369 matches
-
Melancolia de către Dürer, remarcând în antiteză discipolul avid de alchimie și angelologie, departe de ispitele materiale 1001. Esența magiei și metamorfozei sufletești este distilarea divinului din noi, trandafirul roșu al soarelui reprezentând legătura trupească dinre Isis, Venus, Maria și Osiris, Adonis și Isus. Adonis, soarele ucis de mistreț, apare în interpretare rosicruciană ca vara omorâtă de iarnă, trandafirii răsăriți din sângele lui fiind reînvierea. Și cum scrie în Talmud că un vis neinterpretat e ca o carte necitită, la fel și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
remarcând în antiteză discipolul avid de alchimie și angelologie, departe de ispitele materiale 1001. Esența magiei și metamorfozei sufletești este distilarea divinului din noi, trandafirul roșu al soarelui reprezentând legătura trupească dinre Isis, Venus, Maria și Osiris, Adonis și Isus. Adonis, soarele ucis de mistreț, apare în interpretare rosicruciană ca vara omorâtă de iarnă, trandafirii răsăriți din sângele lui fiind reînvierea. Și cum scrie în Talmud că un vis neinterpretat e ca o carte necitită, la fel și visul poeților de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
parfumul trecutului istoric. Oniricul, de factură romantică, are un rol predominant, totul desfășurându-se între vis și viață. În Remember, observa Perpessicius, plutește peste tot o „sete de taină și de mister” care stăpânește întreaga istorie a tânărului și bizarului Adonis, Aubrey de Vere. El rămâne până la urmă tot o enigmă, sfârșind tragic, ucis și aruncat în Spree, fără să se știe de către cine și de ce, ca și Septimius Podgers din Crima lordului Arthur Saville a lui Oscar Wilde. Romanul Craii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
schițe satirice, Urmașii Romei (1904), este urmată de alte cărți de versuri și proză: Din lumea gândurilor (1905), Ca fulgu la vânt... (1906), Farmec (1913), Spre zări albastre (1915), Dorina (1916), subintitulată „Însemnările unei fete sincere”, „poemul fantastic” Traista lui Adonis (1916), Patimi (1918), romanul Finci (1920), Ce-a zis Saàdi (1922), romanul Într-un mirador (1922), Nevroză (1924) și „stihurile vesele” din Ca să-ți treacă de urât (1912, tipărite sub semnătura Jorj de Riac). Autor de versuri pe drept uitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286010_a_287339]
-
Ca să-ți treacă de urât, București, 1912; Farmec, cu ilustrații de A. Murnu și autotipii de Iosif Brand, București, 1913; Spre zări albastre, cu desene de A. Murnu și autotipii de Iosif Brand, București, 1915; Dorina, București, 1916; Traista lui Adonis, București, 1916; Patimi, București, 1918; Tainele lor, București, 1920; Finci, București, 1920; Amurg, București, 1921; Ce-a zis Saàdi, București, 1922; Într-un mirador, București, 1922; Nevroză, București, 1924. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, IV, 144-148; Arghezi, Scrieri, XXIV, 236-237; Tudor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286010_a_287339]
-
anunță pentru viitor este următoarea. Până astăzi, Biserica a aparținut unui univers țărănesc, care i-a răpit creștinismului singurul element de originalitate față de toate celelalte religii, adică pe Hristos. În universul țărănesc, Hristos a fost asimilat unuia dintre miile de adoniși sau de proserpine deja existente: aceștia ignorau timpul real, adică istoria. Timpul zeilor agricoli asemănători lui Hristos era unul „sacru” sau „liturgic”, caracterizat prin ciclicitate, prin eterna întoarcere. Timpul nașterii lor, al acțiunii, al morții, al coborârii în infern și
