10,318 matches
-
prin infinit, o veșnicie, și mă vei află doar dupa glas... Mama, Cu carnea ta mă aperi de întreaga lume, fără teama Și nu e vama În care să nu dai, cu sufletul și viața ta, de mine, seama Mama, Adorm și azi, în tine, ca o scama Și nu uită sami spui Pe când mă porți în catedrală pântecului tău, prin timp, hai-hui Dormi! Nani, pui! Om să răsari! Om să apui! Dormi, nani, pui! 23 februarie, 2009 Libertatea “Libertatea are
Editura Destine Literare by Liviu Florian Jianu () [Corola-journal/Science/76_a_319]
-
LA PORȚI DE GHEAȚĂ CÂNTECUL SUSPINĂ Mă minunez de umbra acestui cântec, Într-un ev amurgind din plictis. Uite, pe o coajă de nuc sângeriu, la comanda iubirii Îmi scriu testamentul... Azi, Îmbătrânit zaraf, călcat pe inimă de șenila păpădiilor, adorm În patul de puf al muțeniei și culmea, Îmi este de-ajuns! Adevărul inimii Îl rostesc pe tăcute și vad cum uitarea mă-nvinge... SILABA ÎNVIERII MOSC VISEAZĂ Regele zăpezii a venit În poarta inimii mele și proorocit-a: pregătește
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
jos, spre saltea, și mi-am acoperit cu mânuțele urechile. Cineva de lângă mine mi-a șoptit că, În fiecare noapte, peste noi, mișunau șoareci și șobolani. Atunci am Înțeles de ce câțiva copii aveau urechile roase. Mai mult decât obosită, am adormit. Prima mea noapte de somn În iad! M-am trezit spre dimineață, În aceeași poziție. Nu se luminase. Amorțită, am Întins mâinile, instinctiv, spre cer, tocmai În momentul În care a intrat pe ușă Îngrijitorul. Mirosea a butoi. Te-ntinzi
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
și al curiozității. Noi, suntem Noi, răspunse unul cu greutate. Sunetul Îi venea de undeva de departe, de sub casca de sticlă și metal așezat deasupra umerilor. Fetița Îl privi, fără a se putea dumeri. Se mai Întinse odată vrând s-adoarmă din nou. Coborî treaptă cu treaptă cele două etaje ce-l despărțeau de parter. Licărul țigării, sporea tot trăgând mereu din filtrul strâns Între dinți. Din când În când Își aprindea bricheta, scoțând la iveală pereții ascunși În Întuneric. Apoi
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
260-261. footnote>. El numește viața spirituală „extaz către cele dumnezeiești”<footnote Cf. Jean Daniélou, Platonisme ..., p. 273. footnote>. Când singura plăcere a sufletului rezidă, așa cum susține Sfântul Grigorie, în „contemplarea a ceea ce este” (τῇ θεωρία τοῦ ὄντος), simțurile sale sunt adormite și primește „arătarea lui Dumnezeu” (τοῦ θεοῦ τὴν ἐμφάνειαν), „prin veghea divină” (διὰ τῆς θείας ἐγρηγόρσεως), în intelectul său neatins. Er. Dodds<footnote Pagan and Christian in an Age of Anxiety, Cambridge, 1965, p. 99, n. 2. footnote> compară această
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
cu pumnul În masă, era oarecum În harță cu lumea la care se adresa. Îi băteam În perete; el stingea lumînarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Peste cîtva timp, cînd credea c-am adormit, aprindea din nou lampa și iar Începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el și-l rugam să mă lase să dorm. (...) acesta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi ce-l cuprinsese.” Am citat
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
forțată a unor idei violente ce camuflează tocmai această criză. Simptomatic este faptul că fiecare om are În structura sa morală sau spirituală credința care, după cum spune scriitorul, “este un instinct, ca și foamea”. Din această perspectivă, pentru a-și adormi conștiința și pentru a-și reprima nevoia de Dumnezeu, omul apelează la tot felul de „tranchilizante”, la factori exteriori, de ordin cultural sau social, care i-ar putea potoli spasmul lăuntric și atrofia conștiința. Și atunci de ce să scrii despre
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
arunce vina păcatului pe ceilalți sau chiar pe diavol, neștiind că aceasta este tot o uneltire vicleană a Satanei care „dorește foarte ca noi să aruncăm asupra lui vinovăția păcatelor noastre, și prin aceasta să ne amăgim și să ne adormim pe noi înșine, să săvârșim tot felul de păcate și necurmat să înmulțim și să mărim pedeapsa noastră, pierzând toată iertarea. Noi, însă, să nu facem una ca aceasta, ci să ne venim întru cunoștința de noi înșine. Să învățăm
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
