456 matches
-
și nici nu stârnește pofta de pâine. Surâde ușor. Unde mai pui că e bună și pentru potență, deși probabil că nu-i prea mai folosește. Instantaneu, zâmbetul se transformă într-un rânjet autocompătimitor. Râde ciob de oală spartă, se admonestează singur. — Antonius Musa mă pune să mă hrănesc cu mâncarea asta de iepuri, mormăie Augustus cu gura plină. Termină de mestecat și înghite de mai multe ori ca să facă ierburile să alunece pe gâtlej în jos. Ceva dreptate tot are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că-mi nenorocesc băiatul cu mâna mea! Bălăbăneala lui, așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face un efort și redevine serios. Doar vocea îi sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a putut trage dintr-o călătorie la Herculanaeum? Mijește ușurel ochii și suspină visător. — Un orășel atât de frumos pe țărmul mării
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
roseala, însă cea mică începe să tremure ca zgâlțâită de friguri. Încă un pic și izbucnește din nou în plâns. Occia nu mai are timp s-o liniștească. Grija ei e cealaltă acum. — Ți-am explicat de atâtea ori, o admonestează cu severitate, că există lucruri intime despre care nu vorbim cu toată lumea... — Da’ nu i-am spus decât lui! se disculpă fata. — Regele Sacrificiilor nu este o profesoară sau o colegă de-a ta, o repede furioasă. Este un preot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pământul decât atâr nând pe mâinile celor ce te susțin de ambele părți, îl mustră pe băiat. — Lasă-mă-n pace! Proasto! se smucește nervos copilul. Ici și colo izbucnesc chicoteli, înghețate imediat de privirea rece a bătrânei. — Bravo! îi admonestează ea pe pedagogi, bucurați-vă când spune vreo necuviință. Că doar ăsta e rolul vostru: să le stricați copilăria prin plăceri. Fără să-și dea seama, a pus sare pe rana din sufletul lui Germanicus, care izbește înciudat cu piciorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
comentează. Își continuă tăcută drumul. Germa nicus fierbe însă. Bombăne înfundat: — Refuz să particip la o astfel de carieră civilă. Mai bine sol dat pe câmpul de luptă, decât sluga lui Augustus. Fără să se oprească din mers, Antonia își admonestează cu tristețe fiul: Dragul meu, mă mâhnește să văd că refuzi să iei seama la virtuțile acțiunilor principelui... — Să consider virtute vărsarea sângelui roman în timpul pro scrierilor? Antonia se oprește. Întoarsă pe jumătate, scandează încet și rar: — Toți triumvirii au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
armata Myanmarului. De fapt, soldații SLORC apăruseră la hotelul său cu o jumătate de oră după ce Harry fusese luat pe sus. —De ce nu ați apărut acum o mie de ani, oameni buni, atunci când prietenii mei au fost dați dispăruți? Îi admonestă Harry. Un funcționar consular, pe nume Ralph Anzenberger, Îi răspunse pe un ton glumeț: Ei bine, vedeți, domnule Bailley, stăteam pe bombeuri, așteptând ca guvernul birmanez să ne dea permisiunea să părăsim Rangoonul și să organizăm o expediție. Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bucură, plânge de fericire, sare în sus. Și acum, tati, cum să fac dacă ne-am dezvărțit (nu știe să spună "despărțit")? Mă pot căsători din nou? Da. Mama, de pe canapea, e de acord, îi place turnura jocului, dar îl admonestează pe copil să fie mai serios pe viitor. Fiecare - Tati, Dragoș-Sebastian, cele două MihaeleCosânzene, Mihaela, Crabul, Oac-oac, chiar și Ariciul - fiecare se retrage în el-însuși și învață. Cu ochii în lacrimi. Zâmbind. Dar parcă poți învăța ceva, vreodată?... *** (1) [tata
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
culcați prin paturi liliputane, prin cutii de botine ori de tutun, iar cei mai oropsiți de soartă, prin locuri mai puțin confortabile. Firește, unii copii plângeau, alții nu voiau să adoarmă, fiindcă erau obraznici, alții erau bolnavi - și ea îi admonesta, le făcea morală, îi consola... pe fiecare după starea în care îi găsea. Când îi venea și ei rândul să se culce, rolul meu devenea mai important. După ce o dezbrăca dădaca, trebuia să mă duc în odaia ei și să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
