne și oase
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
strădaniei noastre. Într-un târziu, mai mult târându-ne, am nimerit la o poartă ce deschidea intrarea între niște ziduri înalte de piatră; casa, cum aveam să vedem mai târziu, anunța ca un avanpost, de departe, satul. În aer plutea ademenitor miros de mâncare. Nasurile noastre păreau, în foamea cruntă, mai curajoase și ne-au tras înainte, fără temere de om străin ori de câine. Fie ce-o fi, își ziceau la unison mințile noastre! Și am intrat. Atunci n-am
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
înaltă și subțire, tot cărămizie, dar în degrade, ale cărei plăci străluceau ca piatra prețioasă, nu altceva! Patul de două persoane era din fier, cu tăblii pictate cu îngerași care, parcă, ne ocroteau somnul, iar salteaua din lână era moale, ademenitoare, ducând la capăt lucrul lui Moș Ene, devreme seara ori peste zi. Lecțiile ni le făceam la ferestre, unde o masă mai mult lungă avea la fiecare capăt câte un scaun înalt cu spătar la fel. În lungul camerei se
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
toată ipocrizia și falsitatea? -Nu,rase Will.Nu de astă stau aici.Oricum e o poveste lungă și tu nu te simți în stare să o asculti.Trebuie să te odihnesti.Karon se lasă înduplecata de băiat și de căldură ademenitoare emanata de șemineu, însă când văzu pe fereastră că razele soarelui scădeau în putere,îi spuse dându-se jos din pat că trebuie să meargă acasă,înainte să se întunece sau mătușa o sa o certe pentru că a plecat. -Chiar trebuie
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
Autorului Sfioși ghiocei- se-nfiripă din slove frumos început Locașul librăriei clujene „Diverta” invită la petrecerea unor clipe speciale când au loc lansările de carte. Pe lângă cei interesați de un autor sau altul, sosiți la eveniment, se apropie de locul ademenitor al noutății, și cei aflați în acel moment printre standurile doldora de tomuri. Lansarea începe... doamna Mariana Enache, prietena scriitorilor, desfășoară pas cu pas intrarea în lume a noului volum! E un nou născut, un pui de scriere care va
ÎN JOCUL PRIMELOR IUBIRI de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345247_a_346576]
-
ce-i unică în Univers și creație divină. Cristina Cărbune declară deschis și sincer iubirea, cât și tristețea provocată de cel plecat. Adriana Răducan trăiește în comuniune cu florile și fluturii. Adrian Erbiceanu definește iubirea drept o fată sfioasă și ademenitoare. Elena Armenescu îi poruncește celui iubit „Rostește-mă”! și devine șoapta lui de iubire. Nicu Dorofteanu dansează tangourile iubirilor trăite de ființa umană. Georgeta Blendea Zamfir trăiește momentul așteptării iubitului ca pe o sărbătoare a naturii. Florin Grigoriu se contopește
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
fraza este mai lungă, dar n-o mai pot vedea, fiindcă se pierde/se ascunde încolo, departe, prin cotiturile care duc la Ghibarț, spre Cruceanu, sau prin sinusurile care fac drumul plăcut încoace, spre Cioara ori Băgăoani, sau prin curburile ademenitoare și deloc ne/primejdioase spre cotloanele în care coceam cartofi și știuleți de păpușoi (spre cotloanele/firidele amintirilor, adică, nu?)... Sigur, printre pleoapele apropiate de alergare pe cărarea ireversibilă a firii, mă mai uit și acum acolo, pe dealul acela
Câteva cuvinte pe deal şi o fată cu ghetele pe dos () [Corola-blog/BlogPost/339921_a_341250]
-
cuvinte aurite», uneori, expresionist, are „poftă sporită de a se scălda“ «în oceanul de senzații necunoscute», cu singura îngrijorare de a nu fi «încarcerat într-o odaie neaerisită», se declară a fi «un cititor pasionat de cărți de debut», „mai ademenitoare părându-i-se“ «decât cele scrise pe fondul unor trăiri mâhnitoare, încuibate adânc în suflet», „contemplă sânii Ei“ «încă tineri, cu sfârcurile rozacee» și „se întreabă“: «Oare voi avea vreme să te citesc până la capăt...?» (p. 110). Cele douăsprezece cicluri
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
cuvinte aurite», uneori, expresionist, are „poftă sporită de a se scălda“ «în oceanul de senzații necunoscute», cu singura îngrijorare de a nu fi «încarcerat într-o odaie neaerisită», se declară a fi «un cititor pasionat de cărți de debut», „mai ademenitoare părându-i-se“ «decât cele scrise pe fondul unor trăiri mâhnitoare, încuibate adânc în suflet», „contemplă sânii Ei“ «încă tineri, cu sfârcurile rozacee» și „se întreabă“: «Oare voi avea vreme să te citesc până la capăt...?» (p. 110). Cele douăsprezece cicluri