priveam cum doarme alături de mine, cu lăbuțele strânse și cu blănița portocalie ca o plapumă de puf, îi ascultam ritmul respirației, dar numi venea nimic în minte. Nici toate năzdrăvăniile făcute în acea zi nu-mi dădeau nicio idee. Am adormit gândindu-mă cum ar fi să nu am nici cum să-mi amintesc de el, dacă își va dori iar viața de pe străzi. Sau poate dacă ar fi pierit amintirile mai ușor ar fi fost mai bine? În câteva ore
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
de Aurora Bujeniță, în exilul siberian: Mama ne cânta, după rugăciunea de seară, De ce nu-mi vii, Mai am un singur dor... și alte poezii de Eminescu. Cânta și plângea, iar eu cu frățiorul meu, prea mic ca să înțeleagă ceva, adormeam cu gândul la tata, condamnat, ca și noi, să-și ispășească păcatul că ne-am născut români, dar în alt lagăr, despre care nu știam nimic”; ,, Un bărbat din Herța (...) mi-a povestit că prima dată a auzit de Eminescu
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
prin puterea lui Dumnezeu și apoi prin cea a oamenilor. Taina iubirii este un volum de versuri structurat pe două capitole. Sunt poezii scrise în decurs de doi ani, dintre care unele au apărut după ce mama lui Dan Cioată a ,,adormit întru Domnul’’. La sfârșitul alocuțiunilor invitaților au mai vorbit: Prof. Univ. Dr. Ilie Cristescu, poetul Nicolae Sârbu, jurnalistul Puiu Răducan, care a venit special de la Râmnicu Vâlcea. Seara s-a încheiat cu un concert sustinut de Trio ,,Cameral Group” al
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
după un obicei al nostru, scările din extremitatea nordică a complexului Delfinul, restaurant cu douăsprezece camere hoteliere deasupra, acolo pe plajă. Ziua, chemarea fluxului și refluxului va fi poate întinata de strigătele turiștilor, insă noaptea, cei cazați acolo trebuie să adoarmă în muzică celei mai neobișnuite simfonii a naturii. În timp ce Adishor desfășoară cearșaful și prosoapele, în stil clasic, eu înfig umbrela, o rotesc într-un fel anume, dansând-o, pentru a o afunda cât mai adânc în nisipul tasat în straturile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
s-a șoptit sau există în tiparul ce ne-a făcut posibili-că dincolo de lumile amestecate ce ne înconjoară, există și stăruiește o Românie Tainica, de unde am ieșit la o vreme și unde ne vom întoarce și noi, la o vreme, adormind până când suna-vor trâmbițele Judecății de Apoi. În acea lume sunt toți cei despre care, în șoaptă sau în gând, facem adesea pomenire, căci sunt Părinții noștri, oameni buni...”. Prietenul drag care l-a vegheat, l-a alinat, l-a
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
har sau josnicie?) Seara. Mîine plec la țară. Trebuie să-mi pregătesc valiza, să pun acolo ciorapi, cămăși. Să fac un pachet din rufele murdare. Să mă spăl apoi, pe corpul ăsta. Trebuie să mă culc cu hotărîrea de a adormi ca să mă pot scula de dimineață. O dimineață care va fi, ca toate diminețile, glacială, umedă, rea, lucidă. Și să merg în gara neumană, în trenul cu oameni nesuferiți și mulți. Sunt într-un moment rău. Nu cred în nimic
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
trebuie să mai murim o dată, neaua să se-aștearnă, maculată, peste trupul drept, cu sînge uns, ca să îl putem vedea pe Cine nu se cade a-L vedea oricum, scrijelind cu pașii sfinți pe drum păsări fără gheare și jivine adormite-n sînul lui Avram, păcătoși nerăbdători să piară, ucigași cu chipuri de Fecioară și creștini angelici puși la ham. E tîrziu, dar încă prea devreme, n-avem dinți ca să mușcăm din noapte n-avem buze îndestul de coapte care să
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
ins obsedat de moarte, de trecerea în goană a timpului, conștient de vidul realizărilor lumii, nu-mi dau întotdeauna seama că nu trebuie să facem, din prăzile morții, scopuri de viață. 17 Iulie. După masa de seară, obosit, greoiu, am adormit. Un vis inexprimabil, obscur, m-a chinuit. Nu-mi pot aminti, precis, ce era, în imagini. în substanță, acesta era chinul: moartea este, poate, foarte aproape și eu nu am făcut încă nimic ca s-o primesc. Nu sunt gata
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
speranțele, până atunci interzise, iluzia înfiripării unui dialog uman autentic, sfidând canoanele ideologice cu publicul pe care-l visam. Trebuia să existe, ne spuneam, un program, o formă estetică inedită, un mesaj amețitor ca parfumul unei flori tropicale care să adoarmă vigilența cerberilor... Așa am descoperit Inocența, spiritul lumii pure, dinainte de păcat, simbolul copilăriei eterne: al Copilăriei și nu, strict vorbind, al copiilor. Din păcate la noi, a fost receptată, în general, ca o carte pentru copii. Trebuie s-o spun
