188 matches
-
de către parlamentarii ce le au pe toate. Doctorul învață și tace, cui să spună povestea nopților albe? frigul întoarce și ultima carte, telefonul sună de peste hotare, sosește și vestea amară: în curâd va pleca din țară. caietul se înnegrește de aduceri-aminte, spera că va fi bine, avea cu ce să trăiască în a lui țară și nu va fi nevoit să cerșească o bucată de pâine muiată în lacrimi și dor ce ușor pentru doctor visele mor! Colindul tăcerii Iarna mă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
minte. în curând o să devină ca un fel de infecție ușoară, ca un sunet slab de clopoței în urechi. Nu va mai fi conștient de prezența lui decât în momentele de liniște totală. Acum persista ca o iritație, sâcâitoare, o aducere-aminte tânguitoare a profunzimilor infinite ale lumii. Se ridică în picioare și descoperi că era singur. Un moment de panică. Strigă numele lui Virgil în luminiș. Apoi, venindu-și în fire, auzi vocea din pădure. Vocea lui Virgil, groasă și enervată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Jocul e mai mult o vânătoare (Încă de pe atunci vulpea era vânătorul se intitulează un volum apărut în 1992) din care singura șansă de scăpare e fuga, fuga speriată a celui aflat în bătaia puștii. Regele... este o carte a aducerii-aminte neiertătoare. Copilăria, petrecută într-un sat din Banat, Nițchidorf, este rememorată în fragmente, impregnate de toate nuanțele înstrăinării. Temă esențială a cărților sale, înstrăinarea pare o adevărată modalitate existențială în viziunea Hertei Müller. Aparținând unei minorități numite, distant și superior
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
are două Paști". Așezămintele apostolice (cartea a V-a, cap. XVII) afirmă: "Trebuie să sărbătoriți Paștele cu îngrijire și cu luare-aminte, după isimerie; ca să nu prăznuiți de două ori într-un an amintirea unei patimi, ci O DATĂ PE AN, spre aducere-aminte de Cel ce a murit o dată" (cf. Didascalia et Constitutiones Apostolorum, ediția Fr. Funk, Paderbornne, 1905). În circulara imperială a Sfântului Constantin cel Mare se spune: "a prăznui Paștele de două ori în același an este cu totul neîngăduit" (Sf.
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Biblioteca din vis), „Mai singur cu șase ani/ Nu sunt nimic din ce-am fost” (Exil) ș.a. Registrul liric înregistrează și aici mai multe direcții, meditații poetice precum Sentimentul tragic al existenței, Sacrificiu, Verdict, Înviere alternând cu poeme narative, de aducere-aminte s-ar zice, unde, evitându-se cu obstinație limbajul tradițional, sunt rememorate evenimente și etape parcurse. Exerciții de autocunoaștere, cărțile din exil ale lui S. îi transcriu viața și îi evaluează înfrângerile, dar și refugiul în poezie. SCRIERI: Exerciții de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
1995; Regăsirea în Pascal și alte „analize” heideggeriene, îngr. Nicolae Florescu, pref. Alexandru Dragomir, București, 1997; Montesquieu und die Philosophie der Geschichte, îngr. Richard Reschika, Frankfurt am Main - New York, 1998; Întoarcerea lui Zamolxe, îngr. și pref. Nicolae Florescu, București, 2000; Aducere-aminte. Publicistică, îngr. și pref. Nicolae Florescu, București, 2002. Ediții: Remontée aux sources de la pensée occidentale, Paris, 1961. Repere bibliografice: Horia Stamatu, Ieșirea din impas, „Destin” (Madrid), 1962, 12; Cicerone Poghirc, „Le Voyage de l’Argo”, „Lupta” (Paris), 1985, 42; Yvonne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
