7,542 matches
-
omului la fructul interzis din grădina Edenului. Dar cel care se bucură de această dată, de acest impuls irațional al omului modern, nu este șarpele corupător, ci răul în sine, care a reușit să atragă de partea lui, milioane de adepți, căci fructul interzis este mai savuros decât oricare altul, iar omul ca fel de a fi, deține o încăpățânare fără limite și face întotdeauna pe dos decât ar trebui, precum acționează copilul când părintele îi interzice ceva. Omul, în actuala
GRANDOMANIA ŞI FRUSTRĂRILE OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380712_a_382041]
-
1997 din 19 iunie 2016. Zboruri ucigașe Aliaților din NATO Privim răniți cum zboară avioane Pe cerul capitalei României Diplomații perverse cu blazoane Au pus la cale moartea Coloniei Străini veniți la noi pe neștiute -Născuți din conspirație și crimă- Adepții teoriei “revolute” Vor Bucureștiul altă Hiroșimă S-au instalat cu scuturi și cu tancuri Să otrăvească apa și poporul Au ignorant că viețuim prin veacuri Și stăpânim și marea, și izvorul Puterilor bogate și vorace Ce-au strâns averi prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
conține deja germenii eșecului; producțiile cu caracter prolix, excesele stilului, arhitecții doctrinari, cu viziuni reacționare, anunță deja deraierea, alunecarea pe o pantă descendentă. Capitolul Spre o reînnoire (Vers un renouveau) pune în discuție perioada anilor '30, marcați de confruntarea între adepții stilului național și cei ai arhitecturii moderniste și de scindarea discursului între nevoia de național și de internațional. Treptat, arhitectura modernistă câștigă teren, iar replicile promotorilor stilului național merg de la critica stilistică la riposta xenofobă (o arhitectură a străinilor ce
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
3 relații posibile între cele două curente: "coabitare, disimulare și contaminare" (pag. 291), exprimând sugestiv tipurile de atitudini. Cel mai interesant aspect este cel al contaminărilor reciproce: arhitectura modernistă preia elemente de decor ce îi conferă un aspect pitoresc, iar adepții stilului național tind spre o nouă estetică și o epurare conceptuală; principalele direcții ale căutărilor lor sunt: etnicul (Florea Stănculescu, Octav Doicescu), regionalismul (Duiliu Marcu, Paul Smărăndescu, Henriette Delavrancea-Gibory), spiritul clasic (Petre Antonescu și, din nou, Henriette Delavrancea-Gibory). Arhitectură și
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
sovietic impune o nouă doctrină și un nou tip de arhitectură identitară; dar, deși în câteva momente, sistemul a încurajat particularizarea prin accente "naționale" a arhitecturii din țările blocului comunist, aceste tendințe nu au fost recunoscute ca atare de către vechii adepți ai stilului național. Precizările din Epilog încheie destul de brusc aventura stilului național; dar aceasta a fost de fapt chiar realitatea istorică; pentru că, așa cum precizează Carmen Popescu în ultimul paragraf, "creat o dată cu Regatul României, stilul național a devenit imaginea sa cea
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
unei persoane care folosește amnezia ca pe-o armă de atac, că exista soluția, aflată la mintea cocoșului, ca arhivele să fie predate CNSAS cu "localuri" cu tot e, desigur, inutil. Nici Emil Constantinescu, nici consilierii săi n-au fost adepții acestei soluții de-o simplitate - după cum s-a văzut - înmărmuritoare. Chiar și acum, ca o ultimă șicană a "serviciilor", dosarele sunt transportate undeva în Câmpia Bărăganului, ca să îngreuneze cât se poate de mult accesul la ele. Dac-aș fi un
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
au intrat în conul de umbră al indiferenței generale. Nuanțele ei supraviețuiesc în aulele facultăților și în sălile de seminar, forme moderne de conservare muzeală a unor teme pe care selecția socială le-a eliminat din viața publică. În replică, adepții filozofiei își privesc semenii ca pe niște decerebrați cărora le-a fost amputat organul ideii, biete insecte pipernicite suferind de o prostie viageră și incurabilă. Insectele astea sînt proaste pe viață și sînt proaste fără leac, și doar un ghinion
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
austriac după tată, japonez după mamă, convins că numai o Europă federalizată va fi capabilă să mențină sistemul de state stabilit la Versailles și să se opună atît heghemoniei politice a URSS, cît și celei economice a SUA. Un alt adept al federalizării a fost politicianul francez, Aristide Briand care, trei ani după Congresul Pan-Europa de la Viena din 1926, și-a anunțat propriul plan în cadrul unei Adunări Generale a Ligii Națiunilor. O dificultate a realizării planului consta și în nostalgia
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
