566 matches
-
un GN, cu centrul un nominal care desemnează o profesie sau o categorie socio-umană. Structura este posibilă doar cu verbul a vedea "a-și imagina": (113) Îl văd ("mi-l închipui") [mare om de afaceri în câțiva ani]. În vecinătatea adverbialului și, predicația prezentată ca virtuală în exemplul de mai sus se poate converti într-o predicație contrafactivă: (114) (Cum nu l-au interesat niciodată banii), îl și văd mare om de afaceri! 4.4.2. Predicatul secundar se poate realiza
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cu predicație secundară. 5.1. Utilizări absolute ale verbelor de percepție intențională Verbele tranzitive care exprimă percepția intențională admit - cu excepția verbului a atinge - utilizări cu complement direct nelexicalizat. În utilizările absolute, verbul a privi se construiește frecvent cu grupuri prepoziționale/adverbiale cu sens locativ-direcțional: (147) Privește (spre tablă)! (148) Bătrânul privește în gol și se îndepărtează. Utilizarea verbelor de percepție vizuală în contexte prepoziționale care specifică locul / direcția a fost pusă în legătură cu anumite trăsături semantice interne. Structura semantică a verbelor de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
aceste contexte, a se uita este echivalent semantic și substituibil cu a privi. (181) Se uita/Privea la ei cum se jucau. Componenta de focalizare poate lipsi în contextele în care verbul se construiește, asemenea verbului a privi, cu grupuri adverbiale de loc sau cu grupuri prepoziționale care exprimă direcția privirii: (182) S-a uitat în cameră, dar, nevăzând pe nimeni, a ieșit. * Verbul a asculta selectează în poziția obiectului direct referenți cu trăsătura [+Emisie de sunete], ca în exemplul (183
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
adverbul focalizează nominalul încorporat în verb, deci predicația verbală, adică aspectul mâncării (mâncarea arată delicios "mâncarea are aspect delicios"). În puține contexte variația adjectiv-adverb atrage o specializare semantică clară: (234) Ioana arată îndrăzneață/îndrăzneț. În contextul cu nume predicativ realizat adverbial, citirea subiacentă este "poartă haine moderne, nonconformiste, provocatoare", în timp ce în varianta cu predicație adjectivală, citirea prototipică este "are o atitudine care o califică drept îndrăzneață". Acest fenomen nu este regulat, ci ține de o anumită evoluție semantică pe care au
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
copleșitor/*copleșitoare. →"Aspectul fizic al Ioanei este copleșitor." ≠ "Ioana este copleșitoare." (236) Mâncarea arată minunat/jalnic/interesant/*minunată/jalnică/interesantă. (c) În poziția predicativă nu este autorizat decât adjectivul (prototipic sau participial); adjectivele din aceste construcții nu au o pereche adverbială: (237) Mama arată obosită. (238) Ioana arată bătrână în poza asta, dar (238') Maria arată bătrânicios. Sunt situații în care, deși există o pereche adverbială a adjectivului, acesta are alt sens și se folosește foarte limitat (adverbul gras din exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
este autorizat decât adjectivul (prototipic sau participial); adjectivele din aceste construcții nu au o pereche adverbială: (237) Mama arată obosită. (238) Ioana arată bătrână în poza asta, dar (238') Maria arată bătrânicios. Sunt situații în care, deși există o pereche adverbială a adjectivului, acesta are alt sens și se folosește foarte limitat (adverbul gras din exemplul de mai jos poate califica doar o predicație de tipul a mânca): (239) Ioana arată grasă în poza asta. (239') *Ioana arată gras. vs (239
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
percepție. Am pornit de la observațiile sporadice din bibliografie, care asociază această clasă lexico-gramaticală cu câteva lexeme individuale (a vedea, a auzi) oscilând între comportamentul agentiv și nonagentiv și permițând sau nu, în funcție de trăsătura agentivității, asocierea cu imperativul, cu anumite structuri adverbiale intenționale (ascultă cu atenție! vs *auzi cu atenție!) etc. Lucrarea este alcătuită din patru capitole, pe parcursul cărora am încercat să atingem aspectele pe care le-am considerat legate direct sau indirect de structura semantico-sintactică a unităților analizate. În primul capitol
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Nominativul (în accepția curentă, obiectul perceput) subiectivizat, dacă este însoțit de un determinant: Casele arătau sumbre. 146 Semnalăm extinderea clasei de substituție a numelui predicativ din construcțiile personale, pentru care în GALR II (2008: 278-279) se precizează doar următoarele realizări adverbiale (prin adverbe-substitute): cum (modal interogativ și relativ), așa, astfel, altfel, cumva, altcumva, oricum, atât, oricât. 147 În urma consultării câtorva vorbitori nativi, am constatat că folosirea adjectivului, cel puțin în anumite contexte, este ezitantă. Totuși, prin motorul de căutare Google am
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
