2,087 matches
-
convins că prima deosebire pe care am învățat-o de la voi n-a fost aceea dintre noapte și zi sau cald și rece, ci dintre goișe și evreiesc! Acum însă iese la iveală, dragii mei părinți, dragi rude și prieteni adunați aci de față pentru a mă serba cu ocazia bar-mițva-ului meu, iese la iveală, bălălăilor! Bălălăi tembeli ce sunteți! - ah, ce tare vă urăsc pentru tembelismul vostru evreiesc! Inclusiv pe tine, Rabbi Silabă, care m-ai trimis pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fluierând, cu o mănușă de baseball în mână și, când nu mă vede nimeni (ceea ce, de fapt, nu-mi prea vine să cred), sar pe platforma autobuzului 14 gol și rămân ghemuit pe scaun cât ține drumul. Îți imaginezi lumea adunată în fața varieteului într-o duminică dimineața. Centrul Newark-ului e la fel de pustiu, inert și lipsit de orice urmă de viață ca Sahara, cu excepția mulțimii adunate în față la Empire, care aduce cu echipajul debarcat de pe un vapor lovit de scorbut. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atingere ce reprezenta toată satisfacția pe care o putea avea. Acum nu-i mai rămăsese decât să părăsească trenul la Viena și să se Întoarcă. În zece zile, vocile vor intona: „Doamne, primește-ne cu binecuvântarea Ta pe noi, cei adunați iarăși aici“. Dr. Czinner Întoarse pagina ziarului și citi puțin. Lucrul cel mai aproape de ură pe care-l putea simți față de zăpăciții aceștia era invidia. Nu-i putea urî când Își amintea detalii pe care nici un corespondent de ziar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
da, spuse ea fără convingere. Evenimentele nopții trecute și descoperirea tandreței lui Myatt fugiră din ea, ca un debarcader luminat, undeva În Întuneric. Își concentră mintea, Încercând să-l revadă, dar el deveni curând un membru nedeslușit al unei mulțimi adunate să-și ia rămas-bun. Nu trecu mult până când Coral Începu să se Întrebe care e diferența dintre el și toți ceilalți evrei pe care-i cunoscuse. Nici chiar trupul ei, acum odihnit și vindecat, dar cu liniștea-i profundă pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
jumulită, pătată, hidratată și reconstruită, încât începe să arate ca o mobilă refăcută. Retapisată în roz. Restaurată. Renovată. Țipă în telefonul mobil: — Cred că glumești! Da, sigur că știu ce înseamnă demolare. E o casă de patrimoniu! Își ridică umerii, adunați strâns de-o parte și de alta a gâtului, apoi îi lasă să cadă. Întorcând capul în partea cealaltă, oftează cu ochii închiși. Ascultă, în picioare, cu pantofii roz și picioarele albe oglindindu-se în parchetul de culoare închisă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și plugurile au lucrat toată noaptea. Toată noaptea au lucrat mecanicii să pună pe roate o autofreză răspunde șoferul. Alo, centrala, spune Lazăr încet, ținînd receptorul lîngă gură, să fie auzit vreau și eu o convorbire cu taxă inversă... Lumea adunată vociferează de parcă șoferul ar fi vinovat de situația lor. Tovarăși, îi calmează șoferul, făcînd un gest de liniștire cu palmele desfăcute important este că stăm la adăpost, că avem căldură... Lemnele s-au terminat spune sec țăranul, născînd un gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întărîte pe ăla, s-o vrea din nou, foarte mișto Grig ăsta, îl știu, mi l-a prezentat, un mascul sictirit, americanizat, cu blugi bătuți în ținte, strînși pe corp, anume croiți să-i pună în evidență organele, în față, adunate ca într-o trăistuță, precum în costumele medievale... Ăla n-o fi fost prost, să umble cu principii..., cameră separată la hotel..., ptiu!, uite cum am aruncat banii, cînd n-am o pereche de pantaloni noi măcar. Ce, aia-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă ce poate să-și lipească buzele de ea. Profită de gest ca să ridice și mîna dreaptă a lui, numai bine să poată să-și umezească buricele degetelor cu salivă, pe care le întoarce pe mamelon, prinzîndu-l între primele trei, adunate ca atunci cînd faci semnul crucii. Nu strînge deloc, doar pipăie mamelonul regăsit tare. Atingerea salivei are efectul scontat: mamelonul pare să devină mai rebel, iar degetele lui Mihai împing furoul încet în jos, timp în care gura lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rededicase căsniciei. Înainte de accident, relația noastră sexuală era aproape complet abstractă, întreținută de o serie de jocuri și perversiuni imaginare. Când cobora dimineața din pat, semăna cu un mecanic eficient preocupat să-și facă singur revizia: un duș rapid; urina adunată noaptea eliberată în vasul de toaletă; diafragma extrasă, reunsă și introdusă la loc (cum și unde făcea dragoste în timpul pauzei de prânz, și cu care dintre piloții și directorii liniilor aeriene?); programul de știri ascultat în vreme ce-și pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
