6,732 matches
-
chiar și fără să fie literare, ajung să calce și cizmele murdare ale cutărui aparat politic represiv, și coturnul persoanei iubite care ne refuză. Uneori poți deveni nemilos mînuind cele mai bune intenții. Și deseori indiferența folosește același limbaj ca admirația altruistă ce ți se dăruiește. E greu și să identifici adevărata indiferență, darmite să o accepți. Cu toate acestea, o minimă experiență de viață trebuie să te vaccineze împotriva orgoliului nemăsurat și să te familiarizeze cu ideea că plutești într-
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
ca și cum s-ar fi întîmplat în Sărăți la noi. Iar cititul poemului m-a pocnit cu o năvală de emoții în care înviase și amintirea zborurilor de atunci, dar în care se prezentau și noi emoții, într-un amestec de admirație aproape incredulă, față de acea potrivire de cuvinte care punea cuvinte pe uitare și scotea din mine, cu violență, revelația pe care ți-o pot aduce... cuvintele. A fost madeleina mea. Niciodată înainte și nici după aceea nu am găsit-o
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Ionescu rămîne în ipostaza unui personaj de prim-plan al epocii care-l cuprinde, un personaj, după cum spune Ion Dur, ,în jurul căruia au rodit nu o dată mitul și legenda". El poate fi interpretat pe gama cea mai întinsă, de la inflamată admirație pînă la negație totală, însă nu poate fi contestat ca prezență, așa cum un nor ce emană fulgere și trăsnete poate fi perceput fie cu recunoștință, ca un agent al rodniciei, ca o figură a maiestății naturale, fie, dimpotrivă, poate fi
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
niciodată bătut. Deși îl admiră pe Mircea Dinescu pentru interviul acordat ziarului "Libération" ("Este dreptul poetului să spună ceea ce crede. N-aș da doi bani pe mine dacă n-aș crede în dreptul meu de a spune ce cred. Deci toată admirația pentru Dinescu"), în mod oarecum surprinzător nu se arată favorabil ideii implicării scriitorilor în contestarea directă a regimului comunist. Scrie autorul Orgolii-lor: "Nu vreau să mă afirm decît ca scriitor, cu produsul muncii mele literare. În clipa în care aș
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
întotdeauna: "îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala!" În ciuda acestui soi de dialog de o francheță brutală, trebuie să subliniez că relațiile mele cu Țuculescu erau cordiale, scrisesem numai bine despre el și-i purtam un respect și o admirație nedezmințite, fapt la care nu a rămas insensibil. Ușa casei sale mi-a fost totdeauna deschisă. Așa că nu mă formalizam. îl știam un impulsiv și un exaltat, o personalitate puternic subiectivă, dar mai știam și că era om de știință
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
contrast cu conceptul însuși de intelectual, perceput într-o anume ambivalență: în principiu pozitiv, dar uneori apt de a primi interpretări ironice. Forma trunchiată indică o folosire din afară, din perspectivă ne-intelectuală, cu o dublă posibilitate de interpretare: ca admirație prost formulată dar și ca expresie a unui dispreț direct. Telectual apare, cu sau fără apostrof, în diverse contexte fonetice și gramaticale. Uneori e atribuit unor personaje inculte - "reduceri pentru matale la blugi, că ești îtelectual fără bani" (evenimentul.ro
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
cărți, nu mai multe, dar excelente toate trei. Pînă la urmă oamenii ăștia care au însemnat ceva în realitate nu se poate să nu rămînă niște modele pentru cei cîțiva mai deștepți care vin după aia. Eu am avut o admirație colosală pentru Gafencu fiindcă era prieten cu mama mea încă din tinerețe, și cu tata pe de altă parte, și fiindcă era foarte frumos om și era foarte plăcut. Unii spun , a, s-a însurat cu franțuzoaica aia, dansatoarea în
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
scriitor de mare sensibilitate, nu sînteți un cronicar al vieții active, dinamice și imprevizibile, ci un explorator de adîncuri. Cum a fost posibil ca un scriitor cu structura Dvs. contemplativă să trăiască 30 de ani într-un kibuț? Cu toată admirația mea pentru activitatea kibuțurilor, nu vă pot localiza în gregaritatea lor. A pornit cumva dintr-un ideal fourierist al tînărului Amos Oz? A.O.: Cum am afirmat într-un răspuns anterior, opțiunea de a fi singur și posibilitatea de izolare
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
