1,486 matches
-
ghimpi nemiloși ne colindă prin gerul, amarnicei ierni ce se-așterne prin suflet, petale de flori ne îngroapă sub cerul, luminii de flori peste-o jale de umblet. Mușcă lumină din pântecul rânced! și toarnă săgeți peste rana din moarte, adulmecă umbra răstignită-ntr-un scâncet, și naște-mi destinul printre stele...departe! Referință Bibliografică: LUMINĂ DE FLORI / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1950, Anul VI, 03 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile
LUMINĂ DE FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381763_a_383092]
-
vede și n-aude cât e de prinsă-n haos și cât e de tălâmbă... Pășește printre nouri și calcă printre stele, privind doar o cometă, fără să vadă-n juru-i cum altele-l urmează în dans cu piruetă.. I-adulmecă mirosul și îi sărută trena în mersu-i de regină și-i fericit, sărmanul, că l-a atins în fugă cu mâna ei prea fină... Privește cu-ndrăzneală la cei ce trag ocheade, e gata pus pe harță, nici nu mai
DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345486_a_346815]
-
-MI! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 994 din 20 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului a venit toamna, devreme? spune-mi, n-o mai fă pe supărata, că n-avem de ce ne teme! te pândesc pe sub sprâncene și te-adulmec din privire; dintre cele pământene, tu-mi ești sfântă izbăvire. în toamna asta ești mai dulce (e drept c-ai stat și mult la soare) și toate frunzele caduce vor să-ți cadă la picioare. spune-mi, (doar ai fost
SPUNE-MI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365076_a_366405]
-
ocupă cu arta se ocupă cu neantul(...)”Eternu-ntors pe dos” al poetului I Berghian rămâne o sintagmă remarcabilă în sensul enunțat. “În mii și mii de lanțuri zace-o haină. Lacerte, legilor cărând prinos, Depun în ouă, nepătrunsă taină Și-adulmecă eternu-ntors pe dos.” A fi “Ascult zăpezile-n tăceri cum cresc. În templul cu vitralii de cuvinte O Danaidă-și toarnă-n cofe sfinte Lăuntrul serii, simplu și firesc. Monedă calpă, clipa ne înșală. În ochiul ei, nicicând, să nu
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
măricel, înarmat cu praștia nu ierta nici o pasăre zărită pe gard, pe vreo creangă ori pe streașina casei. O ajutase la un moment dat pe bunică-sa la stârpirea șoarecilor din beci. Se strecurase cu frenezie printre butoaiele pivniței și, adulmecând ca un copoi, dibuise imediat cuibul rozătoarelor. Cât suferise că nu-i putuse prinde pe cei mari, scăpați de zgomotele căutării! Se mulțumise și cu orbeții neîmbrăcați, rămași în culcuș fără apărarea părinților. Îi vârâse degrabă într-un sac, aruncând
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
proiectează pe scriitor cu multe decenii înapoi, la vremea copilăriei lui, prilej pentru o amintire nespus de dragă: aceea în care a văzut marea pentru prima dată. Vremea când, copil fiind, alerga prin nisip spre apă ca s-o poată adulmeca, mirosi, gusta și mai ales, să o mângâie ca pe o ființă vie, nesfârșită ca întindere, tulburătoare și foarte limpede, cu reflexe divers colorate care luceau în bătaia razelor soarelui și a lunii. Copilul simte îmbrățișarea primului val dantelat de
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
să scotocească odaie de odaie. Tocmai pe când credeau că palatul fusese curățat de orice urmă a fostului împărat, Trandafira găsi o pereche de cizme vechi, aruncate sub patul uriaș care servise cândva pentru odihna tatălui său. Îndemnați de Vânător, câinii adulmecară încălțările și o porniră în goană pe scări în jos, spre pivnița în care se țineau vinurile. Nu le veniră să-și creadă ochilor când îl găsiră pe împărat, mai mult mort decât viu, închis într-un butoi de lemn
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
prin a ridica întrebători din sprânceană și sfârșesc prin a mai cere încă o porție. Simplă citire a meniului îți umple gândurile cu arome îmbietoare dar experiență senzorială devine completă atunci când faci un pas lângă raftul cu ceaiuri și le adulmeci pe rând alegandu-ti chiar tu varianta care îți satisface gustul: petale de trandafir, cuburi de măr, căpșuni sau zmeura, flori de iasomie, stafide , scorțișoară și cuișoare, fistic, ghimbir, cardamon, coriandru și piper roșu, granule aurii de iaurt ce dau
Festivalul aromelor de iarna [Corola-blog/BlogPost/99669_a_100961]
-