cu care particularizează dialectic orice abordare intepretativă ori prin voința statornică de a generaliza metodic o anume schemă de program, dispusă Hamiltonian, pe un registru foarte amplu de gusturi și orizonturi de așteptare. Așa se face că Emphasis-ul este astăzi adeptul spectacolului total: muzică, teatru, coregrafie, plastică. Se cântă, se dansează, se declamă, se joacă ori se exersează pe orgă de lumini. Totul în regia și scenografia fluidă și mereu surprinzătoare concepute de Florence Lopez. Rimski-Korsakov, Astor Piazzolla, Scott Joplin, muzici
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
a reușit împlinirea, daca este să o judecăm prin exigenta lui Gramsci, adică a ajuns la stadiul de "bun simț". Dacă în problema pieței libere, a redistribuirii avuției, a libertăților indivizilor sau a limitelor statului de drept există dispute între adepții diferitelor ideologii, în ceea ce privește relația individului cu națiunea lucrurile nu au mai fost puse la îndoială, cel puțin până la jumatatea secolului XX. Și asta pentru că naționalismul este ideologia care are în atenție în mod exclusiv identitatea individului și raportarea lui la
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
totalitate existența. Așa cum am mai spus și cu altă ocazie 41, nu cred că "marca destinală" a apartenenței la o națiune îmi precede nașterea și nici nu susțin că îmi pot schimba apartenența culturală că pe haine, așa cum ar sugera adepții concepției ideologice. Pentru că după naștere puteam fi mutat în oricare alta comunitate, nu acest act, ci creșterea, formarea personalității mele este cea care devine dat pentru mine, fiindcă îmi este imposibil să-mi înlocuiesc viața petrecută cu altceva. "Istoria privată
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
că e o treaptă nouă a esteticului, ba chiar - cine ar fi crezut? uite că a fost cineva care să o creadă - Ťanticameră a religieiť, locul cel mai apropiat de credință...". Și încă un fapt esențial. Critica estetică pe care adepții abstractizării prin metodă o suspectează de frivolitate, sărăcie, retardare, e, acolo unde există har, un gen bogat, debordînd de materii sub astrul libertății asocierii lor: "Critica nu trebuie să-și refuze nimic... Este genul (sau ar trebui să fie, dar
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
și superbă încredere nonșalantă în sine, de niște inși a căror presupusă intimitate cu cărțile, sugerată de titluri academice, de funcții culturale oficiale sau de vecinătăți cu adevărați știutori ar fi trebuit să-i facă foarte circumspecți față de propriile certitudini, adepți fără scăzământ ai îndoieli cumpătate. Una din cele mai ridicule năstrușnicii auzite și citite, despre care pot depune mărturie, privește istoria literară (documentară!) și s-a-ntâmplat acum vreo treizeci de ani. Iată faptele, așa cum s-au petrecut în lunile
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
rămîne neconsolat în neputința de a se ridica de la podea în fața unor cunoștințe pe care, neputîndu-le înțelege, le va percepe ca pe tot atîtea dușuri reci. Paradoxul uimitor al acestei cărți este că, în ciuda universului cel mai adesea inaccesibil pentru adepții umanioarelor, ea prinde nemaipomenit de bine literaților, și asta chiar și numai pentru faptul că, într-o lume în care umaniștii nu pot ține pasul cu mersul științelor, cartea lui Solomon Marcus te racordează la un tărîm pe care singur
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
arsese - și, probabil, ca și acela, fără cine știe ce procese de conștiință. Cât ne privește, modul în care, de pildă, într-un interval de un deceniu dl Ion Iliescu, din comunist garbaciovist s-a prefăcut în partizan al despotismului luminat, apoi adept al democrației parlamentare, din adversar al proprietății, adept al reformelor - fie și în sensul caragialian, să se schimbe, dar atunci... - este exemplar. Cum întru totul instructivă lipsa oricărei atracții către condamnarea comunismului de care face dovadă clasa politică românească de după
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
procese de conștiință. Cât ne privește, modul în care, de pildă, într-un interval de un deceniu dl Ion Iliescu, din comunist garbaciovist s-a prefăcut în partizan al despotismului luminat, apoi adept al democrației parlamentare, din adversar al proprietății, adept al reformelor - fie și în sensul caragialian, să se schimbe, dar atunci... - este exemplar. Cum întru totul instructivă lipsa oricărei atracții către condamnarea comunismului de care face dovadă clasa politică românească de după 89. Ai zice că nu simte niciun imbold
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
