429 matches
-
lui Vrishbhanu, unul din primii locuitori din Vrindavan) au devenit cunoscute că și au fost în mod liric descrise în poezia lui , autorul cărții . Acesta a devenit un aspect important al dezvoltării mișcării de adorare() a lui Krishna, care include adorarea cuplului . La întoarcerea sa în Mathura ca tânăr, Krishna îndepărtează și ucide pe unchiul sau după mama, Kansa, după ce evitase mai multe tentative de a fi omorât de către slujitorii acestuia. Krishna îl repune pe tron pe tatăl lui Kansa, , ca
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]
-
și autoritare. În secolul al XVIII-lea, a avut loc o nouă schismă, de data aceasta în sânul sectei Svetambar, datorită intruziunii unor forme de venerare a templelor și de ritualism. Călugărul jainist Viraji inițiază o nouă mișcare care denunță adorarea imaginilor tirthankarașilor și construcția templelor care să le adăpostească. Noua sectă se va numi Sthanakavasis, numele ei provenind de la "sthanakas", niște lăcașuri de cult neornamentate aflate în opoziție cu somptuasele și elaboratele temple jainiste. Procesul de sectarizare va continua mult
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
ființei tirthankarașilor. Fiind o datină exclusiv a laicilor, devoțiunea nu se limitează doar la tirthankarași, ci este consacrată și altor entități preeminente din punct de vedere spiritual: "siddha" (sufletele eliberate), "sidhu" (călugări), "dharma" (învățătura religioasă, dogma), "arhați" (ființele demne de adorare), "lokottami" (entități superioare) și "mangali" (entități aducătoare de noroc). De obicei imaginea statuară sau bidimensională a obiectului venerației este dispusă pe altarul central al templului jainist sau pe altarul improvizat într-o locuință. În templu reprezentarea principală și centrală a
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
că ar fi realizat de ucenicul lui Leonardo, Melzi. Celelalte portrete au fost realizate după moartea artistului. Se crede că există portrete ale lui Leonardo în tinerețe. Acestea includ statuia "David" realizată de Verrocchio și un posibil autoportet în tabloul "Adorarea magilor"; criticii specluează că persoana din partea dreaptă jos a tabloului ar fi Leonardo. În lucrarea "De divina proportione" a matematicianului Luca Pacioli, pe care Leonardo a ilustrat-o, ar fi inclus și un autoportet.
Autoportret (Leonardo da Vinci) () [Corola-website/Science/326898_a_328227]
-
a jucat un rol esențial în păstrarea identității naționale a poporului evreu și formarea Statului Israel. Înainte și în cursul perioadei monarhice, evreii au cunoscut fenomenul monolatriei. Atât dovezile arheologice cât și textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh, sau Dumnezeu, împreună cu zeități locale, ca Așerah și Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh. Sursa deuteronomică oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
Așerah și Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh. Sursa deuteronomică oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și prevalența unei adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomică pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomici în scopul de a
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
familială”, „pietatea personală” și „pluralismul religios intern”. Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale” și „religii populare” din Israelul antic . Într-o carte descrisă de William G. Dever drept „studiu magistral”, Patrick D. Miller a grupat pe larg adorarea lui Iahveh din Israelul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul și că ortodoxia nu era o realitate fixă și imuabilă în religia Israelului antic). Conform ipotezei documentare
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
de la redactorul istoriei deuteronomiste (cărțile lui Iosua, Samuel, Judecătorilor și Regilor), redactor numit D sau Deuteronomistul, fiind întotdeauna exprimate în context ostil: Deuteronomistul judecă regii lui Israel și ai lui Iuda conform de cât de riguros au susținut Iahvismul, combătând adorarea Așerei și a altor zeități. Despre regele Manase, el afirmă de exemplu că a așezat un stâlp al Așerei în Templul din Ierusalim, el fiind prin urmare cineva care "„a făcut ce era rău în ochii DOMNULUI”" (), în timp ce regele Ezechia
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
trei secțiuni: deșertăciunea idolească (cap 40-43), se tratează despre robul lui Dumnezeu și despre viitorul fericit a lui Israel, despre chipul lui Mesia în suferință și opera sa mântuitoare (cap 49-57), tratează despre înfăptuirea împărăției mesianice, despre convertirea popoarelor și adorarea lui Dumnezeu în Ierusalim. El ar fi prezis conform interpretărilor creștinilor (interpretări care nu îi conving pe evrei, deoarece Isaia vorbește de o personificare a poporului Israel, nu discută despre Mesia) pe Mesia și împărăția mesianică cu atâtea amănunte încât