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este clar că nici nu vor concepe să stea alături de polițiști și de militari, de birocrați sau de marii industriași; ei nu vor putea fi decât niște oameni culți, formați într-o lume care, în loc să-i aibă în spate pe Adonis și pe Proserpina, se va baza pe marile texte ale culturii moderne. Prin urmare, ca să supraviețuiască în calitate de instituție, Biserica nu poate decât să renunțe la putere și să îmbrățișeze acea cultură - pe care a urât-o dintotdeauna - ce este prin
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Crataegus monogyna),lemnul câinesc (Ligustrum vulgare). În arealul zonei împădurite există și o bogată vegetație ierboasă alcătuită din specii de stepă și silvostepă. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt : păiușul(Festuca valesiaca), iarba bărboasă (Botriochola ischeamum),colilia (Stepa lessingiana), dedițelul (Adonis vernalis),sugelul (Samium amplexicaule),fragii (Fragaria vesca),stânjenelul (Iris gramineea),firuța (Poa nemoralis), vioreaua (Scilla bifolia), toporașul (Viola odorata),, brebenelul (Corydalis solida). b) Vegetația din pășuni,fânețe și sărături Pășunile și fânețele naturale sunt răspândite în luncile inundabile și pe
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
până în 1946 și apărute postum, prin grija Chirei Dragomir (soția poetului), în volumele Dor (1969), Minutar peste netimp (1974), Noapte calmă ( 1980) (foarte puține dintre aceste poeme fuseseră publicate de autor la vremea lor, în reviste ca „Prepoem”, „Luceafărul”, „Tinerețea”, „Adonis”, „Cadran”). Așa cum demonstrează Lucian Chișu în monografia dedicată lui D., anii de până la sfârșitul războiului sunt cei mai productivi din întreaga activitate a acestuia. Tânărul poet se formase la școala lui Eminescu, Arghezi și Minulescu, la aceea a lui Panait
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
factură complexă, dar și de folclor și artă populară; - muzeul orașului și punctul muzeistic de istorie a termelor romane de la hotelul Roman; - hoteluri: Internațional, Ferdinand, Golden Spirit, Sara’s Sons, Geta, Trandafirul Galben, Minerva, Apollo, Afrodita, Hercules și Claudia; - vile: Adonis, Adriana, Alexia, Ana, Anghelina, Bela Reca, Bellevue, Belvedere, Casa Codruța, Cerbul, Hercules, Hera, Jojo, Natura, Nina, Sakura și Tilia; - pensiuni: Adriana, Ambasador, Andreea, Anghelina, Argus, Casa Ecologică, Casa Maria, Casa Lorabella, Casa Trapsa, Casa Bianca, Charisma, Floarea de Colț, Jojo
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
metamorfozate ale zeului-copil. Despre culoarea roșie a trandafirului, legenda susține că în grădinile Raiului erau numai trandafiri albi, care s-au înroșit de rușine atunci când Adam și Eva au păcătuit. În altă variantă, culoarea roșie ar veni de la sângele lui Adonis, ucis de gelosul Ares, din cauza infidelei Afrodita. Și uite așa, din legendă în legendă, s-a conturat portretul acestei zeițe a iubirii, a iubirii legitime și nelegitime, a dorințelor carnale, a voluptății, vicleniei și seducției, cea care a devenit idealul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
înfricoșător... ce se zvonea. O tristețe nespusă s-a coborât în toate sufletele... ochii erau porniți pe lacrimi. Focul pâlpâia și el, parcă și mai trist. Fănică Pruteanu, dintr-a opta, dirijorul corului mare al școlii, tânăr frumos ca un Adonis, și hărăzit de zei să-l slujească pe Orfeu, dădu glas durerii lui, dar și a celorlalți...cu prelucrarea cântecului popular „De-ar fi mândra-n deal la cruce”, adaptat de el. Și, cântă Fănică în seara aceea...ca o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
apoi urma textul... „Baltă cu peste douăzeci de bandiți au atacat, toate autoritățile Statului din Hangu...” Dar, Ichim nu mai putu continua și-l închise brusc, rămânând cu o privire fixă demențială aproape, pe tânărul din fața lui, frumos ca un Adonis... întrebându-se mereu, ca o placă de patefon spartă... „Cum a putut face el singur... cum a..?!” Căpitanul, văzându-și camarazii așa de tulburați, fără vreo explicație pentru zilele și nopțile, cât a lipsit, li se adresă cu un calm