șchioape, cu greu se putu despărți, asigurându-mă că „îi sunt de tot simpatică”. La Ateneu au dat un concert, însă cu prea puțină lume. Pe atunci concertele de muzică de cameră, fie ea cât de ideal realizatăn-aveau prea mulți adepți la noi. După câtva timp, trece renumitul dirijorceh Oskar Nedbal prin București, oprindu-se spre a dirija două concerte simfonice. Îi fac cunoștința și cântăm împreună de câteva ori la două piane. Un om de o statură enormă, însă un
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
ales să pună sub reflectoare opera unui pictor de provincie, Jean-Étienne Liotard. Elvețianul (1702-1780) a pictat portretele unor personaje celebre - Mme de Pompadour, Marie-Antoinette copil - dar asta nu înseamnă prea mult. Realist într-o perioadă de plină eferverscență a rococoului, adept al pastelului într-o epocă dominată de pictura în ulei, meșteșugar fără sclipiri, Liotard n-a fost degeaba uitat de istorie. ,Intrigi amoroase și rafinament pictural: Arta lui Frans van Mieris" de la National Gallery of Washington a fost prima retrospectivă
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
lui nu-și mai găsește locul Ťunul din cele mai frumoase județe ale Românieiť, ci România însăși privită din punctul de vedere istoric și din punctul de vedere de drept. Acea Românie luminoasă, liber-pansistă (Titu Maiorescu se declara și el adeptul noii orientări!), pornită pe calea progresului și bucurându-se de cadrul favorabil pe care îl asigură un sistem constituțional de guvernare. Acea Românie necunoscută îndeajuns nici în zilele noastre sub chipul său real, altul decât l-a acreditat o tradiție
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
fiecare dată rodul posteriorului, iar în fond profunzimea personalității fiecăruia, la un moment dat, se desprinde exogen-selectiv de bunul personal, devenind un fel de stare a ansamblului socio-patrimonial". Adânci vorbe, strașnic filosof. Mai teluric de felul său, Marian Vanghelie este adeptul unei altfel de beții de cuvinte. El nu se aruncă în abisal, nu se încurcă în neologisme, vorbele sale nu se lasă încătușate în rigorile gramaticii. Suficient sieși, discursul său se învârte pe loc, asemenea unui cățel care aleargă în jurul
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
4; footnote> . Breazul se dovedește un continuator fidel al ilustrului său dascăl, Kiriac - autorul celebrei devize „cântece românești pentru școala românească” și cel care a adaptat la realitățile culturale românești cealaltă deviză „soarta muzicii românești în școală se hotărăște” - ambii adepți ai ideilor novatoare ale ilustrului ministru, Spiru Haret, de la care pornește concepția lor pedagogică. Spiru Haret formulase chiar la începutul secolului trecut dezideratul conform căruia muzica ar trebui să-i învețe pe copii să cânte acele cântece care le îmbogățesc
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
putea și noi, ceilalți, să ne pronunțăm în deplină cunoștință de cauză. De mare profit pentru înțelegerea specificității regimului comunist din România este cartea profesorului Ion Ianoși Eu - și El. Însemnări subiective despre Ceaușescu. Este cartea unui gânditor de stânga, adept al marxismului și om care a servit regimul comunist din țara noastră într-una din perioadele sale cele mai tulburi (între 1955 și 1965). Într-un fel, această carte este o replică românească la faimosul op al lui François Furet
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
că prin întrebările puse sau sugerate oferă piste de gândire menite să aducă lumină în istoria destul de contorsionată a comunismului românesc. Ea poate fi citită cu profit de toți cei capabili să judece cu mintea liberă, indiferent dacă astăzi sunt adepții valorilor de stânga sau ai celor de dreapta. Apariția unei asemenea cărți, de neconceput în anii comunismului, ne reamintește, o dată în plus, că a trăi într-o democrație este o mare șansă.
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
importanță că, în realitate, era vorba de-un singur dezacord, ci de faptul că mai există oameni pentru care astfel de lucruri contează. În haosul generalizat de la noi, chiar și un cusurgiu înnăscut ca mine ajunge, iată, să devină un adept al gândirii pozitive, precum faimoasa Polyanna din povestea scrisă de Eleander H. Porter. În același spirit al punerii cărților pe masă, am să spun că, deși laudativă, o notă a domnului C. Stănescu, din săptămânalul "Cultura", mi-a făcut mult
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
bun sfârșit a proiectului înseamnă nu doar un eșec personal, ci și o amenințare. Navigând în apele tulburi ale tranziției ca într-un lichid amniotic, astfel de personaje urăsc mai mult ca orice ideea de limpezime și curățenie. Ei sunt adepții sloganului "Cu cât mai rău, cu atât mai bine". Nevrozați, incapabili să funcționeze într-o lume bazată pe judecăți ferme și acțiuni limpezi, aceștia-și imaginau că starea de indeterminare, bălăceala voios-nevrotică le va asigura în eternitate statutul de protejați
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]