1,081 matches
-
copilul este crescut până la vârsta de 10 ani. Apoi, acesta ajunge ucenicul unui negustor, John Bonnyfeather (Edmund Gwenn), care fără a ști este de fapt bunicul său adevărat. John îi dă numele "Anthony Adverse", din cauza adversității din viața copilului. Dar adversitatea lui abia a început, în timp soarta îl va duce în Cuba, Africa și la Paris. Inițial, pentru rolul titular au fost luați în considerare Robert Donat, Leslie Howard, George Brent și alții. În recenzia sa din "New York Times", Frank
Anthony Adverse () [Corola-website/Science/329808_a_331137]
-
sufletele lor6. Prietenii au grijă să nu-i lipsească banii - cu care el încearcă iarăși să-i ajute în special pe alții -, îi furnizează cu regularitate știri și îl informează despre toate încercările care se întreprind în favoarea sa. Totuși, deasupra adversităților și neajunsurilor, curge un izvor de optimism, care nu poate fi abătut de nimic. Chiar și în exil, a răscumpărat captivi pe care i-a redat familiilor. Pentru aceasta, ca și alți episcopi de dinainte și de după el, a folosit
Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
face: e supărată, zbiară, nu-și află locul, se uită la om (informatorii mei). Semnul se înțelege astfel: are să se întâmple ceva cu turma (pagubă, boală, fiară), cu păcurarul și, în ultimă instanță, cu cei din familie, de acasă. Iminența adversității e cu totul crezută” Acestă credință este reflectată într-o colindă din Lăpuș (Maramureș): “Coborât-o de la munte / Florile dalbe (refren) / Trei păcurari cu oi multe / Florile dalbe de măr (refren). La o verde poieniță / La o rece fântânița, / La
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
a contactat mai mulți regizori cărora le-a solicitat o opțiune regizorală asupra scenariului lui Răsvan Popescu. A fost ales ca regizor Marius Theodor Barna, a cărui concepție regizorală avea în centru "„o poveste de dragoste pe un fundal de adversitate etnică, o poveste cu personaje puține (...)”". El scrisese cu mai mulți ani în urmă o proză intitulată "Dragoste și ură", care trata o stare de conflict ale cărei energii ajungeau la paroxism. În perioada pregătirii, regizorul Marius Barna a câștigat
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
i-au urmat alți șase frați, iar copilăria i-a fot extrem de marcată de severitatea părinților. El își va aminti, peste ani, că într-o zi, tatăl său l-a bătut cu atâta zel încât mult timp i-a păstrat adversitatea, iar altă dată mama lui l-a bătut până la sânge pentru că furase o nucă. „Viața severă și grea pe care am dus-o cu ei, avea să spună mai târziu Luther, a fost rațiunea pentru care am căutat mai apoi
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
inamicul numărul unu al Partidului (al statului Oceania), iar cei care asistă se exteriorizează vehement, stăpâniți de sentimente care alunecă dinspre frică spre mânie, apoi ură. Chiar și Winston - care îl simpatizează în secret pe Goldstein - doar mimând inițial aceeași adversitate împărtășită de ceilalți, se lasă dus de val (sau poate e vorba de hipnoză în masă), surprinzându-se în final că strigă cu ură și gesticulează furios spre figura de pe tele-ecran. Prin aceste „două minute de ură” se urmărea atât
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
găurilor de memorie”, ajungând scrum, și fiind cu desăvârșire uitat (sau înlocuit - cum se întâmplă în cazul dușmanului, respectiv aliatului de război al Oceaniei: rolul era schimbat odată la câțiva ani între Eurasia și Estasia , dar totul ca și cum alianța, respectiv adversitatea, ar fi durat de o veșnicie, fiind neschimbate și imposibil de schimbat vreodată. Despre perioada de dinainte de revoluție - de dinainte de Era Fratelui cel Mare - nimeni nu are amintiri clare, și nici nu poate ști cât e adevăr și cât fantezie
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
și vorbeau cu toate nivelele Turnului Babel american, tocmai pentru că erau mute. Chaplin ieșea în evidență pentru că el însuși era emigrant din Londra. Vagabondul lui Chaplin a adoptat problemele oamenilor și a imigranților, lupta constantă de la fundul prăpastiei și supraviețuia adversităților fără să ajungă în vârf și astfel și-a păstrat audiența. Filmele lui Chaplin erau de asemenea foarte subversive. Micii funcționari cu ifose erau făcuți de imigranți să râdă la cei de care se temeau. În anul 1916, Corporați Filmelor
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