-mă de lașitate... Am început să alerg la întâmplare și să plâng prea mult soare într-o inimă cuprinsă de spaimă și-ndoială Câmpiile își așterneau covoarele de iarbă și răcoare invitându-mă să stau ... dar nu vedeam decât hienele adulmecând renunțarea Poveștile ce le-am purtat în suflet ca pe-o mângâiere s-au năpustit asupra inimii sugrumând-o Am început să alerg și să cânt prea multă sfâșiere într-un singur trup înveșmântat în tăcerea orelor îndoliate Noaptea hienelor
ÎN BRAŢELE ABSURDULUI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352407_a_353736]
-
Ioan Holender la Opera din Viena, fiind cel mai longeviv director al acestei instituții. Acolo era mai cunoscut decât Cancelarul Austriei, Wolfgang Schüssel. Ioan Holender se baza întotdeauna pe intuiție, talent, pe rapiditatea deciziilor, tenacitate, pe faptul că știa să adulmece valoarea. A fost adeptul unor concepte considerate avangardiste în epocă și a lucrat cu regizori cu o viziune inovatoare, cu puneri în scenă îndrăznețe ale operelor clasice. Printre regizorii cu care a colaborat se numără Willy Decker, Herbert Wernicke, Gotz
Ioan Holender, Cetățean de Onoare al Iașiului: “Sunt mândru că vin din țara aceasta” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104444_a_105736]
-
cireșelor și pentru tine, dragostea mea, acum știu, trebuia să te întâlnesc într-o zi. Dacă n-ai fi fost tu, mai bine eram pește, șopârlă, piatră ponce. Animal al iubirii Ca un animal al iubirii gâfâi în urma ta, îți adulmec urmele, îi întreb pe orbi dacă te-au văzut, le cer muților să-mi vorbească despre tine. îmbrățișez aerul, sărut cerul, cânt cu glas desculț ritmuri care să mă ducă la tine, care să te aducă la mine. Nu-mi
Juan Vicente Piqueras by Cristina Sava și Rafael Pisot () [Corola-website/Journalistic/8797_a_10122]
-
tine. îmbrățișez aerul, sărut cerul, cânt cu glas desculț ritmuri care să mă ducă la tine, care să te aducă la mine. Nu-mi mai pasă de frică. îmi zgândăresc durerea. Ca o bestie în călduri gâfâi în urma ta, îți adulmec urmele. Din volumul Palmeras (Palme, 2005)
Juan Vicente Piqueras by Cristina Sava și Rafael Pisot () [Corola-website/Journalistic/8797_a_10122]
-
măr - din lemnul păcatului, cruci în cimitir Locul II - Valeria Tamaș pe troița veche doar urmele cuielor - Hristos a înviat... Locul III - Mahmoud Djamal luciu de cuțit - în ochii mielului Isus pe cruce Locul III - Livia Ciupav Sfârșitul ploii - cățelul adulmecă un fir de iarbă Mențiune - Corneliu Beldiman după-Nviere - aprinse încă pe drum păpădiile Etapa 76 - 4 V 2009 Locul I - Ioan Marinescu-Puiu Zi de naștere - de atâtea lumânări nu mai văd tortul Locul II - Corneliu Beldiman dăruindu-și flori
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
de trandafiri în mână, mă aplec puțin, să ajung la obrazul ei și o cuprind pe după umeri, sărutând-o pe amândouă fețele, cu tendința nedisimulată de-a ajunge la colțul buzelor, al căror parfum și moliciune le simțeam și le adulmecam cu nesaț ... N-am avut succes!... Își scoase ochelarii și-i puse peste păr, iar din spatele lor apăru privirea aceea pe care o știam, cu ochii strălucitori... Am clipit un pic de emoție și-n același timp am simțit o
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
-am fi putut Să ardem rădăcinile greșelii. Dar cine suntem noi să știm ce-i rău? Doar fire de nisip dintr-o clepsidră; Și timpul meu nu este și al tău, Dar îl înghite-n ea aceeași hidră. Eu îți adulmec urma, când nu vrei Să mai rămâi pe puntea unei arce Pe care-am desenat-o sub un tei, Ca vara-n părul nostru să se joace. De-ai ști că-n mine-i toamnă și-i târziu Și lacrima
MI-E ZBORUL PREA TÂRZIU SAU TOAMNĂ-I IAR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384448_a_385777]
-
costisitor. Eminescu se apără, cerând bani pentru aceasta. Maiorescu îi trimite 100 de galbeni, dar în loc să-și dea doctoratul la Iena, Eminescu pleacă la Konigsberg, unde cercetează 5 zile arhivele cu privire la istoria românilor. Vizitează apoi mormântul lui Kant la Lemberg, adulmecă vestigiile Movileștilor și se oprește la Iași. În septembrie 1874, este numit provizoriu, director al Bibliotecii Centrale din Iași. Aici, își face datoria cu multă conștionciozitate. În decembrie același an apare în Convorbiri literare * Împărat și proletar și debutează în
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
dușumea, că nu prea știau ce să facă, deoarece regulamentele nu prevedeau nimic în legătură cu fapte de genul acesta. De dat la câini nu puteau, deoarece părea făcut din piatră și oricum Decebal, câinele de serviciu, când a fost adus să adulmece, începuse să urle ca un dement și nici măcar șuturile luate în coaste nu l-au potolit. Să-l arunce undeva, nici atât, că-l găsea iar vreun dobitoc și reîncepea povestea, ba mai mult, intrau și la pitirea probelor, unde, de
