657 matches
-
C.F.R. Timișoara. Unirea Sânnicolau Mare stă. Cupa U.E.F.A. , returul optimilor de finală, miercuri, 15 martie, ora 20,30: Hamburger S.V. (Germania) - Rapid București; joi, 16 martie, ora 22,30: Betis Sevilla (Spania) - Steaua București. Mozaic l Fabricantul de echipament sportiv Adidas a cerut producătorului japonez de mingi Molten să confecționeze „Teamgeist“, balonul oficial al turneului final al Campionatului Mondial de fotbal, primul fără cusătură din istoria acestei competiții. „Grație unei noi tehnologii, mingile vor rezista mai mult și vor rămâne sferice
Agenda2006-10-06-Sport () [Corola-journal/Journalistic/284838_a_286167]
-
să joace, în sferturile de finală, împotriva rusoaicei Natalia Vikhlyantseva (19 ani, locul 115 WTA), sportiva venită din calificări, însă a fost nevoită să se retragă din cauza unei accidentări la genunchi. Sponsorul curent de echipament competițional al Simonei Halep este Adidas, după ce anterior echipamentul ei a fost furnizat de Lacoste. Simona Halep a fost antrenată de la o vârstă fragedă de Ioan Stan, un antrenor de tenis din Constantă. Din ianuarie 2014 până la finele anului, ea a fost antrenată de către Wim Fissette
Simona Halep () [Corola-website/Science/319222_a_320551]
-
încă se mai pretinde uniforma, care și ea costă tot circa 1 000 000 de lei, iar dacă mai adăugăm și o pereche de pantofi, suma crește corespunzător. Pentru orele de educație fizică, elevii mai au nevoie și de trening, adidași, tricou, toate încărcând nota de plată a părinților. Iar dacă mai adăugăm un buget de rezervă pentru fondul clasei, fondul școlii, cheltuieli de protocol, putem să ne facem o imagine despre sumele pe care le scot părinții din buzunar pentru
Agenda2004-35-04-scoala () [Corola-journal/Journalistic/282821_a_284150]
-
manichiură - 200 000-300 000 de lei, pătură - 400 000-700 000 de lei, lenjerie pat - 400 000-600 000 de lei, tricou - 80 000-400 000 de lei, ochelari de soare - 50 000-200 000 de lei, binoclu - 900 000-1 500 000 de lei, adidași - 150 000-600 000 de lei, bermude - 150 000-600 000 de lei, filtru cafea - 150 000-350 000 de lei, sandale din piele - 450 000-700 000 de lei, umbrela - 70 000-150 000 de lei, șosete - 20 000-60 000 de lei, minge de
Agenda2004-27-04-util pentru dvs () [Corola-journal/Journalistic/282619_a_283948]
-
de vreme așezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi Adidas în picioare. Avea o față stranie: trăsăturile păreau să fi fost șterse cu guma și apoi redesenate aiurea cu un creion chimic și două carioca, astfel încât tot echilibrul liniilor și culorilor era cumva anapoda, suprarealist. - Alo! Ce faceți acolo? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să nu îi ofer o asemenea șansă. Am plasat un șut năprasnic în gâtul lui și, deși arbitrul intervenise, încercând să mă oprească, i-am tras o talpă în față, în plină față, simțind cum nasul i se rupe sub adidasul meu. A rămas pe jos, sângele îi curgea șiroaie din nas și gură, formând o alee lată în praful fin care acoperea asfaltul. Dar nu era de-ajuns; un ultim pumn în cap a pus definitiv capăt luptei. Ce forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
discutau aprins despre nimic, ca de obicei. Văzându-mă apărând în haine de stradă, s-au luat cu mâinile de cap și au început să mă spurce. Le-am tăiat scurt macaroana, anunțându-i că dacă cuiva nu-i plac adidașii mei să își suflece mânecile și să iasă în față. Au tăcut. - Vreau să vorbesc cu marele, ăăăă, șef, ăăă, nu, mh, hm, cu marele, ăăăă, meșter. - Maestru! Marele maestru! șopti un oareșcine. - Da, așa, vreau să vorbesc cu marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-mi amintească faptul că-i datoram deja bani pentru sticla de vin pe care o „împrumutasem“ în prima noapte după ce ajunsesem acasă. Și tu unde te duci? am întrebat-o pe un ton imperios pe Helen. —Sus, să-mi iau adidașii. Când, după multă vreme, Helen s-a întors de la magazin, udă leoarcă, picurând peste tot și lamentându-se în gura mare, mi-a întins sticla de un litru de vodcă, care era băgată într-o pungă udă. Restul de la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Aceste preocupări cotidiene, minore, fără substanță, și altele asemenea, colorau viața oamenilor. Dar grijile celor mai mulți locuitori, care de fapt ocupau locul prioritar, era aprovizionarea cu alimente. Prin