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
fulger în timpul unei furtuni și arde în totalitate. Mesajele trimise prin intermediul "Pietrei de la Rosetta" de către Nicolas Wells introduc în lumea furnicilor conceptul de „zei”. În jurul acestui concept ia naștere o sectă de furnici belokaniene, a cărei scop este reprezentat de adorarea zeilor lor, Degetele. Dacă la început mișcarea este relativ inofensivă, ocupându-se cu hrănirea oamenilor blocați sub cetatea Bel-o-kan și cu transmiterea unui mesaj al acestora către omenire, ea capătă tot mai multă vigoare odată cu lansarea cruiciadei împotriva Degetelor. Furnicile
Furnicile (trilogie) () [Corola-website/Science/323776_a_325105]
-
erau considerați o religie pe motivul că toate religiile sunt străvechi. Când se întâmpla un dezastru natural, o molimă sau o înfrângere militară vina cădea pe faptul că creștinii nesocotesc zeii păgâni, ceea ce atrăgea furia maselor. A nu participa la adorarea zeilor imperiului și a împăratului era considerat un act de trădare. Dar a fi creștin nu era o infracțiune (pentru cea mai mare parte a acelor secole). Primul împărat roman care i-a persecutat pe creștini a fost Nero (54-68
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
fecundată de Zeus, deghizat în șarpe și că ea i-ar fi povestit fiului Alexandru Macedon că tatăl său nu fusese regele Filip al II-lea al Macedoniei, ci însuși Zeus-Amon. Cel puțin la început, cultul nu era legat de adorarea unei abstracții sau a unui spirit al șarpelui, ci a unui șarpe real, în care se credea că s-a reîncarnat divinitatea. Potrivit mitologiei cultului, șarpele-zeu a apărut după ce profetul Alexandru a prezis venirea pe pământ a unei noi reîncarnări
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
ul (; ; latină creștină: "altare") este un loc destinat închinării zeităților sau lui Dumnezeu în diferite religii. Pe altar se aduceau sacrificii zeilor, împodobirea cu diferite sculpturi a altarului arată adorarea Divinității de către credincioși. Cele mai vechi altare prezintă de obicei o platformă relativ netedă, pe margine având pietre de forme neregulate. Acest tip este urmat de altare cu un stâlp unde era legată victima sacrificării. În unele religii, în afară de animale
Altar () [Corola-website/Science/306445_a_307774]
-
comuniune cu Biserica Ortodoxă dar îi e similară ei din punct de vedere liturgic), toată Cartea Apocalipsei este citită în Noaptea Apocalipsei sau Sâmbăta Luminată (ajunul Învierii). Această viziune, exprimată atât de teologi protestanți cât și de teologi catolici, consideră adorarea liturgică, în special ritualurile de Paști ale creștinătății timpurii ca fundalul și contextul înțelegerii structurii și semnificației Cărții Apocalipsei. Această perspectivă este explicată în "The Paschal Liturgy and the Apocalypse" (ediție nouă, 2004) de Massey H. Shepherd, un cercetător episcopal
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
afirmă că distrugerea Templului (70 e.n.) a avut un efect profund asupra poporului evreu, nu doar în Ierusalim ci și printre evreii din jurul Mediteranei, care vorbeau grecește. Ei consideră că Apocalipsa ne prezintă euharistia timpurie, afirmând că ea este noua adorare din Templul unui Pământul Nou și Cer Nou. Ideea că euharistia este o prefigurare a ospățului ceresc este de asemenea cercetată de metodistul britanic Geoffrey Wainwright în cartea sa "Eucharist and Eschatology" (Oxford University Press, 1980). Viziunile esoterice asupra Apocalipsei
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
iar Mahomed și adepții lui s-au folosit de înșelăciune pentru a se apropia de caravana mecană : s-au ras în cap și s-au îmbrăcat în pelerini aflați în drum spre locul sacru de pelerinaj de la Kaaba (pelerinajul și adorarea pietrei de la Kaaba este la origine un ritual păgân (politeist) arab, adoptat și de noua religie islamică). Strategema a provocat fără îndoială discuții în comunitatea islamică a acelui timp, căci ea ridica semne de întrebare de natură morală, mărturie ne
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