sostenuto, a fost prezentată la 25 aprilie 1957, la Atenul Român de către Orchestră Radio tot sub baghetă lui Constantin Silveștri. După ce conduce în anul 1958 primele șase reprezentații integrale ale operei Oedip de George Enescu, anularea înregistrării operei și alte adversități ale acelei perioade îl fac pe Silveștri să aleagă libertatea departe de țară și prietenii săi. A lăsat în urma lui înregistrări magistrale provocând păreri de rău în rândul prietenilor dar și al autorităților care n-au reușit să-l convingă
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
includea controlul asupra mănăstirii Saint-Florent, aflate în interiorul zidurilor Saumurului. În schimb, recent văduvul Fulc s-a căsătorit cu sora lui Theobald, rămasă văduva după moartea lui Alan al II-lea de Nantes. În 960, Theobald a început să intre în adversitate cu ducele Richard I de Normandia, începând un îndelungat război cu normanzii. În 961, el a atacat Évreux, iar normanzii au răspuns prin atacarea Dunois. În 962, Theobald a lansat un atac asupra Rouen, care a eșuat. Ca replică, normanzii
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
de Biroul Special al Marelui Stat Major pentru a dinamita un viaduct (acțiune care urma să aibă loc peste câteva zile), să preia comanda batalionului de asalt din zona 211 și să forțeze albia râului. Căpitanul Petrescu este primit cu adversitate de locotenentul David, dar între cei doi ofițeri (primul originar din Gorj și al doilea din Maramureș) se creează o relație de respect după ce David refuză să meargă la mijlocul râului pentru a-i verifica adâncimea, iar căpitanul decide atunci să
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]
-
erau susținători ai monofizitismului, care se răsculaseră în timpul împăratului Anastasie. Albaștrii, că partid, reprezentau clasa superioară, pe când Verzii reprezentau clasa de jos. În 532, în capitală, Iustinian avea opozanți dinastici, religioși și publici. Verzii doreau să-l înlăture pe Iustinian. Adversitatea publică a apărut din aversiunea generală față de înalții funcționari, că Tribonian sau Ioan de Capadocia, ce au generat nemulțumirea populației prin încălcarea legii. Monofiziții sufereau de asemenea în primii ani de domnie ai lui Iustinian. Populația capitalei s-a revoltat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
polemicilor cu barnuțiștii, cu Bogdan Petriceicu Hașdeu și cu revistele din București, duse nu numai de Maiorescu, dar și în acțiuni colaterale de Gheorghe Panu, Teodor Vârgolici, Alexandru Lambrior, Vasile Burlă, Alexandru Cihac. Este vremea în care “Junimea” provoacă cele mai multe adversități, dar și aceea în care, prin succesul polemicilor ei, prin adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea lui Mihai Eminescu, aureola prestigiului începe să se formeze în jurul ei. Între anii 1874 și 1885 urmează a doua fază a “Junimii”, epoca în
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
împotriva lui Ioan, fiul lui Dionisie din Kölcse, susținător al noului rege , iar pentru următorii 17 ani Bogdan este declarat de către coroana maghiară: "Bogdan, fost voievod al Maramureșului, infidelul nostru.". Înainte de 15 septembrie 1349 are loc un alt moment de adversitate împotriva partizanilor regelui când Ștefan, nepotul de frate al lui Bogdan I, năvălește în cnezatul Marei, de la nord-vest de Cuhea, alungând din Giulești pe cneazul Gyula cu cei șase fii ai săi fideli lui Ludovic I, în încercarea de a
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
în așteptarea tot mai lipsită de răbdare a momentului împlinirii ei; • un proces complex de elaborare a mijloacelor, circumstanțelor si persoanelor antrenate în săvârșirea ei, dublată de înlăturarea tuturor circumstanțelor care ar putea împiedica declanșarea ei; • o teamă și o adversitate, o gelozie bolnavă față de tot ceea ce i-ar putea periclita împlinirea patimii, fie că este vorba de persoane, fie că este vorba de obiecte; • o reducere progresivă a factorului rațional, în favoarea celui irațional, pătimaș; o stingere a discernământului, o întunecare
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Ghiață, sculpturile în lemn de la Bogați au un numitor comun în ceea ce privește concepția și un scop unic în ceea ce privește intenția: 1. reconsiderarea materialului și a tehnicilor aferente în chiar civilizația lor specifică și 2. acțiunea solidară în comunicarea aceluiași mesaj, în pofida tuturor adversităților obiective. Faptul că anumite împrejurări determină reacții unice, că fiecare experiență este irepetabilă indiferent de formula consacrată a unui artist sau altul, poate fi ușor verificat în cadrul Simpozionului de la Bogați prin lucrarea lui Aurelian Bolea. Deși, în general, este un
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