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
în cocori, în timp ce chemarea lor răsună bătrână Ca o limbă de clopot într-o catedrală de lână. într-o păstaie Pentru că nu m-am dezghiocat în alte și alte ființe asemenea mie, Vârstele au rămas închise în mine Ca semințele adormite într-o păstaie, Prea fericită ca să încerce să spargă sicriul. Zadarnic mă cercetez: Văd o singură ființă Neschimbată de decenii în care numai eu știu că dorm O fetiță, o adolescentă, o femeie... Ascunse una într-alta. Refuzând să rodească
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
Emil Brumaru Cît nu-mi putrezește-n carne Sufletul stricat de viu Și cuvîntul nu-mi adoarme Lenevos ca-ntr-un sicriu Ce-n pămînt o să se sfarme Doamne mă îndemni să-ți scriu Cît nu putrezesc în carne Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Nu lăsa roua să-mi spurce Băleguțele de
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
rară / tenebroasă ca o femeie-n ciuda pielii sale albe / nu te grăbi în paharul cu ceai să dizolvi nici o-ntrebare cum zahărul / nu te grăbi să te trezești cum aparatul de radio / (acest cocoș modern) nu te grăbi să adormi / căci visele decisive te-așteaptă-n afara somnului / nu te grăbi să vorbești nu te grăbi să taci / căci poezia nu e nici limbaj nici tăcere.
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
să le vizioneze visele ca la cinematograf. Unele îl alungaseră de-a dreptul furioase din somnul lor. Pe vremea aceea, pe la zece ani, nu dormeam nici eu prea bine: aveam tot felul de spaime, drept care părinții mei îmi îngăduiau să adorm cu lampa aprinsă. Cel mai tare mi-era frică de lupi. Nu aveam de unde să știu că lupii argintii, de pildă, aveau să-mi devină animale totem peste douăzeci de ani. În plus eram și somnambulă. L-am întrebat pe
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
melancolică, uneori șoptită... făcînd, nestigherit de nimic, pauze... uneori atît de lungi încît să i se pară că nu vei mai relua niciodată firul... și să te trezească, alarmată, din reverie cu un băi!, da' tu ce dreak faci, ai adormit, sau ce?... ai plecat?... te-ai dusără la cimitire?... uite, mai sînt aici!... uite, stau în cap!...uite, fac podul!... uite, fac șpagatul!... uite, fac flotări!... uite, dacă mă ambiționez, uite, vezi?...vezi cum îmi duc piciorul ăsta după cap
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
o fereastră, paleta pictorului, care la Alexandru Țipoia devine instrumentul visării și al libertății, la George Țipoia ajunge imagine a sarcofagului, a somnului și a fisurii. Cum anume? Poate că paleta e locul de unde pleacă și unde se întorc să adoarmă, să moară culorile, dar și locul unde realul și idealul se întâlnesc și se separă; poate că arta însăși implică scindarea, iar deschiderea devine fereastră spre absolut. Săgeata trimite în înalt, în universul pictural al fiului care transcende tristețea tatălui
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
neprihănită... Auzi! Porcul naibii! Să moară "ca un înger"! Tocmai el! Bărbații cinstiți mor ca vai de capul lor, cu cancer la prostată ori la plămâni, cu ciroze ori paralizii, pe un pat mizerabil, cu încă patru-cinci amărâți în salon. Adormi târziu, îndoită, după ce luase o doză dublă de somnifer. A doua zi, vineri înainte de prânz, o doamnă îmbrăcată în negru, intră în mica Biserică Stavropoleos, pustie la acea oră. De la băbătia care ședea la pangal cumpără două lumânări din cele
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
începe să copii sîrguincios, ceasuri întregi, uitîndu-mi de moarte, înflorind rîndurile cu crini... Poate așa voi ajunge , dincolo de tencuială, la cărămida roșie a camerei, o voi străbate, voi păși ușor în aerul pur, în încăperea mai mare... proaspătă, infinită... voi adormi în culorile unui curcubeu zemuind de îngeri geloși, mă voi trezi fericit , leoarcă de rouă, auzind în mușuroaie ,sub ureche, tropăitul migălos al cîrtiților... mirosind cu nara larg deschisă izul izvoarelor scîrțîitoare pe prundul fin încrețit de undele verzi ale
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]