248 matches
-
un ceas și a descoperit în interior mecanismul unui aparat de radio; vrând să asambleze radioul, din mâinile lui și-a luat zborul un aeroplan. În loc să se minuneze și, eventual, să se bucure, meșteșugarul nostru se uită în zare după aeroplan, fluieră a pagubă și conchide: "Toate-s nimic". Astfel e jocul de-a cuvintele în poezia lui Emil Botta" sunt ale unui poet căruia îi stă bine în travestiul criticului. Se vede că, pentru Carmelia Leonte, poetul Întunecatului April este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tot pasul regretul unei proaste opțiuni, regret comparabil cu cel al unui meșteșugar care a desfăcut un ceas și a descoperit în interior mecanismul unui aparat de radio; vrând să asambleze radioul, din mâinile lui și-a luat zborul un aeroplan. În loc să se minuneze și, eventual, să se bucure, meșteșugarul nostru se uită în zare după aeroplan, fluieră a pagubă și conchide: "Toate-s nimica". Astfel e jocul de-a cuvintele în poezia lui Emil Botta. În loc să-l bucure frumusețea mirajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un ceas și a descoperit în interior mecanismul unui aparat de radio; vrând să asambleze radioul, din mâinile lui și-a luat zborul un aeroplan. În loc să se minuneze și, eventual, să se bucure, meșteșugarul nostru se uită în zare după aeroplan, fluieră a pagubă și conchide: "Toate-s nimica". Astfel e jocul de-a cuvintele în poezia lui Emil Botta. În loc să-l bucure frumusețea mirajului, îl cutremură pericolul nebuniei, adică al glisării într-un absolut al gesturilor fără consistență. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tot ce ne povestește, în realitate el, Stein, un om al veacului nostru, coboară de undeva de sus și are îngăduință față de oamenii veacurilor trecute. Mai dădea de înțeles că, dacă el, care se folosește și de automobil, și de aeroplan, și de încălzirea centrală, și de societatea internațională a vagoanelor de dormit, se consideră pe sine deplin îndreptățit să privească de sus la oameni, o face doar pentru a admira o dată în plus măreția veacului nostru atât de inventiv. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vagon, chiar am schimbat câteva vorbe cu ”dihania”, iar seara, când toată suflarea satului se afla la Cămin, noi am demontat angrenajul sistemului de frână al unui vagon de marfă staționat în gară, căci aveam de gând să construim un aeroplan. Revin la coșmarul copilăriei mele întrerupte și călcate în picioare de comuniști, care s-a metamorfozat în mine printr-un handicap psihic, în primul rând datorat anatemizării cu reverberații contraproductive, dar și neadaptării în cadrul structurilor sociale politizate și îndoctrinate. Totuși
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cumnate, a zis biata mămica, da baba Anghelina nu zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și mergea crăcănată... E-hei, bătrână-bătrână, da vezi că să moară tot îi era frică... Lângă ei, la Obor, a căzut bombele de la aeroplane ziua-n amiaza mare și-a omorât lume necăjită, și femei care venise să ia lemne. Da ei nu-ș cum apucase să fugă-n pivniță la Spală-Varză. — Ei, oi pleca și io... spune. Că mulți purici p-aici n-are
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fetița se lasă greu dusă spre ușă, cu obișnuitul ei țipăt ascuțit și neîntrerupt. Amurgește. Lămpile cu gaz aerian din stradă nu s-au aprins încă, dar zborul lăstunilor s-a întețit ; vin cu iuțeală în picaj, ca niște funebre aeroplane, și doar ferestrele duble opresc țipetele să intre în liniștitul salon. — Totuși, există o explicațiune chiar și pentru lucrurile mai... neașteptate... Domnul Ialomițeanu se oprește, puțin încurcat, și tușește dregându-și glasul. Amabil însă, așa cum îl știe o lume întreagă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
generalul Aslan și generalul Teodorescu se învinuiesc reciproc. De altfel, au și fost destituiți. Este cert însă că armamentul nostru nu este pe măsura războiului modern, artileria, în primul rând, foarte slabă în comparație cu a inamicului, care în plus are și aeroplane pentru recunoaștere și pentru reglarea tirului, ba chiar și un balon captiv. Dar lipsa de rezistență morală a atârnat greu în balanță. Inițial trupele noastre aveau și o inferioritate numerică, ulterior s-au trimis ajutoare, 16 batalioane de infanterie din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Savez-vous ce qu’on m’a raconté ? Quelqu’un très haut placé...