castel care nu se poate ține, nu se poate ține. Dar cine e cel ce-a spus: „Direcția soartei noastre rămâne întotdeauna necunoscută”? Când stau să mă gândesc, mi se pare că acum ne aflăm chiar la limita inferioară a adversității. Iar adversitatea e interesantă. Adversarul nostru e imens, desigur. Totuși, acesta ar putea fi momentul de-o viață pe care mi l-a acordat soarta. Să ne închidem zadarnic în castel, să ne rugăm pentru o viață fără onoare? Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu se poate ține, nu se poate ține. Dar cine e cel ce-a spus: „Direcția soartei noastre rămâne întotdeauna necunoscută”? Când stau să mă gândesc, mi se pare că acum ne aflăm chiar la limita inferioară a adversității. Iar adversitatea e interesantă. Adversarul nostru e imens, desigur. Totuși, acesta ar putea fi momentul de-o viață pe care mi l-a acordat soarta. Să ne închidem zadarnic în castel, să ne rugăm pentru o viață fără onoare? Oamenii se nasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
castelului și o soldă de o mie de kan-i, o sută de fii ai vasalilor fură puși sub instrucția lui și, din nou, organiză un regiment de pușcași. Mitsuhide îi era atât de recunoscător lui Yoshigake pentru că-l salvase de adversități, încât munci neobosit câțiva ani, fără altă intenția decât de a-i recompensa binecuvântările și norocul. Devotamentul lui, însă, începu în cele din urmă să atragă obiecții din partea celorlalți. Îl acuzau că era înfumurat și-și dădea aere. Indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spui, că am fost în regimente diferite? îl întrebă Hideyoshi. — În timpul campaniei contra clanului Matsunaga, am luptat alături de forțele Seniorului Mitsuhide, la Muntele Shigi. — Ai fost la Muntele Shigi? Kanbei intră iarăși în vorbă: — Acei ani de loialitate, în mijlocul atâtor adversități, n-au dus la nimic, când clanul Amako a fost învins de Mori. Mai târziu, a cerut în secret ajutorul Seniorului Nobunaga, prin bunele oficii ale Seniorului Katsuie. În lupta de la Muntele Shigi, Shikanosuke a luat capul ferocelui Kawai Hidetaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
n-a făcut decât să răspundă, nepăsător, că-l trimisese înapoi în provincia lui de origine. Toți cei care auziră această relatare își mușcară buzele. Shinshi le spuse în continuare că majoritatea vasalilor superiori ai clanului Oda păreau să echivaleze adversitatea lui Mitsuhide cu propriul lor noroc. Mai mult, era posibil ca Nobunaga să se gândească să mute clanul Akechi în cine știe ce loc uitat de lume. Nu era mai mult decât un zvon, dar rareori iese fum fără foc. Ranmaru, pajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ultimii cinci ani îi demonstraseră adevărata valoare în ochii multora dintre ceilalți generali ai lui Nobunaga. Printre acești oameni se numărau Niwa Nagahide, Nakagawa Sebei, Takayama Ukon și Ikeda Shonyu. Ei remarcau loialitatea lui Hideyoshi sub o atât de îndelungată adversitate, precum și devotamentul neabătut față de fostul lor senior. Când auziră că Hideyoshi încheiase pace cu clanul Mori și venea cu toată viteza spre capitală, fură mulțumiți că așteptările lor nu fuseseră înșelate. În timp ce Hideyoshi înainta către răsărit, începură să-i trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Felul cum vezi lumea, ochii cu care îi privești pe ceilalți - toate spun că te-ai maturizat. Prietenul tău nu mai e același, și nici tu nu ești. Prietenii adevărați, curați și devotați sunt oamenii pe care-i întâlnim în mijlocul adversităților. — Ei, atunci înseamnă că am avut o impresie greșită. — Ce vreți să spuneți, stăpâne? — Credeam că între dumneata și Hideyoshi este o relație mai profundă și mă pregăteam să-ți cer să-mi faci o favoare. — Dacă aveți de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
turnului - cu silueta hotărâtă profilându-i-se pe cerul nopții - se simți mult mai fericit decât ostenit. Cu cât era situația mai periculoasă și greutățile mai mari, cu atât se bucura mai mult. Era acea fericire care se naște din adversitățile înconjurătoare și din capacitatea de a se întoarce și a le vedea răamse în urmă, iar Hideyoshi o cunoscuse, în mai mică sau mai mare măsură, încă de pe vremea tinereții. El însuși afirma că fericirea cea mai mare a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și compara viața cu escaladarea unor munți, simțea că privea în jos spre poale, după ce urcase aproape până în vârf. Piscul este considerat a fi țelul ascensiunii. Dar adevăratul ei scop - bucuria de a trăi - nu este vârful în sine, ci adversitățile întâlnite pe parcursul urcușului. Există văi, prăpăstii, râuri, pereți și pante, și pe când străbate aceste căi abrupte, cățărătorul crede uneori că nu poate merge mai departe, sau chiar că moartea ar fi mai de dorit decât continuarea. Apoi, însă, își reia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]