și într-un anumit mod - fie chiar și ca simpli figuranți pasivi -, participă la proces" sînt actanți, circumstanțele temporale, locative, modale etc. în care procesul se desfășoară reprezentînd circumstanții. Spre deosebire de circumstanți, exprimați întotdeauna prin adverbe și prin sintagme cu valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ratele 2 pe care2 le vor plăti.), anaforă nominală (expresia anaforică este formată din substantiv și articol hotărît, sau articol genitival sau adjectiv posesiv, demonstrativ sau nehotărît: Ana și-a cumpărat o casă1. Casa/ Clădirea 1 e cam dărăpănată.), anaforă adverbială (anaforicul este un adverb de loc, de timp de mod sau un adverb relativ: [Ana și-a cumpărat o casă1 ieri2]3. Tot atunci 2 a dus acolo 1 toată mobila bunicilor. Așa3 a rezolvat problema evacuării.), anaforă verbală (Ana
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a vorbit prea mult), marcată, în limba română, prin conective specializate (deși, cu toate că, chiar dacă, măcar că etc.) sau nespecializate (oricare, oricum, dacă, fără să etc.). Frecvent, valoarea de intensificare a construcției concesive o conferă enunțului adverbul corelativ totuși (tot) sau locuțiunea adverbială cu toate acestea, avînd simultan funcție sintactică (de circumstanțial concesiv) și rol discursiv, reluînd sau anticipînd informația subordonatei concesive și asigurînd coeziunea enunțului. În discurs, concesia ca rol argumentativ poate depăși granițele frastice, construind structuri suprafrastice (textuale), prin intermediul conectorilor pragmatici
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realiza legătura formală și semantică dintre segmentele unui discurs, constituind unul dintre mijloacele importante de realizare a coeziunii textuale. În categoria conectorilor se includ anumite conjuncții coordonatoare (dar, deci, or, căci), anumite conjuncții subordonatoare (deoarece, cum), anumite adverbe sau locuțiuni adverbiale (într-adevăr, în consecință, astfel etc.) și grupuri nominale sau prepoziționale (în ciuda acestui fapt). În clasa generală a conectorilor au fost delimitate trei tipuri de mărci de conexiune: 1) conectori argumentativi propriu-ziși; 2) organizatorii și mărcile textuale și 3) mărcile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
4) conectori contra-argumentativi marcatori ai unui argument slab (desigur, cu toate că, în pofida etc.). Potrivit acestui cercetător, conectorii sînt "expresii lingvistice care permit traducerea "legăturilor logice" între propoziții: anumite conjuncții de subordonare (pentru că, ca) și coordonare (deci, căci), anumite adverbe sau locuțiuni adverbiale (într-adevăr, în consecință, astfel), grupuri nominale sau prepoziționale (în ciuda)". Conectorii pragmatici acționează în limbile naturale, în timp ce conectorii logici în limbile formalizate. Conectorii logici se opun conectorilor pragmatici prin: (1) natura elementelor legate: conectorii logici operează asupra propozițiilor, conectorii pragmatici
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în ce condiții se produce un proces indică dacă el este necesar, obligatoriu, posibil sau probabil și se realizează cu auxiliare de modalitate precum a trebui, a putea, unele întrebuințări ale lui a vrea etc. Există, de asemenea, numeroase echivalente adverbiale, circumstanțiale și perifrastice ale acestor modalizatori, astfel încît reglarea de probabilitate a enunțului: El trebuie să vină se poate reda și prin El va veni, desigur (sau după toate probabilitățile), E posibil (sau Sînt toate șansele) ca el să vină
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
paragrafe și de grupări de paragrafe (prin blancuri complementare și prin intertitluri), schimbările de pagini, capitole sau părți semnalează structura planului de text. Paragrafele constituie unități de coerență semantică, adeseori marcate la început prin conectori. Factor de lizibilitate important, locuțiunea adverbială pe de o parte, plasată la începutul unui paragraf, produce așteptarea lui pe de altă parte, într-o poziție comparabilă, adverbul desigur este adesea inversat de conjuncția adversativă dar, adverbul totodată sau un element concesiv în același paragraf sau în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
complexe în durată. Ar trebui să avem totuși în vedere posibilitatea ca alte metode, ce nu sînt genettiene - cum ar fi cele stilistice care se referă strict la tiparele temporale și aspectuale ale unui verb dintr-o narațiune, apoi la adverbialele cu nuanță temporală - ca și apelul la normele cititorilor (mai curînd decît la cele textuale) să se poată adapta mai bine la ceea ce gîndim noi despre reordonări textuale, ritm și frecvență. În aceste condiții, Pnin de Nabokov este un text