“. Și a început a-mi spune că cea mai mare parte a răniților din aceste zile ar fi victimele propriilor noastre proiectile. Obuzele cu care am tras în aeroplanele nemțești fiind proaste, cum toată lumea o știe, ar fi explodat doar în clipa când au căzut la pământ, rănindu-i tot pe oamenii noștri ! Ce neplăcere mi-a provocat această știre, ce mă tem că e adevărată ! Tot timpul vorbind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pitié. Comparând ziarele noastre cu cele nemțești, situația vedem că e mai mult decât dramatică : apoi știm că nu suntem pregătiți pentru un război de munte, înspre Austro-Ungaria, că ne lipsesc armamentul și mijloacele necesare, de la artileria de munte până la aeroplane, așa că nu ne rămâne decât să privim cu sufletul la gură acest loc de pe hartă unde am auzit că ai noștri luptă cu un disperat eroism să scape din încercuire. De pe acum umblă prin oraș zvonul că trăim o a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încercuirea s-a spart și grosul armatei s-a salvat, cu inerentele pierderi de oameni, armament și aprovizionare. De la răniți am auzit cât de îndârjită a fost rezistența ; în rest, aceleași plângeri că n avem armament, față cu teribilele mitraliere, aeroplane, proiectile etțetera ale nemților. Că, în lipsa telefoanelor, noi folosim călăreți, lungind trimiterea ordinelor. Adău gându-se obișnuita noastră dezordine, nimic mai firesc decât ca rezultatul recunoașterilor să nu apuce să fie transmis, la fel ajutoarele. În rest, aceleași comentarii de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de noi prin lunca de la Flămânda (cam mlăști noasă), trupele noastre trecând în bărci și pontoane. Podul pare să se fi terminat, numai că, după câte se aud, ne-ar cam fi bombardat, noi, ca de obicei, ducând lipsă de aeroplane... însă, ascultând, m-a izbit frivolitatea situației, în care, bineînțeles, îmi aveam rolul meu comic, completându-mi harta războiului din bavardajul damelor - un personaj neputincios și grotesc, stând în marginea unei tragedii adevărate ! Bulversat de propriul meu spirit autocritic, mi-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înțeles... Conversam fără antren. Ne-a animat doar o veste alarmantă, confirmată și de ziarele de azi : că au fost aruncate pe străzi obiecte infestate cu culturi de microbi sau otrăvuri. Marie Liliane m-a întrebat care este opiniunea mea : aeroplane dușmane ori chiar mâini ucigașe, ascunse printre noi, risipesc așa ceva ? Nu pot ieși din senzația că suntem năpădiți de spioni și trădători, i-am mărturisit. Privindu-le alături, trăiam o acută neliniște, ce aproape îmi dădea crampe : și totuși, mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
descurajării ? Nu ne-au rămas decât deprimarea, speranțele înșelate și victimele ! Mi se rupe inima de sângele risipit în zadar. Cum am avut și câteva mici victorii strălucite, în care s-a luptat cu baionetele împotriva unei artilerii dirijate de aeroplane sau scoțând cavaleria în fața unui câmp și în bătaia tunurilor, ocupându-se, deci, cu o generoasă vărsare de sânge, o pozițiune ce trebuia de fapt părăsită, numai că, dintr-o târzie trimitere a ordinelor și dintr-o permanentă lipsă de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
textul inscripțiilor ce le Însoțeau. Zbor de insecte și de reptile din jurasic, alegorie a lungilor migrații pe care Pendulul le rezuma desenându-le pe jos, arhonți, emanații perverse, iată-le căzând asupră-mi, cu lungile lor pliscuri de archeoptericși, aeroplanul lui Breguet, al lui Blériot, al lui Esnault, și elicopterul lui Dufaux. Așa se intră În Conservatoire des Arts et Métiers din Paris, după ce treci printr-o curte de secol XVIII, punând piciorul În bătrâna biserică abațială, inclusă În ansamblul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mașini cu abur, dinamuri, iar În fund, dincolo de Pendul, În galerie, idoli asirieni, caldeeni, cartaginezi, Baali uriași cu pântecele altădată Încins, fecioare din Nürnberg cu inimile lor țintuite-n cuie și pusă la vedere, cele ce fuseseră odată motoare de aeroplan - o nemaiântâlnită cunună de simulacre care zac În adorarea Pendulului, ca și cum fiii Rațiunii și ai Luminilor ar fi fost condamnați să păzească Întru eternitate Însuși simbolul Tradiției și al Sapienței. Iar turiștii plictisiți, care-și plătesc cei nouă franci ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vești de petala de cicoare; crizantema - floare de aur; orhidee - bijuterie de safir; lujerul unui crin; crizantemele rămân de veghe; valul subțire de floare; florile au gingășie de neprețuit. Despre fluturi: flutur mic cu rugină pe albăstrele aripioare; făptură săltăreață; aeroplanul