adus pardesiul, mi-a dat pălăria și bastonul, m-a însoțit până la poartă, mi-a întins mâna să i-o sărut, mi-a cerut făgăduiala că am să mă culc imediat, mi-a acordat o amânare de o oră, a admonestat încă o dată "steaua nebună" și a fugit spre casă cu un "bru!" de frigul care devenise simțitor. N-am ținut pas cu vioiciunea spiritului ei. Un fel de paralizie a inteligenței și mai cu seamă a imaginației. Am început să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pas. M-a trimis Bin Laden să te găsesc, i-a spus Charlie. Danny a făcut un pas înainte și-a fost surprins când l-a văzut pe Charlie trăgându-se în spate. Nu-i mai zice-așa, l-a admonestat el. Danny i-a întors spatele lui Charlie, dar sentimentul familiar pe care-l avusese cu câteva clipe înainte se disipase. Cine era, până la urmă, familia Lymond ? Semnul de pe copac putea să fi fost făcut de orice: de la un topor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
gestului putea să anihileze orice viitoare acte de bravadă. De parcă n-ar fi văzut ce pățise Mary din cauza unei existențe lipsite de riscuri, de parcă n-ar fi fost atentă la exemplul ăsta. Of, las-o naibii, suntem în regulă, a admonestat-o Mary. Chiar dacă ne-am fi răsturnat, tot n-am fi murit. Ne-ar fi ținut vestele de salvare. Asta e ceea ce trebuie tu să înțelegi, Jina. În majoritatea cazurilor, totul se termină cu bine. Preț de-o clipă, Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dispus să plătească a professional thinker, adicătelea un filosof cu carte de muncă. Ei nu au intellectuals, sunt cum nu se poate mai empirici și mai pragmatici. Acum nu vreau să pic în nici o apologie. Îmi amintesc ce simpatic mă admonesta bunica de câte ori lăudam în exces anumite medii: „Ei, maică, după capul tău, la ăia și rahatu’ pute mai frumos”. Ba chiar Bill s-a plâns intens de luptele interne de la Oxford și de faptul că tabăra conservatoare este self-sufficent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
gazetei pe care o citea. - Ia să vedeți voi, rosti doamna Carolina Pavel, acu’ după-masă ce revoluție v-aduc eu cu gogoșile mele rumenite și pudrate cu zahăr. Domnul Pavel nu gustă gluma nevinovatei sale soții, se încruntă chiar și admonestă: - Noi vorbim lucruri serioase, și tu cu prostiile tale! Doamna Carolina se supără pe jumătate: - Tare aș mai vrea să văd ce-ai mai discuta fără „prostiile astea ale mele”. Ce-ai face fără mine? Domnul Pavel nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
proțăpit pe funcții) la șansa care se ivise, de a scăpa de împilatorul de o jumătate de secol și să mențină pentru succesoarea Rusiei Federația Rusă privilegiul ca, din poziția oficială ce i-a fost concedată, să o poată controla, admonesta, este, cred, incredibil. Trebuie să o înregistrăm ca pe o mare înfăptuire în politica noastră externă (demnă de a fi comparată cu isprava lui Dănilă Prepeleac); ce să mai spunem despre apărarea și promovarea intereselor României, despre demnitatea ei în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ei continuară. Chiar și așa îi putea auzi prin ușa închisă. Se cățără pe acoperiș. Cât își ura viața! Era un șir neîntrerupt de mistere. Se născuse într-o mică închisoare. Singura dată când se distrase și el puțin fusese admonestat și pedepsit. Se născuse fără noroc, asta era explicația. În jurul lui în cartier, casele păreau a se ridica asemeni unei capcane, o rețea de scări și pereți cu ferestre care se deschideau una înspre cealaltă. Își simțea inima grea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
așa, disperată, suportă înjurăturile cele mai murdare care ies din gura unui individ destul de tânăr, slinos, cu o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau ale unor încăierări . La un moment dat, trecătorii se opresc și încep să‐ l admonesteze pe individul respectiv, peste măsură de nerușinat și agresiv. Pentru că gesturile lui, cu care își însoțea înjurăturile, anunțau că este gata să o lovească pe bătrână. La admonestările oamenilor adunați acolo, el începe să râdă ca un idiot și să
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
II Ca sa vă legitimăm, Câte un talon vă luăm, Fiindcă vă vedem adesea Tot pe drum ca citiți presa, Astfel legea o-ncălcați Puteți fi accidentați! Toți Zilnic, zilnic Citiți pe stradă Mergeți grămadă Nepăsători, Geaba, Geaba, Va claxonează, V-admonestează, Șoferii toți. Voi, voi, voi, Luați seama bine Cum se cuvine, Să circulați! Niște fete vorbărețe care altfel par istețe, lată s-au gândit acum Sa încingă taina-n drum Elev VI Ce zici dragă, chiar așa? Elev VII Chiar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