vecini, rude, gestionari ori vânzători, oamenii se interesau când anume se vor aduce adidași (copite de porc) sau tacâmuri. Unii dobândiseră deja o experiență tristă; deși se sculau cu noaptea în cap, când ajungeau la boxa de carne, nu reușeau să zărească fruntea cozii și erau nevoiți să plece acasă cu sacoșa goală. Circula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acestea, nu se gândeau să le ofere și Naților din festinul lor. Și cum să nu se simtă Nații jigniți? Plus că mulți turiști nu arătau nici un pic de respect. Când credeau că nu-i vede nimeni, nu-și scoteau adidașii de firmă Înainte să intre În locurile sfinte. Credeau că, dacă nu-i vede nimeni, nu fac nimic rău. Chiar și femeile se purtau fără respect față de cele sfinte, intrând În acele părți din mănăstiri unde numai bărbații aveau voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
umble prin pagoda sfântă, să meargă oriunde i-ar duce nasurile - fiți liniștiți, acești câini sunt extrem de bine dresați, deci nu vor face nimic să profaneze acest loc, nici o picătură. Căută În rucsac și scoase trei Încălțări: un bocanc, un adidas Nike și o sanda roz cu o margaretă În unghiul dintre degete. Acestea aparțin prietenilor mei dispăruți, explică Harry. Mi-am permis să le Împrumut din bagajele lăsate de ei În stațiune. Se vor dovedi foarte folositoare. Vedeți, ideea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
eforturi modeste și costuri minime. În plus, detestam costumele, mai ales pe cele cu gulere largi, teleportate din anii ’70 în prezent, prin bunăvoința vreunui CENTROCOOP sau a unui dulap cu naftalină. În consecință, mergeam la serviciu în blugi și-adidași, somnoros, indiferent, nebărbierit. Mulți credeau că port doliu. Cum să fim la fel? Ajunsesem coleg cu profesorii mei din vremea comunismului; cu 30 de ani mai bătrâni, în rest neschimbați: aceleași cravate colosale, aceleași cursuri scrise de mână pe foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Înăuntru, înghesuite la mesele rotunde cu tăblia din plastic albastru, adunai costumele bărbătești și picioarele pe tocuri ce le-nsoțeau, parcă legate cu-o lesă invizibilă. După tejghea, o echipă veselă de ospătari, în care mă regăseam: șorț, blugi delavați și adidași, circulând printre tarte și ibricele cu spumă de lapte. Nu se lucra cu „Lavazza“ sau „Illy“ (mărci pe care naivii le considerau de bonton), patronul aducea o cafea specială din Florența, căreia nu-i divulga în ruptul capului numele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te atașai de ele ca de-o ființă vie. Coseai la găurile din hanoracul kaki până nu mai rămânea loc să bagi acul. Îl curățai o dată pe an, prin martie, cu peria înmuiată-n zăpadă, afară, în curtea din spatele blocului. Adidașii făcuți la „Pionierul“ și luați pe sub mână din fabrică țineau câte opt ani, nu li se spărgeau tălpile și nici nu le plesneau cusăturile, cum se întâmplă astăzi, după patru-cinci luni. Îi cereai cu două numere mai mari, să încapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se pulverizase în mii de monotonii mai mici, maniacale, confuze. Nu mai știai ce vine, nici măcar nu puteai să aproximezi. Teii înfloreau prin iulie, în două zile se cocea totul și te trezeai cu-o pastă uscată pe jos, crănțăneau adidașii când călcai pe ea. Vara, pândeau după blocuri niște furtuni negre, cu pâlnii de apă și nori, ca-n Oklahoma; la Moroieni, zburau țiglele de pe case. Doar iernile semănau cât de cât, înotai în zăpadă până la brâu, se-oprea circulația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trening și cu-o izotermă. Dacă dădeam o tură la colț, să-mi iau ziarul, se întâmpla să mai ies și-n papuci. Seara, mă plimbam la braț cu Maria prin cartier: tot în trening, cu bentiță pe cap și adidași în picioare. În timpul liber, aveam aspect de infractor, nu de profesor universitar. Nu era vorba că-mi lipseau hainele; dimpotrivă. Dulapul nostru trosnea, tocmai comandasem un corp nou în Pajura unui meșter. Știam să mă asortez cu Maria la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