își puneau instrumentele la loc în cutii și ieșeau din subteran, aerul era verde. Obișnuiții localului „Noul Titania“ umblau la început în grup, în urma instrumentiștilor, de parcă n-ar fi vrut să rupă legătura născută în local în timpul nopții între persoanele adunate acolo de întâmplare sau de obișnuință; înaintau în grup, bărbații cu gulerele paltoanelor ridicate, cu un aer cadaveric, de mumii scoase la aer din sarcofagele unde fuseseră păstrate vreme de patru mii de ani, care într-o clipă se preschimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cititoare. Între ochii ei și pagina cărții zboară un fluture alb. Orice ar citi acum, e cert că fluturele i-a captat atenția. Lumea nescrisă își atinge apogeul în acel fluture. Rezultatul spre care trebuie să tind e ceva precis, adunat, ușor. Privind femeia de pe șezlong, simțisem nevoia să scriu „după natură“, s-o scriu, deci nu pe ea, ci lectura ei, să scriu orice, dar gândindu-mă că trebuie să treacă prin lectura ei. Acum, privind fluturele așezându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acela trecuse pe drum, având în spate două fetițe îmbrăcate în rochițe albe, cu panglici în păr, care se uitaseră și ele la ea și-i făcuseră cu mâna. Și cum arătase cerul - plin de nori de furtună, nori roșiatici adunați claie peste grămadă - și de fulgerul din depărtare, deasupra deșertului Kalahari, care unise cerul cu pământul. Și de o femeie care, neștiind că pentru ea venise sfârșitul lumii, îi strigase de pe veranda spitalului: Intră înăuntru, Mma. Nu sta acolo. Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe îndelete, nu ducea la ureche. Dar uite, Fănele, tu ai mai multă școală, nu ca unul ca mine, spune-mi tu mie, da’ spune-mi tu mie, crezi că există ceva pe lumea asta, așa, ceva ce le ține adunate, ca-n pumn, le așază pe toate? Când mă uit la stelele astea sau când vezi, la televizor, cum se mișcă celulele, nu te întrebi cine le-a făcut așa? Cum de se mișcă toate, zicea și la Teleenciclopedia, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în apartamentul meu, era Manus cu revistele lui. Revistele lui porno pentru gay pe care trebuia să le cumpere pentru serviciu, zicea el. La micul dejun, în fiecare dimineață, îmi arăta poze lucioase cu tipi care și-o sugeau singuri. Adunați, cu coatele agățate după genunchi și lungindu-și gâturile ca să și-o ia în gură, fiecare tip era pierdut în propriu-i mic circuit închis. Poți pune pariu că aproape toți bărbații din lume au încercat asta. Apoi Manus îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
este data plecării prințului." Radul Popianu a simțit că obrazul străbătut de vinișoare subțiri i se congestionează, va trebui să aibă grijă, vinul oricît de curat ar fi urcă tensiunea, și-a încruntat sprîncenele stufoase și scurte ca două lipitori adunate cap la cap, a răsturnat pietrele, era gestul care-i plăcea cel mai mult, pietrele sunau muzical și-i dădeau un sentiment de autoritate răsturnîndu-se sub palma lui . "Voiam să știu dacă știai, dom'le! Pentru că eu eram la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Balbo. Era conștient că italianul beneficia de cel puțin două lucruri pe care el nu le avea noroc și context. Era curajos, temerar, nimic de zis, dar tot ce făcea Balbo era cumva în văzul lumii. Acolo unde erau întotdeauna adunați mii, zeci de mii de privitori, acolo întotdeauna se găseau ziariști care se entuziasmau, nu fără motiv, dar se entuziasmau altfel decît cei cîțiva mecanici ori ofițeri de la aeroclubul din Băneasa, se înflăcărau în scris. Publicau articole fulminante în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să ia sfaturi de la un socialist, dar în sistemul său de informații se aprinsese un beculeț, e drept, pîlpîia anemic, dar se aprinsese. Nu era doar impresia lui că se pregătește ceva! Pînă la urmă toate se vor lega, toate adunate vor căpăta un sens, vor deveni