481 matches
-
parte a trupelor în peninsulă până pe 17 august 1943. Invazia Siciliei a fost o repetiție importantă pentru viitoarele operațiuni de debarcare, comandanții trăgând învățăminte importante în ceea ce privește operațiunile amfibii, lupta în comun a mai multor armate și de asemenea în ceea ce privește operațiunile aeropurtate. Forțele britanice din Armata a 8-a au debarcat în „călcâiul” Italiei pe 3 septembrie 1943 în cadrul Operațiunii Baytown. Guvernul italian a capitulat pe 8 septembrie, dar forțele germane se pregătiseră de defensivă neluând în calcul participarea italienilor. A doua
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
astfel planurile ofensive aliate din Europa. Unitățile forțelor aliate participante la Operațiunea Torța, care debarcaseră la Alger, (Forța de asalt estică), avuseseră ca obiectiv ca, după debarcarea pe litoralul african, să continue atacul prin acțiuni ale comandourilor și ale forțelor aeropurtate în Tunisia. Aceste planuri au fost întârziate de comandanții locali ai trupelor franceze Vichyiste, care au început negocieri cu Aliații. Aliații au fost obligați să lase garnizoane numeroase în teritoriile controlate de Regimul de la Vichy în nord-vestul Africii. Deși Aliații
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
junglă. În anul 1944 este ofițer de stat major în Marea Britanie și participă la pregătirea Bătăliei pentru Normandia (Operațiunea Overlord). În ziua atacului, Ziua-Z (în ) el s-a oferit ca voluntar pentru a fi parașutat în Normandia cu Divizia 101 Aeropurtată, în avangarda celorlalte trupe. Datorită experienței sale juridice de procuror federal, Marcus a contribuit la negocierea capitulării Italiei și Germaniei, devenind după 1945, membru al guvernului de ocupație din Berlin. În această calitate, Marcus a fost însărcinat cu planificarea distribuirii
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
teritoriului inamic, care ar fi încercat să de îndrepte spre plaje. În rapoartele sale, mareșalul Gerd von Rundstedt nota că: Chiar mai înainte de declanșarea invaziei, generalul Eisenhower a transmis mesajul său istoric către toți membrii Forței Aliate Expediționare: Succesul debarcărilor aeropurtate depindeau de stabilirea unor poziții fortificate sigure de la care să fie extinse capetele de pod și unde să fie stabilite poziții de aprovizionare care să sprijine corespunzător forțele aliate care înaintau spre interiorul Normandiei. Forțele debarcate pe plaje erau foarte
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
-și poată consolida suficient pozițiile și să fie sprijinite de noi valuri de debarcare. Pentru a limita sau elimina capacitatea germanilor de contraataca în perioada critică a debarcărilor și a primelor ore de pe plaje, au fost concepute mai multe operațiuni aeropurtate pentru cucerirea unor obiective importante precum podurile, intersecțiile de drumuri și diferite zone bine determinate, în special pe flancurile de vest și de est a zonelor de debarcare. Militarii parașutați sau transportați la o anumită distanță de plajele de debarcare
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
bateriile apărării germane de coastă sau să participe la etinderea mai rapidă a capetelor de pod atacând dinspte interiorul teritoriului ocupat de inamic. Pe flancul vestic al plajei „Utah” au fost parașutați Diviziile a 82-a și a 101-a aeropurtate americaene, iar pe flancul estic a fost parașutată Divizia a 6-a aeropurtată britanică. La est de zona de debarcare se afla lunca inuntabilă dintre râurile Orne și Dives, care erau ideale pentru organizarea unor contraatacuri germane de blindate. Totuși
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
capetelor de pod atacând dinspte interiorul teritoriului ocupat de inamic. Pe flancul vestic al plajei „Utah” au fost parașutați Diviziile a 82-a și a 101-a aeropurtate americaene, iar pe flancul estic a fost parașutată Divizia a 6-a aeropurtată britanică. La est de zona de debarcare se afla lunca inuntabilă dintre râurile Orne și Dives, care erau ideale pentru organizarea unor contraatacuri germane de blindate. Totuși, zonele de debarcare și lunca erau despărțite de râul Orne, care curgea de la
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
vărsare, lângă Bénouville și Ranville. Pentru germani, acest pod singurul punct prin care se putea declanșa o manevră de învăluire prin flanc a plajelor. Pentru aliați, podul era vital pentru declanșarea oricărui atac asupra Caenului. Obiectivele Diviziei a 6-a aeropurtate britanice erau capturarea podului de la Bénouville-Ranville crossing, apărarea acestuia împotriva inevitabilului atac al blindatelor germane, distrugerea bateriilor germane de artilerie de la Merville, care amenințau plaja „Sword” și în plus distrugerea a cinci poduri peste râul Dives pentru a împiedica mișcarea
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