curse; alții vitamine sau cutii de chibrituri. Eu îmi păstram anii în care fusesem cel mai fericit, inconștient de fericit; nu i-aș fi dat pentru nimic din lume. Mergeam înainte ca la 14-15 ani, sportiv și iresponsabil, cu tricouri, adidași, blugi și nelipsitele col-roulé-uri (studenții râdeau tot timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ochi, ca pe căței. Femeia mă ocolise, dar bărbatului i se păruse ceva suspect. Maria ieșea din discuție: fardată impecabil, într-un palton subțire, cu cizmulițe la modă, cu toc scurt și bot rotund. Eu, dimpotrivă: echipat ca acasă, cu adidași, o scurtă de fâș (se anunțaseră ploi la meteo) și, mai ales, o șepcuță de tenis pe cap. Modelul infracțional se contura, identitatea est-europeană țâșnea de sub haine ca o flegmă murdară, lipsea doar treningul, ca să intru pe afișul cu „On
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de fâș (se anunțaseră ploi la meteo) și, mai ales, o șepcuță de tenis pe cap. Modelul infracțional se contura, identitatea est-europeană țâșnea de sub haine ca o flegmă murdară, lipsea doar treningul, ca să intru pe afișul cu „On recherche“. Desigur, adidașii erau de fapt niște Salomon de ultimă generație, turnați special pentru trekking, iar șepcuța, un Nike de anul trecut, pe care îl purtaseră și Federer, și Sharapova, și, probabil, mulți alții care apăreau în reclamă. Dar grănicerul, un tip format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încălțăminte pe care o au pentru a putea merge la școală. O pereche de teniși (cândva) albi. Pentru a ieși din această situație jenantă, fratele participă la o competiție de cross al cărei premiu trei consta într-o pereche de adidași. Numai că el câștigă premiul cel mare, adică selecția în lotul național de juniori și o mulțime de alte avantaje. Cu panglica de la linia de sosire lipită pe piept, plânge că vrea pe locul trei și nimeni nu poate sau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dulciuri sau îmbrăcăminte. Blugii erau cel mai căutat articol de îmbrăcăminte. Tinerele femei purtau blugi de firmă și ii tradiționale sau bluze cochete lucrate din pânză naturală de borangic și cusute manual, pe care le cumpărau din magazinele de Artizanat. Adidașii se procurau și aceștia tot de pe litoral sau de la bișnițarii din portul Constanța, Galați ori din magazinele de Consignație din orașele mari. Dacă aveai norocul să cumperi două-trei perechi de blugi de la 30 mare, îi vindeai în fabrică la preț
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
decembrie. Deși Crăciunul nu era o sărbătoare recunoscută de către comuniști, totuși oamenii alergau după cumpărături, cozile erau mai lungi, iar în tramvai, bucureștenii aveau sacoșele încărcate după ore multe de stat la rânduri. Femeile discutau numai despre picioare de porc, „adidași” cum 157 li se spunea, pentru piftie, despre prăjituri cu unt, cafea, tacâmuri de pui, „tachi-muri”, cum le botezaseră românii, salam cu soia, despre magazinele unde s-a adus marfă. Sacoșele pline, agitația gospodinelor și cozile lungi de la magazine, privite
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
făcut cu mâna lui Lou și dusă am fost Într-o clipită. 13 Cu umerii strânși din cauza mâniei, Naomi călca apăsat, Îndreptându-se spre strada principală. Era Îmbrăcată cu o canadiană uriașă din mătase, legată În jurul taliei, blugi largi și adidași. Ce mai, echipamentul standard de anul ăsta pentru fetele de cartier. Își adunase părul În vârful capului și-l prinsese zdravăn cu o imensă clamă de plastic aurie. Am ajuns-o din urmă la colț. — Am auzit fără să vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mare cu gașca lui. Se distrează, sînt mulți și veseli și profesioniști, știu cum se face treaba, pentru că din asta trăiesc. Felia lor de plajă e plină de tipe și de chestii mișto: șlapi Arena cu țepi În talpă, prosoape Adidas, ochelari de soare mișto și creme de plajă nemaivăzute. Băieți, țipă Florin, Întreabă prințesa asta de aici ce sporturi facem noi? Box, la colțul blocului. Tare, bravo! Seara, ajungi cu ei În Ring și, oricît ar fi de proastă muzica
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am auzit, despre niște cizme gen George Michael aduse din Italia pe care cineva le-a văzut la un tip, despre trupe de muzică și fotbal și filme, apoi iar despre haine, și toți au remarcat cînd am jucat fotbal adidașii mei cu clape cu velcro cumpărați din Cehoslovacia, de care n-am avut inimă să mă despart. Le povestesc despre ce-am văzut În Praga, iar Bogdan le povestește despre unchi-său din America, cu care o să-și scrie și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]