201 matches
-
de Hanovra în 1714, codul bunelor maniere a ajuns să se refere în mod hotărât la caracter, iar nu la clasă, abia odată cu schimbările asociate cu Revoluția Industrială. Astfel că în secolul XVII, John Wilmot, conte de Rochester, un libertin, adulterin în serie, bețiv și pornograf, probabil criminal și cu siguranță corupt financiar (vezi Goldsworthy 2002), putea pretinde a fi un gentleman. Totuși, el nu ar fi fost considerat astfel două sute de ani mai târziu, când, fiind considerat infam, nu ar
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
depinde mai puțin de natura și caracterul său, ambele intrinseci, cât de semnificația politică așa cum este judecată de altele mai puternice acesta este un proces dinamic, nu static. Așadar este perfect posibil ca activitatea necoruptă a unui politician o relație adulterină, să spunem, sau un act de trădare să poarte consecințe mai severe decât un incident minor de rent-seeking. Semnificația politică poate fi judecată pe o gamă întreagă de criterii cine a comis fapta, dacă se petrece în preajma alegerilor, ce impact
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
și alte lucruri, În afara mării. Renașterea sărbătorește din nou, ca și cultura greacă, biruința lui Oedip asupra sfinxului, dar ea știe sfîrșitul poveștii. Paris Lăudîndu-i frumusețea, legenda nu mai găsește altceva să-i acorde lui Paris. După zece ani, soția adulterină se Întoarce În brațele lui Menelau ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Singura justificare a acestor Întîmplări absurde rămîne Iliada care, altfel, n-ar fi fost, poate, scrisă. Daca Afrodita mă emoționează, cel din mîna căruia primește mărul mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu tihna burgheză pe care i-o asigură Zoe: "mușia-i moșie, foncția-foncție, coana Joițica-coana Joițca: trai neneo, cu banii lui Trahanache" (tip=june prim, abil, rafinat). Zoe Trahanache este cea mai distinsă între femeile teatrului lui Caragiale, reprezentând tipul cochetei, adulterinei, ambițioasei, voluntarei. Ea încheie triunghiul conjugal prin care Caragiale dezvăluie imoralitatea vremii. Speriată de șantaj și pentru a păstra aparențele, Zoe face uz de lacrimi, leșinuri și alte arme din arsenalul lamentației feminine. Pendulând între soț și amant, conduce din
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
elefantul), simbol al cumpătării, al înțelepciunii, al religiei, al abstinenței devine efigia lăcomiei, a iubirii de putere și a prostiei; nevăstuica, simbol al Sfintei Fecioare sau, după caz, al lui Iisus însuși nu este în Istoria ieroglifică decât o soție adulterină, o stricată irezistibil de frumoasă, ce e drept; Crocodilul, monstrul absolut, Leviathanul în unele interpretări, dovedește trăsături raționaliste și cultivă un spirit al dreptății străin altor personaje; Inorogul însuși are certe calități de politician, de intrigant și refuză sistematic să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
singur numele Biruinții toată frumsețe biruia și covârsiia"47. Trăsăturile pe care Hamelonul le reține sunt în primul rând fizice, semn că, deși neprihănită, Biruința emană un erotism paralizant. Singura ei rivală, din acest punct de vedere, este Helgea, soția adulterină a Strutocamilei, care stârnește gelozia autorului. De altfel, există și în această scenă, ca și în cea în care autorul pune în contrast magnetismul lasciv irezistibil al Helgei cu hidoșenia Strutocamilei, o foarte bună știință a gradării efectelor, o tensiune
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o femeie care a iubit enorm (monstruos) și care tocmai prin iubirea ei uriașă a declanșat o formă neobișnuită de hybris care a făcut-o să își distrugă familia: să își ucidă copiii, astfel încât, de fapt, pe Iason (bărbatul impur, adulterin, culpabil, repugnant) să îl ucidă simbolic, în efigie. Femeie, m-ai ucis, îi strigă Iason atunci când își zărește copiii morți. Este Medeea înrudită cu Fedra la nivelul pasiunii care le-a marcat pe ambele? De ce Fedra este pedepsită ori mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
însăși, prevăzut în alineatul al doilea al aceluiași articol, este condiționat de faptul că el să nu aducă atingere dreptului și libertății altuia, ordinii publice și bunelor moravuri. Or, cererea reclamantului este bazată tocmai pe imoralitatea acțiunii sale, pe relațiile adulterine pe care pretinde că le-a întreținut cu mama copilului, ceea ce înlătura cu desăvârșire aplicarea textului constituțional invocat. Față de toate cele de mai sus, excepția de neconstituționalitate se dovedeste neîntemeiată, urmînd a fi respinsă. În temeiul art. 144 lit. c
DECIZIE Nr. 78*) din 13 septembrie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112195_a_113524]
-
Mihály. La sfîrșitul anilor '60, un grup de elevi e desemnat să meargă într-o tabără în RDG, călătoria echivalînd cu o tentantă escapadă spre vest, spre occidentul nonconformist. De vria emancipării sînt cuprinși atît adolescenții imberbi, cît și profesorii adulterini, hazul relatării constînd din contrapunctarea cu imaginile alb-negru ale unui film autentic al excursiei de atunci, care a culminat cu includerea în serbarea școlară comună a hiturilor din celebrul musical Hair alături de... Internaționala. Invitată în festival, Márta Mészáros și-a
Senzor by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16652_a_17977]
-
contemporane, adversari personali sau persoane disprețuite, trimiși de Dante în Infern pentru a-și ispăși viciile. Pedepsele sunt descrise în ordine crescândă, cu cât se coboară în profunzimea iadului, care este și centrul pământului. Aici întâlnesc de asemenea celebrul cuplu adulterin, Paolo și Francesca, soția unui măcelar care într-un acces de furie și gelozie îi omoară pe amândoi. Această întâmplare îi oferă lui Dante o viziune despre dragoste că un sentiment ce continuă și după moarte, aducându-i în același
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
tricou într-un sezon. Giggs este în prezent vicecăpitan la Manchester United. Recent, a fost implicat într-un uriaș scandal, după ce presa britanică și rețeaua Twitter au scris că, timp de 8 ani, ar fi fost implicat într-o relație adulterină cu soția fratelui său.