mai reușit să amenințe în mod serios capul de pod în zilele care au urmat. Divizia a 6-a britanică a rămas pe pozițiipână când a fost evacuată la începutul lunii septembrie. Diviziile a 82-a și a 101-a aeropurtate, cu peste 13.000 de parașutiști, au fost transportate spre zonele de parașutare cu 12 avioane de mare capacitate și au fost mult mai puțin norocoase decât cele ale camarazilor britanici. Pentru a asigura elementul supriză, cele două divizii trebuiau
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
planoare aducând Diviziei a 82-a două batalioane de artilerie și 24 de tunuri de câmp. Un alt val de planoare aterizat pe 7 iunie a adus în sprijinul Diviziei a 82-a și Regimentul al 325-lea de infanterie aeropurtată. În aceeași zi s-au mai încercat efectuarea a două parașutări de provizii, care nu și-au atins însă scopul. După aproape o zi, doar 2.500 de soldați ai Diviziei a 101-a și 2.000 ai celei de-
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
acolo. Piesele de artilerie fuseseră mutate cu ceva timp mai înianite. Comandourile au lăsat sarcina curățării regiunii de focarele de rezistență germane în seama infanteriștelor și s-au alăturat brigăzii lor, care a venit în sprijinul Diviziei a 6-a aeropurtate care lupta în interiorul teritoriului francez. Forțele canadiene care au debarcat pe Plaja Juno au trebuit să facă față focului a 11 baterii grele de tunuri de 155 mm, a 9 baterii de tunuri de 75 mm și a cuiburilor de
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
slab apărate sectoare. După cucerirea plajei, Divizia a 4-a a fost capabilă să înainteze relativ ușor în adâncimea teritoriului controlat de inamic, ajungând în sectoarele deja cucerite de regimentele de parașutiști 502 și 506 ale Diviziei a 101-a aeropurtată. Această debarcare accidentală a fost totuși un succes pentru aliați. Generalul de brigadă Theodore Roosevelt Jr, comandantul adjunct al Diviziei a 4-a, debarcat pe plajele Normandiei odată cu soldații din subordine a făcut celebra sa declarație: „We will start the
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
2.000 de oameni au trebuit să aștepte până pe 27 aprilie din cauza eșuării lângă Nauplion a vasului de transport "Ulster Prince". Evacuarea a continuat prin alte porturi mai mici din estul Peloponezului. Pe 25 aprilie, germanii au desfășurat o operațiune aeropurtată pentru cucerirea podului de peste Canalul Corint. Operațiunea avea două obiective: primul era tăierea rutelor de retragere a britanicilor, iar al doilea era cucerirea unor căi sigure de traversare a Istmului Corint. Atacul german a fost un succes parțial, podul principal
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
aprilie 1941, regele George al II-lea și guvernul lui au părăsit Grecia continentală pentru a se refugia în insula Creta. Creta a fost atacată de germani pe 20 mai 1941. Aceștia au declanșat cea mai mare invazie a trupelor aeropurtate de până atunci, atacând trei aeroporturi principale de la Maleme, Rethymno și Heraklion. După șapte zile de lupte grele, comandanții aliați au ajuns la concluzia că apărarea nu mai poate rezista și au ordonat evacuarea trupelor de sub comanda lor din regiunea
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
trupelor de sub comanda lor din regiunea Sfakia. Până pe 1 iunie, Aliații retrăseseră toate trupele din Creta, iar germanii desăvârșiseră ocuparea insulei. Din cauza pierderilor grele suferite de trupele de elită de parașutiști, Hitler a interzis din acel moment executarea oricărei operațiuni aeropurtate de anvergură. Generalul Kurt Student avea să spună despre Creta că a fost mormântul parașutiștilor germani și o victorie dezastruoasă. Regele George al II-lea și guvernul lui au fost evacuați din Creta în Egipt în noaptea de 24-25 mai
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
un moment dat speranțe să poată păstra controlul asupra Cretei și poate și asupra altor câteva insule valoroase din punct de vedere strategic, care puteau fi folosite ca baze aeriene pentru sprijinirea operațiunilor navale în Mediterana de răsărit, dar atacul aeropurtat german a dus la evacuarea tuturor trupelor aliate din insulele grecești. Victoria germană s-a datorat mai multor factori: După înfrângerea forțelor aliate, decizia de trimitere a forțelor britanice în Grecia a fost aspru criticată în Regatul Unit. Mareșalul Alan
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
principală de debarcare de la Salerno. Previziunile lui Montgomery s-au dovedit corecte. După debarcare, soldații Armatei a 8-a au înaintat 550 km spre Salerno fără să întâmpine o opoziție serioasă. Au fost făcute mai multe planuri pentru folosirea trupelor aeropurtate, care au fost cu toate anulate. Planul inițial de transport a trupelor cu planoarele lângă Salerno a fost abandonat în favoarea transportului în regiunea râului Volturno în vederea cuceririi și apărării podurilor din regiune. S-a ajuns la concluzia că această operațiune