menaja întrucîtva opinia publică, numindu-se oameni din partid, dar asupra cărora nu erau pete cari să-ntunece reputația onestității private. Iar încolo tot unul și unul, tot oameni cari se deosibeau de semenii lor prin vrun dar deosebit, fie adorarea zeului Bacchus, fie jocul de cărți, fie luarea de mită, fie în fine scandale fără un nume ce s-ar putea rosti, ca cele comise de un prefect de Vaslui, de care se revoltase însuși un ministru roșu, care în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru că baza comportamentală care domnește În astfel de cazuri este egalitatea absolută a tuturor indivizilor care compun mulțimea. Principiul egalitarist generează un transfer de energie dinspre mase Înspre idolii lor, personalități superioare, singurele „elemente” considerate demne de a fi diferențiate. Adorarea supraomului, a individului „ieșit din rânduri”, se aseamănă cu o atitudine de abandon și creează o stare de receptivitate identică cu hipnoza și potențată prin muzică. Masa nu concepe că niște frați Întru consum rock, rap sau techno asemenea cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
note de Irina Tudor Dumitrescu, RAO International Publishing Company, București, 2005. b) A. Ralph Epperson, Noua ordine mondială, Editura Alma, Oradea, 1997. Adept al conspiraționismului satanist: "istoria a fost o serie de evenimente planificate, conduse de o conspirație bazată pe adorarea lui Lucifer". (p. 67), Cap. 16, "K. Marx satanist" pentru că Marx s-a lepădat de religia creștină, în care părinții săi evrei intraseră cu puțin timp înainte ca el să se nască în anul 1818. Decizia a fost luată sub
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu duhuri!/ Nu vreau/ nu mă mai vrea/ nici o măsură/ mă scald vuind în vinul,/ supremei învieri -/ pe-arterele lui Iahve/ rupte-n mine/ de versul uraganic" (Văzduh). O terminologie turmentată notifică îndepărtarea de adorația mistică, în direcția contrară, a adorării de sine. Starea de grație trece într-o stare de voluptuoasă convulsie, de halucinare a cărnii pe ruinele templului renegat: Tot ce-a fost vreodată/ jubilație-n spații/ și apoteoză-n nupții de îngeri/ pînă-n suflarea/ din primul cuvînt/ e
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
creștină este o milostenie religioasă. Esența sa este să redea și să o continue pe cea a Mântuitorului față de toți oamenii, în special față de credincioși. Fiu al lui Dumnezeu, credinciosul nu poate fi decât un milostiv, arătându-I Tatălui său adorarea și bunătatea sa. În Hristos, are sentimentele Mântuitorului și întruchipează modelul dragostei pe care o constituie viața lui Hristos Întrupat, Răstignit, Înălțat. Pătruns de Sfântul Duh, creștinul ia parte din plin și imediat la mila divină; aceasta-i conduce mintea
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
Dumnezeu într-un mod schematic, profan obedient, restrictiv. Dintr-o atare eroare a apărut criza credinței în societatea contemporană. La un capăt al ei se se află mișcările extremiste, de stînga și de dreapta, care au uzurpat mesianismul religios în numele adorării unor concepte și au făgăduit un paradis tearestru, în numele unor aberante operații de chirurgie istorică. La celălalt capăt se găsesc practicile sectar-magice, care produc iluzia unei relații rapide, "practice" cu transcendentul, a unei mîntuiri pe bandă rulantă: În fond, divinitatea
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
căderii din noapte în noapte e ciupit, din loc în loc, ca de molii. Prin găurile cvasi-nevăzute trece realitatea monotonă, de-o fire cu el, a ploii care curge pentru învinși. Cei vii și cei morți. "Soiuri de lumină/ Făcută făină", adorare a muncii albinelor, nu e doar o frumoasă imagine a ne-pi-păitului care se face materie ce, la rîndul ei, păstrîndu-și amintirile, scapă degetelor, ci și declararea sădirii unui dar în altul. Acela eteric, primit per se, se face făină de
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
mă Împinge și mă târăște. Te rog, atinge-mi fața cu buzele tale, tu, Antinea, tu, Maria Magdalena, tu, femeie pe care am dorit-o privind chipul sfintelor tulburate de extaz, pe care am râvnit-o În răgazul ipocritelor mele adorări de chipuri virginale, o, Stăpână, frumoasă ești ca soarele, albă ca luna, iată, Îl reneg până și pe Dumnezeu, și Sfinții, și pe Pontiful Roman Însuși, mai mult voi zice, Îi reneg pe Loyola și jurământul criminal care mă leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Cât despre von Sebottendorff, eh, ăsta era un tip ciudat... A riscat să-i bage-n cap lui Himmler și compania niște idei sinucigașe pentru poporul german“. „Ce idei?“ „Fantezii orientale. Omul ăsta se ferea de evrei și cădea În adorarea arabilor și a turcilor. Nu știți că pe biroul lui Himmler, alături de Mein Kampf, se afla permanent Coranul? Sebottendorff, În tinerețe, se amorezase de nu știu ce sectă turcească și Începuse să studieze gnoza islamică. El zicea „Führer“, dar se gândea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]