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Iov 5:7) Mircea și Țile deveniseră nedespărțiți. Refăceau după două mii de ani la un alt registru, dar cu aceeași intensitate, cuplul celebrei prietenii antice dintre Oreste și Pilade. Tineri și frumoși, erau două exemplare umane ieșite din coapsa lui Adonis, după care trecătorii întorceau capul, irezistibil. Țile: brunet, cu părul creț și ochii migdalați, Mircea: blond, cu părul ondulat și ochi albaștri, amândoi cu trupurile minunat alcătuite, cu un mers elastic și sportiv, formau un duo fermecător. Într-o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Comercială din București. În anii 1942-1945 este reporter de război. Tehnician la „Gazmetan”, București (1947-1951), lucrează până în 1953 ca proiectant la Institutul de Proiectări pentru Industria Ușoară. Debutează cu poezie în 1933, la revista „Căminul” din Focșani. Participă la cenaclul Adonis și frecventează cenaclul Sburătorul (1940-1943). În 1945 conduce, la Sibiu, gazeta „Curierul”, pe lângă care funcționează un cenaclu la care participă Lucian Blaga, Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș, Ioana Postelnicu, Ecaterina Săndulescu. În anii 1946-1947 înființează la București un cenaclu literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș, Ioana Postelnicu, Ecaterina Săndulescu. În anii 1946-1947 înființează la București un cenaclu literar, iar în 1970 ia parte la fondarea cenaclului „Tudor Vianu”. Colaborează la gazetele focșănene „Atacul”, „Milcovul”, „Pentru patrie” și apoi la „Prepoem”, „`Adonis”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Luceafărul”, „Argeș”, „Ateneu”. Prima carte, Fluturi de bronz, îi apare în 1937, fiind urmată în 1941 de Hronic (divertisment). Fără să poată ieși din tradiționalismul clasicizant antebelic, în Grădina cu cactuși (1969), după o tăcere de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
ceea ce este real, necesar, posibil sau accidental". ibid., pp. 60-61. 208 Renée Girard, Prăbușirea Satanei, pp. 13-16. Încă din Antichitatea romană, afirmă Girard, unii apărători ai păgânismului vedeau în supliciile lui Isus reiterarea mythos-ului analog celor ale lui Osiris, Attis, Adonis, Ormuz, Dionysos canibalismul ritual fiind un dat fundamental al religiozității arhaice ceea ce ar justifica o interpretare denaturată a scripturilor, și fără a ține seama de valențele lor revelatorii. Pe de altă parte, Girard îl citează și pe teologul protestant Rudolf
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
criză de încredere acută în sistem, în stat, în oamenii și în instituțiile lor". Theirry Lenz, Afacerea Kennedy, p. 14. Pe John F. Kennedy Jr, mort într-un accident de avion pe care îl pilota, Robert Segal îl numea un"Adonis modern", idolatrizat de către femei, dar prea mândru pentru a asculta sfaturile precaute Myth. A Very Short Introduction, p. 57. Pentru Campbell, înmormântarea lui Kennedy a constituit "ilustrarea înaltei ceremonii a ritualului pentru o societate", "ocazie ritualică de o necesitate stringentă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în prelungirea poemului monumental romantic și parnasian, cu descripții fastuoase și comentarii filosofice pe suport narativ. Cosmologia, destinul omului raportat la universul infinit și la divinitatea atotputernica, măreția și servituțile spetei umane - toate acestea glosate în ample compuneri structurate secvențial (Adonis, Satan și Hari, Nemuritoarea iubita). Autorul adopta o poză prezumțioasa, afișată în prefețe explicative lipsite de tact, pe care E. Lovinescu le va denunță crunt în Istoria literaturii române contemporane, definindu-le că „modestă indicațiune a inepției poetice grandioase”. Versurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
