538 matches
-
s-a abătut niciodată, deși vremurile au fost uneori destul de tulburi. Socotind că asemenea personalități trebuie să fie o prezență permanentă în spațiul academic, am creionat acest portret, unul văzut de studentul care eram atunci. Un portret autentic, sincer și admirativ. Pentru că Profesorul Ștefan Procopiu a rămas, pentru toate promoțiile pe care le-a învățat, un model de om al școlii și al științei. 2.1.2. Ilie Bursuc - profesorul și omul Accesând site-ul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
a spus că masa de prânz din prima zi de excursie e pe cont propriu), îmi cumpărasem doar niște biscuiți " Mă duc eu, d-le profesor". Mi-a dat o sumă de bani și ... sub privirile invidioase ale colegilor și admirative ale fetelor ... cu rucsacul în spate ca să am în ce aduce cașul ... am plecat țanțoș spre stâna cu pricina, la vreo 500 metri distanță. Neștiind ce înseamnă o stână de munte ... (era primul meu contact cu muntele) m-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
adevărat sigur în lumea literelor". Să nu se creadă că întreaga carte este un continuu rechizitoriu; aproape fiecare autor este gratulat și cu o frază-două de apreciere. Probabil, pentru preîntâmpinarea acuzei de intenție total demolatoare. Ne încearcă bănuiala că floricele admirative sunt așezate în pagină mai degrabă "a contre coeur"; impresia ne-o induce și suspectul oftat dezamăgit "așadar, ne va fi probabil cu neputință să-l lăsăm de-o parte pe Eminescu"! Nu se poate afirma că analizele întreprinse de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acestea cu cel puțin zece sau douăzeci de ani înainte de Bălcescu". "Tema morală" este bine cunoscuta "fortuna labilis": "Așa este că toate lucrurile lumii sunt deșarte, o umbră, un vis, o apă care curge..." "Tema istorică" ar constitui-o privirea admirativă spre trecut, înțeles ca temei și reazim al evoluțiilor viitoare. În epocă, "testamentul" a făcut vâlvă, a stârnit polemici și a lăsat fără răspuns cel puțin două întrebări. Prima: cine-i autorul scrierii găsite de Const. Hurmuzaki? A doua: este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu ești de legea mea.” <endnote id="(223, p. 14)"/> Erotism exotic Oamenii simpli, cei pentru care „evreul este inteligent”, cred de asemenea că „evreica este frumoasă”. Este Încă o legendă din vasta mitologie creată În jurul „evreului imaginar”. Expresii românești admirative, de genul „Ovreicuță frumoasă !” (În Muntenia) sau „Jidăncuță frumoasă !” (În Moldova), erau uzuale În mediul țăranilor și al târgoveților <endnote id="(3, p. 55)"/>. Pentru țăranii din Bucovina, Sfânta Duminică - o zi sfântă, Întruchipată ca o femeie frumoasă, despletită, asociată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cele din urmă „sunt caracterizate printr-o antiteză netă față cu spiritul capitalist” (precum românii) <endnote id="(808, pp. 358- 359)"/>. „Ovreiu’ până nu Înșală nu mănâncă” Expresia „Are cap de jidan !” nu are În limba română doar un sens admirativ, ci și - foarte adesea - unul peiorativ. După Iuliu Zanne, ea s-ar aplica unei persoane care „umblă cu Înșelăciuni” <endnote id="(207, p. 178)"/>. În limba maghiară există o zicală similară ; despre un negustor necinstit, care Îi trage pe sfoară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de fapt, explicit sau implicit, trăsături de caracter negative. Un bun exemplu de stereotip (aparent) pozitiv este „proverbiala” inteligență a evreului. „Inteligent - cum doar evreii pot fi”, scria prozatorul Panait Istrati În anii ’20 <endnote id="(723, p. 684)"/>. Exclamații admirative, de genul „Deștept ovreiu’ !” sau „Cap de jidan !” <endnote id="(3, p. 44)"/> erau atât de obișnuite printre neevrei, Încât au fost preluate de evreii Înșiși, În Încercarea de a-și defini propria identitate. Este drept că expresia echivalentă În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Nu s-au văzut gesturile, nici măcar privirile descoperind statutul de vedetă. Toate acestea nu au existat. Dar au existat, și rămân fixate în memoria iubitorilor de operă, în memoria audio-video, în cronicile publicate acasă și pe cele cinci continente cuvintele admirative despre vocea mlădioasă, catifelată a sopranei Maria Slătinaru Nistor. O voce oglindind fiorul iubirii, delicatețea, neliniștea, disperarea, culmile deznădejdii. O voce care nu a atins niciodată nuanțele stridenței. Jocul scenic al Mariei Slătinaru Nistor a fost supus mereu ideilor, dramaturgiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