altoiască puțin înainte de a-i elibera. Era evident că exageraseră cu improvizația, loviturile și bușitul în rigolă fiind adăugiri provocate de faptul că Danny îl bumbăcise pe unul de-al lor. Acum întrebarea era cât de dur urma să-l admonesteze „Spune-mi Mal” pentru stricăciunile pe care le provocase. Doar era și el fost polițist în LAPD. În bar trebui să facă față unui noian de întrebări. Reintră în pielea lui Ted Krugman și nu mai avu vreme să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se transformă într-un geamăt continuu, înfundat, după care se oprește, scuipă pe podea și pleacă. Apar alții, mai mult sau mai puțin reali. Cerșetorul începe să râdă. Pandit Razdan îl vizitează ca să scuture nemulțumit din cap și să-l admonesteze pentru purtarea josnică și oamenii de proastă reputație pe care îi cultivă. Apare și mama lui Pran, cu capătul sariului ridicat peste față și cu bijuteriile masive de argint sunând armonios, ca niște zurgălăi, când se mișcă. Nu vorbește niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aprinsese epava Se strângea încet, încet, ca un cerc în jurul lui.“ — Doamne, salvează-mă! Pronunță corect! Din nou! Și astfel, se continuă recitarea versurilor; Pran începe, apoi se oprește, pentru că maiorul a ridicat vocea la el, începe din nou, fiind admonestat din nou, învățând treptat să umfle obrajii, să celebreze rostirea și în general să interpreteze versurile cât mai bine, cu toată puterea, cu ingeniozitate, cu pricepere, cu pasiune și simțire, fiecare vers fiind rostit cu mai multă convingere și putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cu cât cerceta mai mult, afla lucruri tot mai rele. Englezoaice. Rase englezești de câini. Trebuia să umble permanent cu un dicționar francez sub braț, numai ca să-și poată descifra rapoartele. Când află că treaba sa nu era să-l admonesteze pe individ, ci doar să calmeze lucrurile, se simți cuprins de disperare și începu niște beții monstruoase, ținând-o tot într-o orgie. Poate că era inevitabil. El și Charlotte nu mai aveau decât o relație politicoasă. Whisky-ul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pocnitori. Cineva aruncă pocnitori. Un grup de bărbați dansează prin mulțime, cu mâinile în aer. Au creat un spațiu între ei, în care fâsâie și pocnesc tot felul de artificii. Cu inima bătându-i foarte puternic încă, sir Wyndham se admonestează că este atât de fricos. Minty își răsucește pălăria în mâini, încercând să-i aranjeze acul cu perlă care o ținea prinsă de păr. Nu se uită la el. Păstrează ordinea și echilibrul. Încă una dintre maniile ei. Sir Wyndham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de înțeles că nu-i plăcea să vorbească) asupra capacităților sale intelectuale și morale? În timp ce-i preda, își studia elevul. Băiatul era uluitor de interesat și isteț, disperat să învețe. Spre uimirea sa, Andrew se trezi lăudându-l, nu doar admonestându-l. Și desigur, băiatul îndeplinea și funcția de mesager, un intermediar celest între lumea lui și cea a soției sale. Un înger. Pagină separată După ploi, a urmat vremea rea. După răcoare, căldura. În decursul anului, după vizita la doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-mi fac griji. — Eu n-aș avea încredere în Sun Pao-tien. N-am mai văzut niciodată un astfel de semn din naștere - e prea mare și prea întunecat. Trebuie să-mi consult de îndată astrologul. Întocându-se spre cadă, Nuharoo le admonestează pe slujinice: Nu încercați să-l opriți pe Tung Chih din plâns. Lăsați-l! Așa trebuie, să se simtă neconfortabil! Despre asta e vorba în această ceremonie. Cu cât plânge mai tare, cu atât sunt mai mari șansele să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dinspre un șir de pruni se auzi, pe neașteptate, un glas: — Sunteți acolo, stăpâne? Am vești importante. Chipul vasalului păli. — Adună-te. Un samurai trebuie să vorbească stăpânit despre problemele importante, îl mustră Shoyoken. Shoyoken nu făcea numai să-l admonesteze pe tânăr, ci încerca și să-și liniștească nepotul. Spre deosebire de obișnuita sa manieră decisă, Katsuyori pălise, fiind surprins. — Nu e un fleac. Credeți-mă că e ceva foarte important, stăpâne, replică Genshiro, în timp ce se prosterna. Kiso Yoshimasa din Fukushima a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]