Ryan Giggs () [Corola-website/Science/310279_a_311608]
-
Shakespeare, este omorâtă de tatăl ei, după ce a fost violată și mutilată. În romanul Spartacus scris de Lewis Grassic Gibbon, romanii le omorau pe femeile violate de sclavii rebeli. De asemenea, legislația romană le permitea soților să își pedepsească soțiile adulterine în ce manieră doreau, uciderea acestora din urmă fiind acceptată. În Egipt se obișnuia ca femeilor adulterine să li se taie nasul și să fie întemnițate. În China, soțul avea dreptul să îi taie părul soției necredincioase și apoi să
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
Lewis Grassic Gibbon, romanii le omorau pe femeile violate de sclavii rebeli. De asemenea, legislația romană le permitea soților să își pedepsească soțiile adulterine în ce manieră doreau, uciderea acestora din urmă fiind acceptată. În Egipt se obișnuia ca femeilor adulterine să li se taie nasul și să fie întemnițate. În China, soțul avea dreptul să îi taie părul soției necredincioase și apoi să o predea unui guvernator care îi va organiza execuția. În Peninsula Arabă, tații chiar își îngropau fiicele
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
odată cu el, onoarea apare aici ca un ” blestem„ aducător de moarte deoarece onoarea se apară cu sânge, iar rușinea se șterge tot cu sânge, cu ”sângele femeilor„. Căci adulterul, de orice natură ar fi, este inadmisibil și impardonabil. Femeia ”necredincioasă„, ”adulterină„, ”păcătoasă„ trebuie pedepsită pentru că a pătat onoarea întregii familii prin păcatul ei. Din acel moment ea nu mai poate trăi printre ei și singura pedeapsă recunoscută de societate este cea a vărsării de sânge. Însă societatea este în schimbare, ca
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
măsură aceasta este și ea o încercare de a dezvolta o traducere cu echivalență dinamică a pasajului care să îi fie clară cititorului modern.) Subiectul textului este consternarea referitoare la o nevastă care comite adultere. Autorul compară acțiunile acestei neveste adulterine cu lucruri care pretinde el sunt greu de înțeles: o pasăre care zboară prin aer, mișcarea șarpelui pe o piatră, navigarea unei nave pe mare și cum se comportă un bărbat puternic cu o "almah". (Septuaginta zice „și calea omului
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
o "almah". (Septuaginta zice „și calea omului la tinerețea sa” în loc de a include almah.) Sensul poate fi că un bărbat puternic care își pune mintea cu o fată mai slabă este ca pasărea, ca șarpele, ca nava și ca femeia adulterină. În fiecare exemplu nu rămâne ceva durabil/permanent în urma acestor acțiuni. Totuși aceasta nu este singura perspectivă, existând o varietate de traduceri ale frazei finale din versetul 19: Existența multor variante ale traducerii înseamnă că acest verset este foarte dificil
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
Mediu în Italia, fie un personaj ficțional apărut pentru prima dată în opera lui Dante Alighieri în secolul al XIV-lea d.Hr. și răspândit apoi, începând cu secolul al optsprezecelea, în cultura occidentală. Este cunoscută în special pentru dragostea adulterină pe care a avut-o față de cumnatul ei, Paolo Malatesta. Francesca da Polenta s-a născut la Ravenna în anul 1255. Era fiica lui Guido di Polenta, sau Guido al III-lea, stăpânul din Ravenna. In 1275 se căsătorește cu
Francesca da Rimini () [Corola-website/Science/317622_a_318951]
-
din opera Commedia scrisa de Dante Aligheri și fratele mai mic al lui Giovanni Malatesta da Rimini) au și ei la rândul lor doi copii - o fiică Margherita și un fiu, Uberto. Dante Aligheri sugerează o posibilă poveste de dragoste adulterină între Francesca Malatesta da Rimini și cumnatul acesteia, Paolo Malatesta, dedicându-le acestora versurile 73-142 din cântul v din Divina Comedie. Poetul ne lasă să credem ca aceștia s-au îndrăgostit și au devenit amanți, implicându-se într-o relație
Francesca da Rimini () [Corola-website/Science/317622_a_318951]
-