trecute, cu destulă acuratețe, alte elemente specifice, de fapt, viziunii vestice asupra lumii: slaba productivitate economică, lipsa produselor de utilitate zilnică, insuficiența și proasta calitate a locuințelor, alcoolismul 104. În contrast cu aceste deficiențe, sistemul de învățământ era înfățișat într-o manieră admirativă, care nu ignora însă mizele politice și propagandistice ale școlarizării masive 105. Până la urmă, descrierea mai amănunțită a distrus scopul inițial al povestirii, acela de a convinge cititorii că Celălalt este dușmanul total, antimodelul lumii libere. Oricât de imposibilă părea
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de riduri și put a sudoare”, În timp ce româncele sunt foarte atrăgătoare, În rochiile lor pitorești, care „au fost aduse Încă de Traian XE "Traian" de la Roma” și care scot atât de bine În evidență frumusețea corpului feminin. Pe același ton admirativ, György scrie că trupul româncelor este „robust, Îndesat și puternic”, parcă anume făcut pentru „munca aspră” depusă. „Ele trăiesc natural - mai ține să precizeze versificatorul maghiar, la fel ca și confratele său Mátyasi - și nu sunt palide nici datorită modei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Împărtășește cu ceilalți), ci pentru că el nu valorizează În mod negativ respectivele atribute. Este adevărat Însă și faptul că, dacă urmărim scrierile de mai târziu ale lui Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" , vom Întâlni acolo pasaje În care el vorbește În termeni admirativi despre „cosmopolitismul cel adevărat”, care „respeptă umanitatea În fiecare om, fără de privire la originea, limba sau cultura lui”. Pe de altă parte, cunoscând poziția sa de cap de serie al naționalismului radical profesat la Iași, putem totuși conchide Împreună cu Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
avea un apărător postum. Pe cine? Ironie supremă: pe Corneliu Vadim Tudor! Cred că s-ar răsuci bietul rabin În mormânt să știe că dintre toate posibilele persoane care i-ar putea readuce numele În discuție publică, și Încă Închip admirativ, a apărut Vadim spunând: „Nu a fost nici o altercație Între noi, În realitate Întotdeauna i-am admirat Înțelepciunea”. Substanța sigur că este oportunism, manipulare... Mircea Mihăieș: Și nerușinare! Vladimir Tismăneanu: Tu vrei să-i spui așa: e titlul volumului de
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
fie o voce importantă. Cuvântul „important” nu are nici un fel de calitate normativă... Mircea Mihăieș: E descriptiv! Vladimir Tismăneanu: Ajungem chiar În situația În care nume de prim rang, pe care eu unul le respect În termeni mai mult decât admirativi, sunt acuzate de te miri ce. În acest timp, deschizi Internetul sau primești România Mare și vezi cum continuă aceleași bălăcăreli. Nu vreau să ajung la lucruri de genul lupul, părul și năravul, dar... Mircea Mihăieș: ...cam acolo suntem! E
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
aluzie la hiperponderabilitatea cuiva). eeee AS "Mânie", "furie" în dicționarul lui Condeescu&Co, apărut la Editura Științifică în 1967. Probabil racontorul visului nu dispunea de această lucrare când l-a transmis vectorului textual de la care ne-a parvenit. ffff Exclamație admirativă din "parler jeune" intrată în uzajul curent. Poți auzi "putain, la classe" fără ca să fie vorba de o praxioloagă a amorului tarifant și fără ca în vizorului să apară vreo "meuf". gggg AS: S-ar putea scrie un eseu aparte asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
său, domnul doctor Francis Eudier, a facut posibilă, prin această Societate, apariția celor două volume de Corespondență, care aduc mărturie despre fabuloasa zestre culturală a Fălticenilor, a relațiilor cu țara, și de ce nu, cu spiritualitatea de peste hotare. Autorul Sensibilizați și admirativi față de voința excepțională a domnului Eugen Dimitriu de a restabili și păstra memoria culturală a orașului Fălticeni, față de importanta și generoasa sa muncă pentru strângerea documentelor și realizarea efectivă a muzeului sui generis « Galeria oamenilor de seamă » din Fălticeni, precum și
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
artei ne dăruiesc forța înălțării peste propria limitare sufletească întru activarea energiilor potență și sub impulsiunea chemărilor hipnotice ale frumuseții ce coboară spre a lumina pașii sinelui aventurat în căutarea spiritului. Capodopera sau opera de artă sunt așezate ex-punându-se reculegerii admirative ca implozii metafizice a căror strălucire eclipsează, într-adevăr, posibilitatea de întrebuințare, de utilizare calculată și eficientă a lor prin încorporarea în mecanismul pragmaticului cotidian. Ele nu pot fi restrânse în perimetrul unui statut oferit de vulgul mundaneității efemere pentru că
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și proză din Heine, publicate, în principal, într-un cuprinzător volum, după 1945. A tipărit și transpuneri în românește din autori mai puțin cunoscuți, apoi în 1947, volumul Fabule, după Eliezer Steinbarg, autor pe care îl prezintă într-o prefață admirativă. A mai tălmăcit din literatura idiș multe alte texte, fie publicându-le în periodice, fie alcătuind două antologii, Umorul evreiesc (1924) și Idișul cântă, rămasă în manuscris, ca și alte scrieri. Dintre acestea, doar însemnările din perioada 1937-1944, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