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
a preschimbat în piază blestemată, Să sperie-n pădure pe-nserat. Pe feciorașii singuri îi înspaimântă Cu țipăt, plâns sau râs sinistru O babă urâtă se încruntă Descoperindu-și chipul hâtru. Se-arată adesea ca angelică făptură, Cu trup și ochi ademenitori Și inima și mintea lor le-o fură, Ba chiar adeseori privind-o, mor. Ori babă, ori fată frumoasă, În calea sa dac-o intâlnește, Biet rătăcit prin pădurea lată Destinul și-l nenorocește. după o legendă populară maramureșeană Ionica
IONICA BAICU de IONICA BAICU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340944_a_342273]
-
de generați și poate nici atât, nu mai recunoaște pulsul, nici respirația părăsitelor dimineți. Ochi orbi mai revin la matcă sau poate doar se prefac, atât cât să-și acopere înstrăinarea tatuată pe retină. Vin cu mărgele colorate culese din drumul ademenitor, sărmani pionieri ai lumii noi care plantează hibrizi în carne și cuvânt. Martoră la istoria care tocmai se scrie, prea devreme s-o înțeleagă, prea târziu s- o trăiască, femeia care a terminat cuminte de mâncat, își aranjează gândurile în
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
mi-a adus în dar o scrisoare de adio. - Știi ce? Vino cu mine. - Ți-am spus că mie nu-mi stau schiurile în picioare. - Nu acolo. Vino cu mine la casa mea din munți. - La” Casa cu Voci”? Hmmm, ademenitoare propunere. Era într-o dimineață de mai când am ajuns în satul acela din munți. Mai întâi am văzut doar raze de soare care se jucau voioase printre ramuri de prun înflorit. M-am îndreptat într-acolo probabil căutând căldura
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
tu, iubirea! NARCISA:(entuziasmată) Depinde ce voi simți alături de tine, trubadurule, poetule, cântărețule! Se privesc cu admirație. Cavalerul îi cuprinde talia între palme. Trupul mlădios al fetei se unduiește lângă al lui. Se lasă ușor în fânul moale cu parfum ademenitor. El, cu eleganță, îi desface năstureii de la bluziță, și-i presară săruturi pe gât și sâni. Ea se desface ca o floare și-l cuprinde între petalele sale... EXT. / PE O COLINĂ / ZI Prințișor și Narcisa sunt îmbrățișați în fânețe
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
ipostază, singura posibilitate de a le depăși nefiind nicidecum solitudinea, ci înălțarea până la conștiința de sine a propriei deveniri, încercarea temerară de a privi lucrurile din perspectiva universalității și a eternității lor. Ființarea în plan ficțional este mai mult decât ademenitoare, dând impresia unei largi comprehensiuni, în consecință, și a unui spirit conciliator. Cele mărturisite mai sus sunt considerații fundamentale ivite la citirea celor patru Evanghelii ale poetului Theodor Răpan: EVANGHELIA INIMII - „ANOTIMPURI” ‒ Jurnal de poet (cu ilustrații de Damian Petrescu
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
pătruns prin pereții celulei în care era zidit de viu, Nicolae Cojocaru, un ofițer român ce cunoscuse rigorile Vorkutei siberiene, de data aceasta aflat în închisoarea Gherla, simte că reînvie și capătă puterea de a rezista alungând din cuget gândul ademenitor al sinuciderii la care îl invitau zilnic torționarii. „Doamne, Dumnezeul meu, de acum încolo sunt în stare să rezist până la marginile lumii.” (Nicolae Cojocaru, Filmul unei existențe, („în regie proprie”), Ed. Gh. Andreica, București, 2003, p.358.) Mașina comunistă, ridicând
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
bunătățurile din străițile (traistele) noastre: slăninuță, ouă șherte (fierte), brânză de vacă, ceapă și ai verde, porodici (roșii), poprici (ardei), pepeni (castraveți), dacă le era sezonul și câte un borcan cu unsoare, scăpat nemâncat din iarnă, în care se odihnea ademenitor câte un vârf de cărnaț (cârnat) și câte o coastă friptă. Slănina o frigeam pe jar, scurgându-i unsoarea pe feliile de ptită (pâine) coaptă pe vatră. Dacă aflam bureți usturoi și bureți galbeni îi spălam în izvorul rece și
MINIEXPEDIŢII ÎN PĂDUREA CHELINŢEI de FLORICA BUD în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341650_a_342979]
-
murit în 1989 în Maramureșul despre care spunea că „e un simbol, e o chintesența, un semn, un recapitulator sub care se ascunde - poate mai intens și mai insidios decât sub altele - sufletul românesc în formă lui cea mai loială - ademenitoare și mai elevata. Elevata nu în sens pilduitor, solemn, livresc, oficios”. Pentru ce a făcut, dar mai ales pentru ceea ce a fost, Steinhardt merită titlul de cetățean de onoare al orașului Târgu Lăpuș. Pentru că cinstindu-l pe El, pe Ei