mare profit din aceasta, îi dovedește forța. Un astfel de paradox nu poate fi înțeles decît în cadrul societății feudale. DOCUMENT Alegerea lui Hugo Capet (987) "Discursul arhiepiscopului [de Reims, Adalbéron] în favoarea ducelui [Hugo]: "Întrucît Ludovic, care ne este de sfîntă aducere-aminte, a părăsit acest pămînt fără să lase copii, a trebuit să alegem, după o deliberare bine chibzuită, pe cineva care să-l poată înlocui pe tron pentru ca statul abandonat fără pilot să nu se scufunde. În vremea din urmă am
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cele ce și-a impus în programul activității sale culturale: "Cultura și fericirea unui popor nu stă în schimbarea portului, în mania de a se lepăda de învechime și de a lua orice lucru străin și nou, ci în respectul aducerii-aminte a strămoșilor"1 . Acestea le spune cu ocazia constatării faptului că unii își schimbau numele, adăugând la sfârșit un escu, iu, adi, ici... În aceste rânduri, Asachi apare într-un fel de atitudine critică, dar mai mult ca reacționar, căci
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
deranjații" din satul natal, fie ei alunecați bine spre nebunie, fie doar ușor ciupiți la bodegă. Scenele sînt văzute cu ochiul copilului, dar resuscitarea lor tîrzie, întoarcerea filosofului la spectacolul fără pereche al "deranjaților" e mai mult decît o simplă aducere-aminte. E meditația, chiar dacă amar-cinică, a scepticului în marginea condiției umane, atît de supusă, în viziunea sa, doar experiențelor extreme. Singura pată de lumină, în această rememorare filmată, e rîsul gîlgîitor al tragicului care a știut să și rîdă. Rîs contaminant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de suferință colectivă sunt În esență comparabile, chiar interșanjabile, a fost respinsă energic de Marek Edelman, singurul dintre liderii răscoalei din ghetoul varșovian aflat Încă În viață. El a semnat În 2003 o petiție Împotriva Centrului propus. „Ce fel de aducere-aminte? Au suferit chiar atât de mult? Pentru că și-au pierdut casele? Bineînțeles că e trist să fii forțat să Îți părăsești casa și să-ți abandonezi pământurile. Dar evreii și-au pierdut casele și toate rudele. Expulzările Înseamnă suferință, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reprezintă un avertisment oportun cu privire la riscurile care ne pândesc când ne complacem Într-un cult excesiv al comemorării, punând În centrul atenției victimele, și nu făptașii. Pe de o parte, orice amintire și orice experiență sunt, În principiu, demne de aducere-aminte. Pe de altă parte, memorializarea trecutului În edificii și muzee este și un mod de a-l ține la distanță și chiar a-l neglija - lăsând În seama altora datoria de a-și aminti. Câtă vreme mai erau În viață
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mois de septembre). Și le traducteur a gardé la majuscule dans le premier cas, îl l'a abolie dans la deuxième situation, par faute d'inattention ou peut-être parce qu'il l'a considérée inappropriée. [...] ești în mine. Ești, iată, Aducere-aminte, singurul triumf al vieții asupra morții și ceții. (Epitaf pentru Euridike) (Blaga, 2010 : 318) [...] tu es en moi. Tu es, voilà, Souvenir et de la vie le seul triomphe sur la brume et la mort amorphes. (Épitaphe pour Eurydice) (Miclău, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vieții asupra morții și ceții. (Epitaf pentru Euridike) (Blaga, 2010 : 318) [...] tu es en moi. Tu es, voilà, Souvenir et de la vie le seul triomphe sur la brume et la mort amorphes. (Épitaphe pour Eurydice) (Miclău, 1978 : 469) Le moț " Aducere-aminte " est chargé de sens métaphorique dans ce contexte. Le poète décide d'amplifier le sémantisme de ce terme par l'emploi de la majuscule. [...] noaptea să-mi ajute Luna pan' la tine să ajung. (Cântec în noapte) (Blaga, 2010 : 381) A dormit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]