legăturii cu natura, peisajul fiind animat de apariția „fetei de primăvară”, netulburată încă de Sburător, „și-n gând nevinovată de tot”. Personajul masculin, și el foarte tânăr, care echilibrează, în aceeași cheie aurorală, universul bucolic, este conturat într-un poem admirativ (Pentru un băietan), cu versuri apropiate parcă de Cântarea Cântărilor. Totul pare a fi la începuturi: anotimpurile, fenomenele naturii, viața însăși; totul este suav și limpede, ceea ce nu înseamnă că nu sunt intuite misterele adolescenței amenințate de iminenta pierdere a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287403_a_288732]
-
s-a lăsat ademenit de judecata răspândită a lui Cicero („Socrate a coborât filosofia din cer pe Pământ, introducând-o în case și în piețele publice”), care pare un frumos elogiu; însă lauda ciceroniană nu este decât una dintre exclamațiile admirative ale acelor gură-cască atenieni din jurul lui Socrate - cei care, în 399 î.Hr., l-au condamnat la moarte și l-au îndemnat să bea cucută 3. Fiul sculptorului Sophroniskos și al moașei Phainarete, atâta vreme cât a fost în viață, a săvârșit însă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
A. Coville, Recherches sur l’histoire de Lyon du Ve au IXe siècle (450-800), Picard, Paris, 1928, pp. 79-101. 17. Casiodor (Institutiones, ed. R.A.B. Mynors, Oxford, 1937, I, 28; II, 39; III 30-53 ș.a.) relatează despre restaurarea orașelor în termeni admirativi: Laus est temporum reparatio urbium vetustarum praecavetur („Gloria acelor vremuri este restaurarea orașelor vechi, din care se și câștigă podoaba păcii și se iau măsuri împotriva necesităților războiului” - I, 28, p. 29) (apud Riché, op. cit., p. 302). Casiodor s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Au fost și doritori să intre în mișcare, dar au fost refuzați. Mai târziu însă, cei respinși au aderat la Francmasonerie și s-au răzbunat teribil pe „iluminați”. Robert Fludd și-a dorit o carieră de rozicrucian publicând două scrieri admirative: Apologia Compendiaria Fraternitatem de Rosea Cruce suspicionis et infamia maculis aspersam, veritas quasi Fluctibus abluens et obstergens (Succintă prezentare pentru Fraternitatea Crucii cu Trandafiri, spălând ca un Puhoi petele de bănuială și de infamie cu care a fost stropită), publicată
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cei prezenți, pentru a avea o mică discuție cu unul dintre jandarmii prezenți lângă rând. Un Robocop de Cernica, afișând o ținută antimanifestație completă, inclusiv apărătoare pentru coate, gât, picioare, complet inutile în condițiile actuale. Omul legii se expune privirilor admirative ale celor din jur ca un fel de forță liniștită. Îl întreb de ce nu au instalat garduri de protecție „așa cum am văzut eu că se face la alte pelerinaje pe unde am mai fost”. Urmează un răspuns tehnic, pe un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care-l ținea atârnat pe spate cu ajutorul unei curele. Era evident că neergonomicul obiect începe să-l incomodeze, la fel și pe cei din jur, care nu se plângeau însă de traiectoriile neprevăzute ale goarnei amplificatoare, ci păreau mai degrabă admirativi față de curajul și determinarea spontană a personajului. 28 octombrie, ora 09.00. Mă încăpățânez să intru din nou în rând, mai mult din dorința personală de a atinge încă o dată racla decât din alte motive. Este frig de-a binelea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
moment. Intru rapid în rând. Remarc mulțimea de preoți de parohie, veniți aici împreună cu credincioșii lor, grijulii și ușor speriați în același timp, ca puii de găină pe lângă cloșcă. De altfel, chiar aud pe cineva din preajma mea spunând, mirat și admirativ : „Ce de preoți !”. Așa cum se întâmplă de obicei, după primele 10-15 minute de așteptare, cei prezenți încep să discute între ei, timide încercări de socializare. O femeie în vârstă îmi spune cum se petreceau lucrurile aici în anii 1980. Fostă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
curajosul. După canonul ăsta, ajungem din nou pe sol. Cobo rîm și pilotul ne întreabă teatral: Cum a fost? Îmi îngroș vocea, ca de obicei, și spun: Este nimic față de ce am trăit în Algeria... C'est vrai? întreabă fata admirativ. Oui, răspund eu gros. Cui prodest? (Cui folosește?) Pe un post de televiziune se făcea reclamă de ceva timp la meciul celebrului X cu celebrul Y. Bătălia avea loc într-o cușcă metalică situată într-o imensă sală de nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]