2,048 matches
-
CD câteva scrise de Coca Farago, Maria Cunțan, George Gregorean, George Tutoveanu și Ștefan Milcu și citite de Irina Movilă. Câtă emoție pe un banal CD! Emil Buruiană este unul dintre cei chemați să o trezească pe frumoasa din pădurea adormită, poezia. Dezlegată de vrajă, ea va reuși poate să distragă atenția contemporanilor noștri de la zgomotele stridente, primitiv-ademenitoare, care constituie fondul sonor al existenței noastre de azi. Câteva cuvinte Cu o nouă și tânără formulă de conducere - axată pe trio-ul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
cu un sistem informațional dezvoltat metastatic, dar fără informatizare, cu o sistematizare și specializare obsesivă în depozitarea și clasarea informației, dar fără informaticieni. Înainte de a deveni neant, individul, cetățeanul K, Buttle-Tuttle, trece printr-o serie de faze de dizolvare birocratică: "adormit", "neoperativ", "îndepărtat", "finalizat", "șters". Eufemismul administrativ constituie un acord serafic al igienei sociale, asemeni unor erori, indezirabillii sunt "șterși" din evidențele contabile, sau cum delicat este anunțată intrarea în camera de tortură: "Next customer was delivered". Inima Leviathanului o reprezintă
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
spune picioroange. Năluci milimetrice. Nu se văd. Nimeni nu le poate vedea. Femeia a pomenit iarăși țânțarii. Îmi acopăr și descopăr trupul fără să țin cont de ei. Nimic nu mă atinge. Wilson era mai departe absorbit de tăcerea ploii adormite. La ce se gândea? Părea fericit și trist. Ambele lucruri erau posibile în Bahía Negra. Anii, zicea Wilson, ne fură cuvintele. E de-ajuns să-i privești pe bătrâni. Stau cu privirea pierdută în zare ore în șir. Vorbesc cu
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
de reperat după miros. La amiază eram deja la treabă, în centrul unei văi înconjurate de munți golași, pe un câmp acoperit cu gunoaie negre și presărat cu cioburi scânteietoare. Valuri enorme de aer irespirabil, regulate ca respirația unui om adormit, urcau în soare vibrând și făcând să tremure orizontul. O turmă de măgari năpârliți tropăiau, scotoceau cu botul ori se tăvăleau în gunoaie cu zbierete sfâșietoare. Singur în mijlocul acestei pestilențe, un bătrân gol-goluț cernea zgură. L-am întrebat unde fusese
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
căutare a identităților, a iubirilor înecate în ape și suspinuri, a fabulosului de anvergură, spectacolul a avut și o altă miză. Pe care am înțeles-o mai tîrziu. Redeșteptarea urbei. A fost un clopot care a trezit conștințe și gusturi adormite. Interesant este că pe urmă, acolo au poposit, cu noroc, artiști la începutul drumului pentru care acest teatru le-a fost în mod clar rampă de lansare. Mă gîndesc la Radu Apostol și la Marius Manole. Mă gîndesc, apoi, la
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
le confere veridicitatea și căldura necesare acestora. De altfel, nu se prea înțelege cum revine la viață Albă ca Zăpada, căci nici nu-i sare mărul din gât și nici măcar nu o trezește sărutul prințului, ca în Frumoasa din pădurea adormită. În fine, când, în ultimul tablou al spectacolului, Albă ca Zăpada și prințul intră în palat, regele, interpretat în rest cu prestanța necesară de Antonel Oprescu, nu are nici măcar o tresărire la vederea fiicei mult iubite care în mod neașteptat
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
printr-un uranism atent dozat. Tehnica severă și densitatea lucidă a unor poeme ni-l amintesc pe Alexandru Philippide. Dimensionarea cosmică a "cetății" originare nu pierde din vedere proiectul reconstituirii sale în intelect: "cerurile erau căzute-n somn/ apele clipoceau adormite și ele./ eu mă ridicasem de la pămînt,/ așa suspendat dormeam și eu,/ visam/ un cîmp nemărginit// pe care treceau miriade de furnici./ ele își croiseră cărare/ printre firele de iarbă colosale,/ o cărare de la ierusalim pînă în creierul meu./ fiecare
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
aproape de starea genuină a materiei sau, dimpotrivă, distilată formal pînă la obținerea unor geometrii infailibile și a unor ritmuri literalmente matematice -, Jacobi modelează tactil spațiul și construiește nemijlocit arhitecturi, prin fotografie el modelează timpul, trezește personajele din lumea lor stopată, adormită asemenea celei din povești, dilată realitatea ei intrinsecă pînă la limita comunicării cu propria noastră realitate și convertește episodicul și istoria mică în adevărate existențe exemplare, în metaforă și în mit. Această conversie a materiei în ritmuri muzicale și a