spune că am o listă de preferințe. îi admir pe Herman Melville, Sherwood Anderson și William Faulkner, în această ordine. în ce-i privește pe contemporani, aș putea spune că simt mai curînd o înrudire cu unii dintre ei, decît admirație față de ei. în Bellow, Philip Roth, Malamud recunosc un gen de umor automușcător și de scepticism de care nu sînt deloc străin. A.R.: îl numiți umor evreiesc? A.O.: E foarte prezent în tradiția evreiască, dar nu cred că
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
A.O.: E foarte prezent în tradiția evreiască, dar nu cred că e specific evreiesc. Umorul cu care rîzi de tine însuți și te transpui într-o glumă. Prin aceste trăsături mă înrudesc cu ei, în special cu Bellow, dar admirația mea se îndreaptă spre ceilalți de care ți-am vorbit. A.R.: Și acum o ultimă întrebare. Se vorbește mult, și elegiac despre o criză a literaturii, criză care ar porni din două surse: prima constă în faptul că scriitorii
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
lui și că țin să-l cunosc, așa că directorul mi-a ușurat întâlnirea în care urma să se stabilească în detaliu condițiile propriu-zise de colaborare. Spre dezamăgirea mea, am dat de un bărbat care a luat act puțin plictisit de admirația mea și s-a purtat nițel disprețuitor cu insignifiantul redactor. Mi-a precizat că, pentru a scrie romanul, are nevoie mai întâi de dulapuri dotate cu multiple sertare. Apoi de o mașină care să-l transporte pentru documentare în toată
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
s-a dat curs ori nu, nu știu. Știu doar că în 1953 am fost Ťpus pe liberť de la Editura Tineretului din pricina originii mele sociale. Și mai știu că scurta întâlnire cu Camil Petrescu n-a afectat în nici un fel admirația ce-o port scriitorului. M.I.: Istoria unei cărți, istoria unei întâlniri, viața unui om. Cum ați trecut, domnule Elvin, din presa culturală la teatru? B.E.: Vreau să spun că, din 1958, ca urmare a cărții rebele despre Anatole France, nu
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
a înțelege lumea reală. Dacă fiecare ființă umană ar avea acest sens al umilinței, lumea nu ar avea decât de câștigat"; În mijlocul dificultăților se află ocaziile favorabile"; "Vreau să știu gândurile lui Dumnezeu. Restul sunt detalii"; ,Religia mea constă în admirația umilă față de Spiritul infinit superior care se revelă în puținul pe care noi, cu gândirea noastră slabă și efemeră, putem să îl înțelegem din realitate. Moralitatea are o maximă importanță pentru noi, nu pentru Dumnezeu"; ,Cel mai de neînțeles lucru
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
de vreo două decenii, înainte de a reînvia studiile de italienistică la Cluj (fapt petrecut după 1989), Marian Papahagi a seminarizat și predat literatură română multor promoții de studenți. A făcut-o cu o pricepere de neegalat și a stârnit numai admirație, după cum mărturisesc la unison studenții de odinioară, azi ei înșiși creatori pe tărâmul literaturii române. Peste tot prin lume a purtat mesajul culturii românești și al literaturii române, al cărui produs s-a considerat și a fost. Chiar și când
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
matematic marcat cu plus infinit pe abscisă și zero barat pe ordonată" (p. 101). Dincolo de aceste texte cvasi-jurnalistice privind prezentul și viitorul slujitorilor cultului ortodox, cartea lui Mihail Neamțu grupează tematic mai multe eseuri de filozofie și teologie, exerciții de admirație pentru opera și viața unor monahi și chiar luări de poziție în chestiuni dintre cele mai diverse aflate în dezbatere (de la viața culturală, pînă la fotbal). Sprit deschis și om al timpului său, Mihail Neamțu vorbește cu egală competență despre
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
idei în teme epice. Astfel, mergînd prin oraș, observă într-o bună zi frumusețea balcoanelor. Notează în jurnal în ce constă ,personalitatea" fiecăruia, apoi citește o carte numai în partea de sus a filelor, într-un intens exercițiu aplicativ de admirație. Urmarea, titlul primului său volum publicat : Vedere din balcon. Altă dată găsește într-un caiet vechi niște versuri adolescentine, de tipul ,Aș vrea să fiu scutierul tău, Don Quijote! Te-aș servi ca nimeni altul . . ." etc. Imaginează, în Fals tratat de
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
Piaf, Ella Fitzgerald) și ritmul lent al vieții anonime învăluie totul în culorile dulci-amare ale melancoliei. Pentru cei care încă nu l-au cunoscut, îl voi prezenta din fuga cronicii pe nea Gică frizerul, căci, cum să-mi justific resorturile admirației altfel decît povestindu-l! Nea Gică este cel mai mare și cel mai rapid frizer din lume: el tunde, bărbierește și joacă șah simultan la șase scaune, ,deține recordul mondial de viteză la tuns plastic și este triplu campion olimpic