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pot fi folosite verbe indicînd „cogniția speculativă”: „a presupune”, „a-și imagina” etc. Pe lîngă acestea, fragmentele narative cu modalitate negativă conțin o serie de construcții referitoare la percepția umană („Este evident că... Evident...” și, tot așa, cu parteneri adjectivali/adverbiali: „clar”, „evident”, „aparent”, „pare-se” și multe altele). În mod la fel de previzibil, narațiunea va conține puține fraze cu sens generic (sau acestea chiar pot lipsi), iar verbele ce redau gîndurile și reacțiile personajelor vor avea un determinant: în loc de „Mergea cu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
iar, în cazul atributelor, de locuțiuni adjectivale); această gramatică recunoaște aproape douăzeci de astfel de tipuri de participanți, patru sau cinci dintre cele distincte fiind asociate cu fiecare tip de proces; 3. circumstanțe asociate cu procesul (realizate de locuțiuni prepoziționale, adverbiale sau circumstanțiale); acestea pot fi clasificate conform unor distincții adverbiale tradiționale (loc, timp, mod, cauză, etc.). Analiza tranzitivității (procesului) este un tip de semantică fundamentală. Analistul identifică procesul sau acțiunea pe care o exprimă propoziția, ca și participanții recunoscuți. Astfel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
aproape douăzeci de astfel de tipuri de participanți, patru sau cinci dintre cele distincte fiind asociate cu fiecare tip de proces; 3. circumstanțe asociate cu procesul (realizate de locuțiuni prepoziționale, adverbiale sau circumstanțiale); acestea pot fi clasificate conform unor distincții adverbiale tradiționale (loc, timp, mod, cauză, etc.). Analiza tranzitivității (procesului) este un tip de semantică fundamentală. Analistul identifică procesul sau acțiunea pe care o exprimă propoziția, ca și participanții recunoscuți. Astfel, în propoziția Ursul a desenat pentru motan, cu creionul lui
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ABS - absolutiv Ac - acuzativ D - dativ DEF - articol definit / definit ERG - ergativ f. - feminin G - genitiv GAcord GAcordO - grupul acordului verbului cu obiectul GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
SCoord au fie interpretare colectivă, fie interpretare distributivă. De fapt, interpretarea colectivă a SCoord este indusă de interpretarea colectivă a verbului. Ea poate fi declanșată de adverbe ca împreună. Interpretarea distributivă poate fi declanșată de adverbe ca separat sau sintagme adverbiale ca pe rând. Deși în Ion și Vasile au ridicat dulapul împreună avem un singur eveniment [ridicare], verbul nu poate avea formă de singular. Prin urmare, forma de plural a verbului nu este impusă de numărul de evenimente [a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
superlativul exprimă alegerea dintr-un set de evenimente, nu dintr-un set de entități. Cum în contextele evenimențiale se folosesc forme invariabile, deci adverbe, prin asociere cu acestea unii vorbitori nu mai fac acordul. Prin utilizarea formei invariabile, specifică contextelor adverbiale, se marchează faptul că nu sunt comparate mai multe entități, ci evenimente sau stări. Un alt factor care ar putea determina alegerea formei invariabile este analogia cu sintagmele cu adverb, în care cel nu se acordă (vezi (78)). 4.3
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
însăși faptul că este vorba de un eveniment caritabil (jurnalist, Realitatea TV, 2007) Poziția antepusă grupului nominal, faptul că această formă precedă prepoziția (ca în exemplul (110) a) și invariabilitatea sunt argumente pentru a considera că însăși are o utilizare adverbială (similară cu chiar 40). Forma însuși, întâlnită pe internet în textele mai puțin controlate din punctul de vedere al corectitudinii gramaticale (forumuri, bloguri etc.), este folosită și în poziție prenominală, și în poziție postnominală: (111) a. pentru că însuși copiii lor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se găsesc într-o relație de tip subiect (termenul cuantificat) - predicat (termenul cuantificator). Prin inversiune, termenul predicativ ajunge înaintea celui subiectiv. În structurile superlative, avem a face cu un grup nominal fără inversiune, care are deasupra sa o proiecție funcțională adverbială GEvaluare. Relațiile anaforice pe care le stabilesc sintagmele pseudopartitive sunt folosite uneori drept argument pentru a arăta că N2 este centrul sintagmei. Conform lui Milner (1978), relațiile anaforice pe care le pot stabili sintagmele pseudopartitive în enunț arată că N2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
așteptat forma de nominativ. O veche funcție a ergativului a fost deci înlocuită printr-o funcție a nominativ−acuzativului, așa-numitul pacient al propozițiilor ergative devenind obiect în propozițiile de tip nominativ−acuzativ. Multe apariții ale acuzativului (obiect sau complement adverbial) pot fi explicate printr-o structură ergativă în vechile limbi semitice, în care acuzativul, în locul absolutivului, a fost forma nemarcată (Müler 1995: 264). Trecerea de la morfosintaxa acuzativă la cea ergativă este strâns legată de dualismul sensurilor verbale; nu se știe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]