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
după ce s-au făcut paturile și Înviorarea, toți elevii se adunară În careu, pe grupe, erau câteva sute de tineri. Va o căuta din ochi pe Xenia, era curios de felul cum trecuse peste noaptea În care el, treaz sau adormit, fusese numai cu ea. O zări prin mijlocul careului, apoi urmă un moment care Îl nedumeri: fata (fata lui!) făcu un semn cu mâna ridicată și rosti scurt: Atenție! Pe platou Își făcuse apariția profesorul acela frumos spre care se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lanuri coboară pe câmpii noianuri de umbre argintii, iubirea mea fugară de-abia s-a liniștit, și-afară, ca un copil trudit, pe-un maldăr de sulfine, cu cel din urmă gând la tine, adoarme suspinând... * B3: Dacă liniștea pădurii adormite nici o veste de-altădată nu-ți trimite, și pe freamăte pornite de departe nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, vin' cu mine, să ne pierdem în zadar printre galbenele rariști de stejari cu sfioase campanule și sulfine, pe cărări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
după câte n-au fost, dar puteau să fie, după cele duse pentru totdeauna... * B1: Străine priveliști fugare! Voi nu știți că-n inimă port o dulce mireasmă de floare... parfumul trecutului mort... * F3: Cad din cer mărgăritare pe orașul adormit... F2: Plopii, umbre solitare în văzduhul neclintit, visători ca amorezii stau de veghe la fereastră, și pe marmura zăpezii culcă umbra lor albastră. F1: Reci podoabe-n ramuri goale plouă fără să le scuturi; F4: Ici, risipă de petale, colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dorel. Maria a Încercat din răsputeri să-și vadă de gospodărie și de creșterea fiului lor, Daniel, care se făcuse un năzdrăvan pe cinste și frumos ca un crin. Puține erau momentele de liniște În casa lor, ca apoi fiara adormită să devină și mai crudă. “Nu mai pot să Îndur!” Își spunea Maria după câțiva ani de calvar. Nu pot să cred că viața mea poate fi doar așa... Și Într-adevăr, viața nu este “doar așa”, surprinzându-ne mereu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
consolat. Ce puteam să fac?! Răbdam cu dinții strânși, că răbdarea e ruptă din rai. Odată ajunsă acasă, unde crezi că am găsit-o? Dormea cu mâinile sub cap, În capătul viei ( dinspre Veta) de zicea-i că-i prințesa adormită. M-am Întors În ogradă, am scos o găleată cu apă rece din fântână și am venit ușurel, ușurel și apoi, cu toată furia, am aruncat-o peste ea. Numai sufletul meu știa cât a răbdat de sete. În ziua
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toarne șampanie dar paharul meu e plin, stau cu mâinile în poală, cu ochii uscați, fără lacrimi, cu un zâmbet amar pe față. Vacarmul din jurul nostru se întețește, pe monitoare spectacolul a ajuns la apogeu, copiii se plimbă printre trupuri adormite, clopoței fosforescenți, steluțe și păsări zburătoare flutură în jurul căpșoarelor lor, unii au aripi, o câmpie întreagă de trupuri prăbușite la pământ, doar copiii mai stau în picioare, pentru ei de-abia a început distracția, în curând cerul se va umple
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
focului, atunci se vor simți ca în ziua dintâi, ca primii oameni de pe pământ, doar ei cu cerul incendiat, vor răcni până își vor pierde vocea. Deodată mii de bubuituri pornesc din pământ și se sparg în înaltul cerului, trupurile adormite tresar, se ridică împleticite, se uită în înaltul cerului, de acolo plouă cu lumini multicolore, o ploaie lungă, aproape nesfârșită, din sute de mii de trupuri izbucnesc ovații, trupurile se înalță la cer, pentru o clipă toți de aici din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
somn, acolo, în mijlocul răsfățat spre lume, al naturii. Când s-a trezit era aproape de înserare. O imagine de nedescris, cum nu mai văzuse niciodată, i-a cuprins întreaga făptură, i a răscolit sufletul, i-a aprins inima, desferecându-i dorințele vechi, adormite, atâta amar de vreme. Mai precis, vreme de o viață. și a văzut, în fine, pentru prima oară în viața sa, cât de frumoase pot fi apusurile, înserările, pe locurile pe care el se născuse, crescuse, muncise o întreagă viață
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