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
și Simion de la A.R., care l-ar fi simțit ca posibil concurent și etc. Cronicarul îl roagă sfios pe dl. George să producă un singur rînd ostil d-sale scris de directorul R.L. sau, măcar, în care prețuirea și admirația dlui N. Manolescu pentru opera d-sale să nu fie bătătoare la ochi. l Doi scriitori străini la modă în publicistica românească: Paolo Coelho și Pascal Bruckner. Nu deschidem o revistă fără să dăm de domniile-lor. Spiritul critic pare să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11532_a_12857]
-
ilustra nici mai mult, nici mai puțin decât ,dihotomia platoniciană daimonion-omul-marionetă" (speculație cu totul aberantă). Pe derizoriul subiectului s-au grefat supralicitările criticii, dând naștere unei întregi comedii a interpretărilor, anticipate de Academicianul din textul romanului, un comentator detașat autoironic. Admirația nemăsurată față de romanul mediocru Povestea cu cocoșul roșu e un caz flagrant de autoiluzionare a criticii basarabene. Regret că trebuie să constat acest lucru, dar îl spun cu strângere de inimă. Acest roman e o victimă a regionalismului folclorizant și
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
respect - pentru că n-au la origine demnitatea și onestitatea -, generația junilor de douăzeci și cinci de ani. Dar nu înțeleg lipsa de grație - pentru că poate exista o grație și în contestare. În decembrie 1989, un domn deja în vârstă vorbea cu o admirație plină de fervoare despre revoluția română, văzând în ea o revoluție a celor tineri și, din acest motiv, a celor grațioși. Ce n-a prevăzut domnul cu pricina a fost cât de repede se poate trece de la grație la dizgrație
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
mesaj cât mai explicit, impresionează prin acuratețea mijloacelor tehnice stăpânite, dar și prin mesajul trist și orgolios totodată, de a ne face martori la prestigiul redobândit al desenului ca prim mijloc de comunicare. Este de înțeles un atare "exercițiu de admirație", pe care ni-l solicită artistul, prin aceste demonstrații de virtuozitate în calitate de stăpân-magician al techné-ului. La nivelul sensibilității creatoare, Nicolae A. Alexi este însă un creator al timpului său, cu un discurs plastic foarte actual, unde raporturile culturale, atent selectate
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
bine puse în pagină, trecem adesea nesimțitori pe lîngă gesturi aparent mărunte, pîndite mereu de anonimat și de prăbușirea în uitare, dar care inchid, în tușa lor invizibilă, sensul unei vieți și bogăția unei civilizații. Născute de cele mai multe ori din admirație și din devotament, aproape impersonale ca stilistică și ca ton, ele trăiesc mai întîi prin ceea ce invocă și abia ulterior prin ceea ce sînt de fapt. Pudoarea și surdina constituie stările lor firești, iar graba și scepticismul, reacțiile noastre naturale. Un
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
oricum i-ar fi eliminat din tablou: Vintilă Horia, Constantin Virgil Gheorghiu, Petru Dumitriu. Deși ar vrea să fie completă, panorama lui Al. Piru nu e. Nici măcar inventarierea nu e ireproșabilă. Pentru Al. Piru modelul călinescian era totul. În principiu, admirația e o premisă a emulației. Însă Al. Piru, mult prea sec în discursul său critic, nu are disponibilitatea unei viziuni și a unei creativități ca ale maestrului. Narativitatea sa se limitează la misiunea de a repovesti un roman sau un
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
îndeajuns, mă laud singur. Inutil. Da, înțelege-mă, complet inutil. Dar nu știi de cine vorbesc. Ești un copil al mamei?" "Al tatălui." "Toți cei mari sunt copiii mamei, vor s-o câștige pe mama, vor mângâiere din partea ei, înțelegere, admirație, da, supremă admirație. Oh, această liniște, această împlinire, când în sfârșit o vorbă, doar un ușor semn, o privire, un zâmbet ți-ar aduce mărturisirea: sunt mândră de tine! Dar nimic, nimic. Poți oare simți, poți pricepe acest lucru? Aici
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
singur. Inutil. Da, înțelege-mă, complet inutil. Dar nu știi de cine vorbesc. Ești un copil al mamei?" "Al tatălui." "Toți cei mari sunt copiii mamei, vor s-o câștige pe mama, vor mângâiere din partea ei, înțelegere, admirație, da, supremă admirație. Oh, această liniște, această împlinire, când în sfârșit o vorbă, doar un ușor semn, o privire, un zâmbet ți-ar aduce mărturisirea: sunt mândră de tine! Dar nimic, nimic. Poți oare simți, poți pricepe acest lucru? Aici e vorba de
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]