APEL PENTRU CINSTIREA MEMORIEI UNOR FOŞTI DEŢINUŢI POLITICI ROMÂNI de VICTOR RONCEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340569_a_341898]
-
de noapte. Răzvrătită, te-ai prins în talianul Mnemosynei, ai încălecat pe caii cu copite de bronz și coame de aur dăruiți de Poseidon, iar armăsarii-au galopat pe poteci arse de dor. Știai că nu m-am resemnat și, ademenitoare ca o fecioară cu sânul dezvelit, ai risipit îndoiala din vorbe, și-ai jubilat gracilă, în peisaj campestru, în stropi de verde crud, așteptând să-ți luminez cărarea. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Jubilare în stropi de verde crud / Mihaela Oancea
JUBILARE ÎN STROPI DE VERDE CRUD de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341220_a_342549]
-
pătruns prin pereții celulei în care era zidit de viu, Nicolae Cojocaru, un ofițer român ce cunoscuse rigorile Vorkutei siberiene, de data aceasta aflat în închisoarea Gherla, simte că reînvie și capătă puterea de a rezista alungând din cuget gândul ademenitor al sinuciderii la care îl invitau zilnic torționarii. „Doamne, Dumnezeul meu, de acum încolo sunt în stare să rezist până la marginile lumii.” (Nicolae Cojocaru, Filmul unei existențe, („în regie proprie”), Ed. Gh. Andreica, București, 2003, p.358.) Mașina comunistă, ridicând
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
sunt transmise dintr-o altă lume, dintr-o altă viață, anterioară apariției lui. „Tărâmul umbrelor” poate avea atât semnificația simplă a lumii în care au trecut cei ce s-au dus dintre noi, dar și aceea a tărâmului antropozofic, inițiatic, ademenitor și misterios, în care e invitat eroul pentru a-și întregi cunoașterea potențatoare în împlinirea menirii pentru care a fost trimis sau a rămas în această lume. Spre deosebire de Cleo, cuprinsă adesea de stări de hebetudine, Mugurel se simte angoasat de
ION CATRINA – TĂRÂMUL UMBRELOR – O REEDITARE MAI MULT DECÂT NECESARĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342947_a_344276]
-
dor... unde ciutele vin să își adape setea în cristalul oglindirii de ape, acolo; unde soarele strălucește pe cerul nepătat de furtuni; unde apusul își iubește culorile oferindu-le în dar pe altarul luminii, iar adierea vântului este asemeni brizei: ademenitoare, în mângâiere diafană de val înspumat, în tandră atingere a dorinței calde, cuminți; ori zbuciumate, aprige și fierbinți... Acolo; în acel petec neîntinat de suflet; mă regăsesc, de câte ori mă caut pe mine - cea care uneori se rătăcește în vâltori și
SENINUL UNUI COLŢ DE SUFLET de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343334_a_344663]
-
acorduri tăcerile din preajma șoaptelor de dor...unde ciutele vin să își adape seteaîn cristalul oglindirii de ape,acolo; unde soarele străluceștepe cerul nepătat de furtuni;unde apusul își iubește culorileoferindu-le în darpe altarul luminii,iar adierea vântului este asemeni brizei:ademenitoare,în mângâiere diafanăde val înspumat,în tandră atingere a dorințeicalde, cuminți;ori zbuciumate, aprige și fierbinți...Acolo; în acel petec neîntinat de suflet;mă regăsesc, de câte ori mă cautpe mine - cea careuneori se rătăcește ... XVII. STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE, de
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
cheia care închide lacătul tristeții, el este litera A a alfabetului fericirii, când îl vedeți faceți-i loc în casa voastră, puneți-l busuioc la icoana. Nu vă temeți de zâmbet, el face parte din voi, pe când tristețile sunt doar ademenitoarele umbre ale morții. Referință Bibliografica: Să trecem prin viață zâmbind / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1859, Anul VI, 02 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SĂ TRECEM PRIN VIAȚĂ ZÂMBIND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377339_a_378668]
-
cheia care închide lacătul tristeții, el este litera A a alfabetului fericirii, cand îl vedeți faceți-i loc în casa voastră, puneți-l busuioc la icoană. Nu vă temeți de zambet, el face parte din voi, pe când tristețile sunt doar ademenitoarele umbre ale morții. Referință Bibliografică: Să trecem prin viață zâmbind / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2009, Anul VI, 01 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SĂ TRECEM PRIN VIAȚĂ ZÂMBIND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377413_a_378742]