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
împărtăși temerile tale. Pentru că bunica părea să nu fi observat teama Anei și oricum, nu prea stătea pe lângă ea, găsindu-și câteva cunoștințe cu care intrase într-o discuție pesemne foarte importantă. Amândouă se comportau ca doi arici care se adulmecau reciproc, nelăsând să se vadă nimic dincolo de reacțiile de suprafață. Nu se cunoșteau; se văzuseră doar în vizitele pe care poate distanța impusă de serviciul tatălui prin diverse garnizoane, le făcuse atât de rare. Iar părinții ei preferaseră să-și
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
voi întoarce la anii mei tineri!" După douăzeci de îndoite leghe, îmbucară câte ceva; la treizeci de îndoite leghe mai departe, poposiră. Ghilgameș, zărind un izvor cu apă proaspătă, cobori în el și se scaldă în apele lui, când un șarpe, adulmecând mireasma buruienii, pe ascuns, apucă buruiana și pe dată-și aruncă solzii cei vechi...” Nefericit și fără nici o speranță, după ce ratează și ultima încercare, Ghilgameș se întoarce la Uruck, unde îngenunchează înaintea zeilor, cerându-le o ultimă întâlnire cu Enkidu
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
fiecare vară- n gând, privind, Mă poartă pe al mărilor pustiu Căci e în mine, încrustat și viu Glasul de valuri, ferecat în tainice luciri. Mi- e dor să scriu sub soarele duios Cu degetele pe nisip, plutind în amintiri, Adulmecând ivirea vreunui nor umbros, Poeme despre neuitatele iubiri... Referință Bibliografică: POEME PE NISIP / Dania Badea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1939, Anul VI, 22 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
POEME PE NISIP de DANIA BADEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378462_a_379791]
-
nici poșetă darmite portofel. Îți spun trecutu' și viitoru' cum mă vezi, cum te văz! Iote, ești o femeie dulce-n miez ca harbuzu'de septemvre. -Adică?! ... se auzi întrebând tânăra, dezmeticindu-se pe dată și, cu nările fine fremătând, adulmecând pericolul ca o iapă ce naște în sălbăticie. Trăia, pentru prima dată și pe viu, o stare de excitare, emoțională, de un primitivism ocult și care îi exacerba funcția neuronilor. Ea, raționala, femeia cu minte, care nu crezuse nicicând în
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
fure încălțările sau să-l trântească. Lui însă nu-i pasă; s-au hârjonit și altă dată și a învățat să-l biruie. Înaintea sa, nu vede mai nimic, dibuiește cu vârful bocancilor smocurile de iarbă de pe marginea potecii și adulmecă (asemeni unei jivine) miresme cunoscute: de fum, de așezare omenească. Între două rafale, când vântul se mai domolește, îl ia în primire ploaia. Nici ea nu se poate stăpâni și-l joacă mocănește. Se amuză năucindu-l: boare, reflexe umede-ireale
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
poate mai bine decât unii oameni. Și am văzut o fereastră mică, acolo în partea de sus a cuibului, pe unde intra pasărea mamă ca să-și hrănească puișorii. Și prin care ei își scoteau cioculețele din când în când, ca să adulmece momentul întoarcerii acasă al părinților. Atâta emoție mi-au trezit aceste micuțe vietăți, am învățat de la ele ce înseamnă trăinicia unui cămin, dragostea, dăruirea, siguranța și liniștea sa binefăcătoare. Dincolo de firele din care și-au construit cuibul, păsările nu contenesc
ACASĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354522_a_355851]
-
gânduri, Dar te-ai pitit prin vise fără relevanță... Ceream doar mângâiere și-al tău umăr Să-mi sprijin fruntea, doar din când în când. Doream să îți învăț refrenul fredonând, Dar am uitat al strofei număr... Chemam doar visele, adulmecând Al fericirii trist, dar minunat parfum, Și m-am trezit în norul tău de fum, Pe toamna dorului hoinar călcând... Aș fi plecat, în grabă, cu indiferență, Dar tu mi-ai strâns mâna la piept, Iar eu, simțind tăcutul tău
IUBIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382349_a_383678]
-
Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2039 din 31 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Azi, duminică... (2) Mirosul norilor Emilian Oniciuc - 29.07.2016 ,,Ai mirosit vreodată norii?" Ai simțit poate aroma diferită a ploilor în funcție de anotimp? Eu am adulmecat doar miros de energie, de electricitate... Era într-o duminică albastră de vară, strălucitor de albastră când deodată toți norii cei negrii au acoperit cerul și seninătatea acelei zile de duminică... Îmi amintesc cum m-am adăpostit sub castanul bătrân
AZI, DUMINICĂ... (2) MIROSUL NORILOR de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368546_a_369875]