între Francesca Malatesta da Rimini și cumnatul acesteia, Paolo Malatesta, dedicându-le acestora versurile 73-142 din cântul v din Divina Comedie. Poetul ne lasă să credem ca aceștia s-au îndrăgostit și au devenit amanți, implicându-se într-o relație adulterină. Francesca îi povestește lui Dante cum a început totul în timp ce citeau povestea lui Lancelot și Guinevere. Au fost uciși de Gianciotto după ce au fost surprinși împreună. Comentariul lui Boccaccio din 1375 asupra operei Commedia de Dante Aligheri: Pentru ca fata să
Francesca da Rimini () [Corola-website/Science/317622_a_318951]
-
și frumoasa lui regină. Eu am alte lucruri de făcut decât să am conferințe private cu un domn în vârstă!" Aflând acestea, regina Sofia a trimis după Basilier-Magelssen și întâlnirea lor s-a terminat prin lacrimi reciproce în legătură cu soții lor adulterini. Din cauza sănătatății ei fragile a făcut dese călătorii în străinătate și mariajul ei pare că a fost în criză din cauza întreruperii relației. Criza a fost observată și menționată de suita ei apropiată, și în timpul călătoriei pe continent în 1876, Sofia
Sofia de Nassau () [Corola-website/Science/318130_a_319459]
-
sa era o femeie care suferea de fridigitate. Noaptea nunții nu a fost o reușită, cu toată încercarea prințului Valdemar (unchiul patern) de a-l convinge pe George să-și îndeplinească datoriile conjugale. În ciuda acestui eșec și a numeroaselor relații adulterine reciproce, între ei a fost o prietenie profundă care a durat până la moartea lui George în 1957.. Din 1913 până în 1916, soția lui George are un intens flirt, apoi o aventură până în mai 1919 cu primul ministru francez, Aristide Briand
Prințul George al Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/318237_a_319566]
-
sa. La sfârșitul războiului de șapte ani, Imperiul Austriac a fost într-o stare financiară mai bună decât Franța sau Anglia în anii 1780. El era foarte interesat de științele naturale. A fost membru al francmasonilor. Francisc a fost un adulterin, multe dintre aventurile sale erau cunoscute și indiscrete; cea mai notabilă a fost cea cu Maria Wilhelmina, Prințesă de Auersperg, care era mai mică decât el cu 30 de ani. A murit brusc în timp ce era în trăsură întorcându-se de la
Francisc I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/322401_a_323730]
-
și ”asamblat” textele pornind de la ”lais bretons”. Una singură dintre aceste povestiri, "Lai de Lanval", este una cu adevărat arturiană. Dragostea, cel mai adesea cea de la marginea societății, este subiectul principal al volumului (nouă din douăsprezece laiuri povestesc de amoruri adulterine: cel mai scurt, dar probabil cel mai frumos dintre aceste texte, "Lai du chèvrefeuille", face referire la povestirea Tristan și Isolda. În mai multe laiuri apare fantasticul, însă toate au drept fundal lumea reală, cu o concluzie mai degrabă pesimistă
Marie de France () [Corola-website/Science/329730_a_331059]
-
pe Denis la un han și îl ucide într-un duel cu sabia. Apoi își ia soția într-o călătorie lungă prin întreaga Europă. Luni de zile mai târziu, ea moare dând naștere unui fiu. Acesta este rezultatul unei legături adulterine între Maria și Denis. Don Luis abandonează copilul la o mănăstire lângă Livorno, Italia, unde călugărițele sărbătoreau ziua sfântului Antoniu, fiind 19 martie. La mănăstire copilul este crescut până la vârsta de 10 ani. Apoi, acesta ajunge ucenicul unui negustor, John
Anthony Adverse () [Corola-website/Science/329808_a_331137]
-
adulterului feminin. Personajul principal, marchiza Julie d'Aiglemont, se căsătorește din dragoste cu un ofițer, dar își dă seama curând de nulitatea și de lipsa de pasiune a lui. Se îndrăgostește de un lord englez și are apoi o relație adulterină cu un tânăr diplomat francez. Timpul trece, iar copiii ei mor pe rând. Marchiza își cedează averea ultimei sale fiice și moare după ce încearcă zadarnic să o oprească pe aceasta să întrețină o relație extraconjugală cu fratele ei vitreg. Tânăra
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]