casă. Totuși am avut o revelație: deasupra raftului se afla o sticlă de vin vechi pe care o moștenisem de la tata. Am pus taburetul și am luat-o. Cu pași de lup m-am apropiat de pat. Am găsit-O adormită, ca un copil obosit. Dormea profund, iar genele Ei lungi se întrețeseau asemenea firelor de catifea. Am desfundat sticla și, încet, I-am turnat pe gât o ceașcă de vin, printre dinții încleștați. Pentru prima dată în viața mea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
scotea la iveală posomorâta lor frumusețe. Da-îmi spuneam ca în copilărie când eram convins că la următoarea răspântie a pădurii mă voi întâlni cu personajele mele dragi de basm, iar părinții mă sfătuiau să nu rămân în urmă ca adormit. Încă puțin și ajungem în locul unde soții Bethlen stau la pândă ascunzându-se pe după stejarii bătrâni spre a nu fi observați de jivine. Dar ceea ce susținea închipuirea mea, n-avea cum să apară nici în dreapta, nici în stânga drumeagului. Gustam într-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asta escrocii ăștia? Culcați-vă, Karin - tante. Uite aici stau, în șezută până vin pompierii. Sau te pomenești că mint și ăștia. Dar ce? În lumea asta toți mint? Și cine mai minte, Karin-tante? Tu cu tot neamul tău cel adormit și cu două frunze veștede, una pentru Epa și alta pentru mine. Fac un ceai? Nu mai avu cine să-i răspundă. Până să se întoarcă Gerard de la dulapul unde își atârnă haina, Karin - tante adormi dusă. Gerard încercă să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și în poezie. Pentru mine acest moment, în aparență banal este acea conștientizare și pasiunea trăirii clipei. Ce sentiment plăcut, această conștientizare, vă spun sincer, un lucru atât de mic și simplu, poate să trezească emoțiile și sentimentele de mult adormite și hipnotizate de acumularea timpului psihologic. Stau și mă g=ndesc câte emoții sunt arestate în interiorul nostru, avem nevoie urgentă să eliberăm cel mai minunat arsenal uman care cuprinde sentimentele, emoțiile și afectele noastre. Cu trecerea timpului, multe lucruri și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Odată scăpate, m-am Învelit cu pătura moale a pleoapei, spre a recompune, peste noapte, Întreaga aventură, iar și iar. Dar visele veneau cum voiau ele, uneori iuți ca niște avioane În picaj, aruncându-și teribila Încărcătură explozivă asupra minții adormite, alteori blânde ca niște căței nou-născuți care-și oferă pântecele moi spre mângâiere, niciodată Însă nu erau coșmaruri, ca În anii deplinei mele integrități fizice, când cataclismele Îmi despicau somnul În două. Curând aveam să descopăr și strania legătură dintre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sînt de acord să mergem pînă în pînzele albe cu rezistența. Ce dacă au avut loc alegeri, manifestații, violențe? Toate au fost doar de ochii lumii, încă nu e totul pierdut. — Singura șansă ar fi ca cineva să trezească monstrul adormit, spune Bătrînul cu neîncredere. Dar ce te faci dacă e deja mort de-a binelea? Fiecare om cu idealul lui, e singurul lucru pe care nu i-l poți fura, cu toții îl ducem cu noi în mormînt atunci cînd nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de zile... Noaptea s-a lăsat pe nesimțite și Antoniu ar vrea să-și continue cu voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit din nou, cu trupul acoperit de câteva straturi de zdrențe. I se face milă de această dihanie adormită, cu care Împarte În porții egale, copioase, mizeria. Din cocioaba lui Ben, se aude lătratul anemic al câinelui. E semnul că bătrânul cloșard Îi vorbește! Antoniu deschide cartea cu Psalmi și Începe să citească: ,, Cel care locuiește În locul În locul ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să mă deranjezi, dar.... A venit vremea să ne controlăm reflexele care duc la moarte. Din cuvinte rămâne o spumă rece. Dacă regii, prinții, conții ar fi fost din sarcasm pictați lângă șobolani În loc de cai, câini de vânătoare sau pisici adormite, meseria de pictor ar fi fost hulită, cel puțin câteva secole. Te-am rugat să-mi faci un ceai nu să privești flacăra aragazului. Ai văzut vreodată un copil bălăcindu-se În apă? I-ai văzut chipul inundat de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a personalității ei blânde, nedefinite și parcă ireale, iar în mintea mea casa apare totdeauna învăluită într-o ceață romantică, veșnică, aproape medievală. Poate că ar trebui să fie înconjurată de tufe dese de trandafir, precum castelul Frumoasei din Pădurea Adormită. Totuși nu este o casă veche. A fost construită cam pe la 1880, este pe jumătate din lemn și are tencuiala vopsită în roz irlandez stins. Este o locuință destul de izolată, construită pe un deal din apropiere de râul Stour, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]