E. Lovinescu le va denunță crunt în Istoria literaturii române contemporane, definindu-le că „modestă indicațiune a inepției poetice grandioase”. Versurile sunt, în genere, prozaice și lipsite de seva, totuși câteva fragmente atrag atentia: tablourile arcadic-pastorale, ultima parte din poemul Adonis (alcătuit din patru secțiuni, scrise în endecasilabi), unde se evocă atmosferă hibernal-funebră, meditațiile privind virtutea artei de a învinge timpul (în poemul Tagi-Mahal) nu sunt lipsite de fior liric. Că prozator, F. e interesat de frescă de moravuri. Bun cunoscător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
, publicație apărută la București, într-un singur număr (gratuit), în 1941. Redactor: Traian Mihăilescu. Jurnalul se vrea a fi unul informativ, prezentând - și totodată, popularizând - rosturile și activitățile societății literare „Adonis” (întemeiată la 7 aprilie 1935), așa cum reiese din subtitlul „Buletin de propagandă și informație servind manifestarea poetică «Adonis»”. Animatorii mișcării (Virgil Treboniu, Traian Mihăilescu, Mircea Streinul, C. Pârlea, Grigore Ancu, Gh. Manea Manolache) vor să asigure, prin A., o strângere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285192_a_286521]
-
gratuit), în 1941. Redactor: Traian Mihăilescu. Jurnalul se vrea a fi unul informativ, prezentând - și totodată, popularizând - rosturile și activitățile societății literare „Adonis” (întemeiată la 7 aprilie 1935), așa cum reiese din subtitlul „Buletin de propagandă și informație servind manifestarea poetică «Adonis»”. Animatorii mișcării (Virgil Treboniu, Traian Mihăilescu, Mircea Streinul, C. Pârlea, Grigore Ancu, Gh. Manea Manolache) vor să asigure, prin A., o strângere a rândurilor și o solidarizare - spirituală, dar și financiară - a „adonisiacilor”. Dincolo de lipsa de sonoritate a numelor (cu excepția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285192_a_286521]
-
a numelor (cu excepția celui al lui Mircea Streinul), e impresionant entuziasmul acestor „literatori” care nu pregetă să contribuie material pentru editarea unor plachete de versuri sub egida „adonismului”. Mircea Streinul traduce versuri de Georg Trakl. Este consemnată întâlnirea celor de la „Adonis” cu T. Arghezi, eveniment petrecut în 1940. D.C.-E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285192_a_286521]
-
în „Cele trei Crișuri”, „Evoluția”, „Cultura poporului” și „Clipa”. În 1925 revine, ca bibliotecar și gazetar, în București. Își citește piesele în cenaclul Sburătorul, publică fragmente din Domnișoara Anastasia în „Universul literar” (1926), din Sam în „Premiera” (1928) și din Adonis în „Excelsior” (1930). Semnează cronică dramatică la „Vremea”, dă în „Gândirea” cronici literare și susține „Cronica spectacolelor” (1931-1932), e titularul cronicii literare la lunarul de orientare țărănistă „Progresul social” (1932-1933). Va fi redactor la „Facla”, unde în 1932 asigură, alternativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
care poate fi pus alături de cel din romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, accentele naturaliste se contopesc într-o structură unitară, de evidentă originalitate. Alte piese, nereprezentate pe scenă în timpul vieții autorului - Sam, Grup revoluționar 8 (G. R. 8) (1930), Adonis -, cu tăietura lor de parabolă (veșmânt prețios al tezei), nimeresc o țintă diferită de aceea pe care și-o propun. Semețindu-se întru idee, ele sunt totuși mai convingătoare prin sentimente. Metafora intermediază, dând o turnură insolită unui mesaj mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]