visurilor mele; rai de fluturi albi; fluturii se scaldă în culorile florilor; fluturii torc în firele de iarbă; fluturi albi cum e omătul. Despre insecte: zbor subțire de gândac; stol bălai de îngerași; diamante de seamă ce strălucesc prin cupe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un biet cerșetor, de milă. Ba, ca să dovedesc tuturor cât sunt de nevinovat, m-am dus și la execuție... Vezi, până unde poate merge lașitatea?... Lângă sat e o pădure prin care armata și-a croit drumuri speciale, ferite de aeroplane, pentru trebuințele frontului. Am mers cu convoiul de execuție și am ajuns într-o poiană largă. Convoiul s-a oprit puțin în mijlocul poienii și m-am uitat împrejur să caut stâlpii spânzurătorilor. Stâlpi nu erau, dar în schimb în fiecare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lui va hotărî soarta războiului. Se temea cumplit de moarte și bubuitul tunurilor îl îngrozea, încît își astupa urechile. Veșnic i se părea că e prea aproape de front reședința cartierului și își dibuia beciuri speciale unde să se ascundă de aeroplanele vrăjmașe. Se credea totuși erou și avea un dispreț aproape curajos față de barbarii din tranșee. Acuma, văzând la spatele lui Bologa pe plutonierul cu fața cenușie și deoarece Bologa examina casele și acareturile indiferent, parcă nici n-ar fi vrut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Motorul cu explozie este utilizat în America începând din 1880, la treisprezece ani după inventarea lui în Franța, mai întâi în producția de mașini-unelte. Apoi, pe la 1890, el este folosit pentru ceea ce se va numi automobilul, dar și pentru primele aeroplane. La Boston se inaugurează, în 1897, primul metrou din America de Nord. în 1898 există deja în Statele Unite 50 de mărci de automobile. Din 1904 până în 1908 sunt create alte 241 de mărci, între care cea a lui Henry Ford, în iunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mîine la Constanța, va fi un spectacol de zile mari". Iar cineva i-a răspuns din întuneric "Fugi, dom'le, ce spectacol, pleacă dimineața la patru, direct de la chef, sînt invitați la Coriolan Popa, la Snagov. De la masă țup în aeroplan, ăștia-s dați naibii, parol." În dreptul luminii palide a becului de stradă s-a oprit, și-a scos bucățica de tablă din piept, era stanțată cu grijă și emailul era de cea mai bună calitate. Un vultur alb, cu aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În ușă, servitoarea purtîndu-i pistolul cu aer comprimat; semăna cu un membru al unei infanterii de voluntari, În catifea albastră, gata să ajute efortul de război al rușilor. — Nu-ți lua pistolul BB, Jamie. Nu astăzi. Ia-ți mai bine aeroplanul. — Femeie, nu-l atinge că te omor! — Jamie! Tatăl lui se Întorse dinspre aparatul de radio, gata să-l lovească. Jim rămase liniștit lîngă mama sa, așteptînd să vadă ce se va Întîmpla. Deși Îi plăcea să cutreiere prin Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un bărbat mărunt dar voinic, care Își folosea pumnii ca să-i dea Înapoi pe chinezi. Era aproape copleșit de țăranii care se luptau cu căruțele și ricșele lor. Jim ședea lîngă Yang, pe locul din față al Packard-ului, ținînd strîns aeroplanul din lemn de plută și așteptîndu-se ca sergentul să-și scoată Mauser-ul și să tragă o salvă În aer. Dar japonezii nu-și risipeau muniția. Doi soldați făcură loc În jurul unei țărănci a cărei căruță o răsturnaseră. Cu baioneta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acum, dragul meu. S-ar putea să-i sperie pe japonezi. — Asta nu-i va speria. — Jamie, nu acum, repetă tatăl lui, adăugînd cu umor: Ai putea chiar să declanșezi războiul. — Cum așa? GÎndul acesta Îl intrigă pe Jim. Coborî aeroplanul din dreptul geamului. Un soldat Își trecea baioneta puștii prin fața parbrizului, de parcă tăia o țesătură invizibilă. Jim știa că după aceea se va apleca prin geamul pasagerului, umplînd interiorul Packard-ului cu respirația lui obosită și cu acel miros amenințător pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
comice și prefăcîndu-se că dispar În cer. Se transformau În păsări, Își desfăceau aripi de hîrtie motolită și dansau printre copiii care țipau, se urcau apoi unul În spatele celuilalt și se preschimbau Într-un cocoș mare, roșu. Jim Își pilotă aeroplanul din lemn de plută printre ușile verandei. În timp ce lumea adulților continua să existe deasupra capului său, dădu o raită prin sala de petrecere. Mulți dintre oaspeți se hotărîseră să apară necostumați, ca și cînd ar fi fost prea iritați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]