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
fost abandonat în favoarea transportului în regiunea râului Volturno în vederea cuceririi și apărării podurilor din regiune. S-a ajuns la concluzia că această operațiune nu poate fi susținută din punct de vedere logistic. Următorul plan prevedea parașutarea Diviziei a 82-a aeropurtate americane în regiunea Romei. Datorită marii depărtări dintre Roma și Salerno, această operațiune ar fi avut nevoie de sprijinul activ al forțelor italiene. După unele negocieri cu italienii, comandantul diviziei, generalul Maxwell Taylor, a propus ca operațiunea să nu mai
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
depărtări dintre Roma și Salerno, această operațiune ar fi avut nevoie de sprijinul activ al forțelor italiene. După unele negocieri cu italienii, comandantul diviziei, generalul Maxwell Taylor, a propus ca operațiunea să nu mai aibă loc. Pe 8 septembrie operațiunea aeropurtată a fost anulată. Debarcările principale („”) au fost planificate să aibă loc pe 9 septembrie în regiunea orașului Salerno. Armata a 5-a americană (general-locotenent Mark W. Clark), cu opt divizii din care Divizia a 82 aeropurtată americană în rezervă avea
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
Pe 8 septembrie operațiunea aeropurtată a fost anulată. Debarcările principale („”) au fost planificate să aibă loc pe 9 septembrie în regiunea orașului Salerno. Armata a 5-a americană (general-locotenent Mark W. Clark), cu opt divizii din care Divizia a 82 aeropurtată americană în rezervă avea ca obiectiv principal cucerirea orașului-port Neapole, prin care s-ar fi asigurat reaprovizionarea armatei, și deplasarea rapidă peste țărmul de est, pentru încercuirea forțelor Axei din sudul orașului. Divizia I aeropurtată britanică, transportată cu vasele de
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
din care Divizia a 82 aeropurtată americană în rezervă avea ca obiectiv principal cucerirea orașului-port Neapole, prin care s-ar fi asigurat reaprovizionarea armatei, și deplasarea rapidă peste țărmul de est, pentru încercuirea forțelor Axei din sudul orașului. Divizia I aeropurtată britanică, transportată cu vasele de desant, trebuia să debarce lângă Taranto, în „călcâiul cizmei italiene” în cadrul operațiunii de diversiune "Slapstick". Sarcina diviziei era de cucerire a unui port și a câtorva aeroporturi, după care trebuia să facă joncțiunea cu Armata
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
anunțată capitularea Italiei în fața Aliaților. Forțele germane din Italia erau pregătite pentru o asemenea eventualitate și au început să dezarmeze unitățile italiene și să ocupe pozițiile defensive pregătite din vreme. "Operațiunea Slapstick" a fost declanșată pe 9 septembrie. Divizia I aeropurtată britanică a fost debarcat la Taranto, o importantă bază navală. De vreme ce italienii capitulaseră cu o zi mai înainte și cum în regiune erau doar câteva unități germane, trupele britanice au debarcat direct în port de pe navele de război, nu de pe
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
oprite doar de bombardamentele executate de pe navele din larg și de artileriștii care ocupaseră pozițiile defensive ale infanteriei. Unitățile avansate ale ambelor divizii aliate au fost retrase pentru a scurta liniile defensive. Noile poziții au fost apărate și ajutorul Diviziei aeropurtate a 82, care a parașutat în noaptea de 13 septembrie două batalioane (aproximativ 1.800 de oameni) în perimetrul de debarcare, parașutiștii deplasându-se rapid în zonele defensivei. În noaptea următoare, au fost parașutat și regimentul al 505-lea aeropurtat
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
aeropurtate a 82, care a parașutat în noaptea de 13 septembrie două batalioane (aproximativ 1.800 de oameni) în perimetrul de debarcare, parașutiștii deplasându-se rapid în zonele defensivei. În noaptea următoare, au fost parașutat și regimentul al 505-lea aeropurtat pentru întărirea pozițiilor aliaților. De asemenea, pe 15 septembrie au fost transportați în zonă regimentul al 325-lea de infanterie. Noile forțe s-au regrupat și, cu sprijinul artileriei navale și a artileriei terestre a Armatei a 5-a și
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
septembrie, iar Avellino șase zile mai târziu. Armata a 8-a a reușit să înainteze mult din „călcâiul” cizmei italiene în ciuda distrugerilor provocate de germani sistemului de drumuri din regiune. Armata a 8-a a făcut joncțiunea cu Divizia I aeropurtată pe coasta Adriaticii, iar, pe 16 septembrie, flancul stâng al Armatei a 8-a s-a unit cu flancul drept al Armatei a 5-a și aliații au cucerit pe 27 septembrie aeroportul din Foggia. Cucerirea aeroportului de la Foggia era
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]