limpezi pentru toată lumea. Important era să nu se întîmple această limpezire mult prea tîrziu, atît de tîrziu, încît să nu mai poată fi nimic de făcut. Să se ajungă acolo, încît singurul lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pot fi opriți să dea în floare. Luana visa la facultate, la o lume necunoscută, în care fostul coleg de școală, cu toată mustăcioara lui, nu-și mai avea locul. Fotografia a imortalizat imaginea a doi tineri detașați de moment, adunați întâmplător pe foaia lucioasă. În seara ultimei zile de școală sună telefonul. Sanda ridică receptorul și ascultă tăcută vocea care-i vorbea. Apoi spuse: Bine, am să-i transmit. Se întoarse spre Luana: Era Vera. Renar vrea să dea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mama". Jignit de plecarea ei inoportună, el nu dădu nici măcar un telefon. Luana se întâlni cu Mara și Bogdan în fața liceului. Clădirea frumoasă, din cărămidă, făcu aceeași impresie plăcută asupra ei la fel ca întotdeauna. Îi dădură lacrimile văzându-și adunați, la intrare, mai toți foștii colegi de an. Familia Darie era și ea prezentă și întrebă de soțul ei. Luana strâmbă din nas. Iuliana gândi că indiferența femeii nu e de bun augur dar preferă să nu facă comentarii. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu mai conta. Aștepta doar, cu toată ființa, cu toată viața, clipa unică și mistuitoare a împăcării. Ar fi vrut să-i mângâie părul, fața albă și dulce iar mai apoi, liber și nestăvilit, s-o iubească, mânat de dorința adunată atâta amar de vreme. Îi era frică, o teamă cumplită, să se întrebe dacă va mai trăi vreodată un astfel de răsfăț. Inima Luanei tresări când trupul lui puternic, masculin, arcui salteaua și-o făcu să alunece spre el. Privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-o, nu merge drăcovenia aia prea bine, râșnește cam mare dar ce să-i faci, asta-i! Căută în buzunar pachetul de tutun, alese cu multă atenție o țigară, o fixă între buze și cu fața crispată, toată numai cute adunate ca razele în jurul gurii, rupse trei bețe de chibrit până reuși să aprindă unul, apoi, cu un aer degajat, eliberă primul fum, săltând din cap de parcă scăpase de povară. Unde e Fana? Femeia o privi cu ochii ei mărunți, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
O să ajungem și la asta. Când? — Ei bine, vrei să discutăm despre asta acum? Nu, voiam să spun când l-am organizat? — Clio a murit acum mai bine de trei ani, Eric. Toate elementele de care mă agățam, de curând adunate și puse cap la cap, ale vieții mele se desfăcură, se frânseră și se prăbușiră sub greutatea mea. — De trei ani mă trezesc cu mintea goală? — Nu, nu. Doctorița Randle se aplecă în față, așezându-și antebrațele groase, umflate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de zis În legéturé cu problema În cauzé, Alexandr Timofeevici. Aveți sau nu ceva de zis? - În legéturé cu demiterea dumneavoastré, vreau sé Înțelegeți, din funcție, ce aveți de zis? Aveți sau nu ceva de zis, Alexandr Timofeevici? - Noi, cei adunați aici, si nu numai noi, vreau sé zic, toți cei care au depins, dacé pot sé mé exprim așa, adicé cei care, Într-un mod direct sau mai putin direct, cum ar veni, noi oamenii, la urma urmei, adicé noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ar fi putut sé-l vadé. Nicolai Arsenievici se mai uité o daté la fosta cascadé și, pentru o clipé, chiar Își Închipui cum curge pe-acolo apă și se Îngrijoré, dar dupé ce se mai uité o daté la vreascurile adunate și réscoli cu hîrlețul stratul de frunze putrede, care se dovedi prea gros, Isi zise cé apă nu va mai curge pe acolo niciodaté și cé poate sé se puné pe treabé liniștit. Scuipé În palme, Însemné cu hîrlețul un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
volum de versuri cu ocazia împlinirii a 70 de ani; 2005 reeditarea volumului "Clopotele Athos-ului"; 2007 "Spovedania unui colecționar de artă"; 2007 "Danie", Joc și buna-voie", Cuvinte de folos", " Gânduri la un dar de preț din ziua de azi" adunate și rânduite de Artur Silvestri. Fundația Culturală "Marieta și Chiriac Bucur" Înființată în aprilie 1996, la sugestia scriitorului Marin Sorescu; Membrii fondatori: sculptorii: Ion Irimescu, Marcel Guguianu, Mihai Buculei; pictorii: Dan Hatmanu, Grigore Vasile, Ion Grigore, Elena Uță Chelaru, Costin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]