291 matches
-
murit. Dar nu simt nimic special dinaintea acestui mormânt deschis. Nu știu nici eu de unde îmi vine forma asta de răceală. Poate din visul acela straniu pe care îl povestești undeva în Jurnal: îți apăream îmbrăcat elegant, cu o mină afabilă, dar mort. Mă întreb uneori dacă nu cumva ai visat însăși firea mea, pecetea ei. Dacă nu cumva sânt ceremonios și mort, cordial și cu inima rece. Ești, totuși, dintre cei foarte puțini care mi-au fisurat răceala, până într-atît
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vremii (Guido Cavalcanti, Dante Alighieri), care au acordat o importanță majoră imaginii feminității în operele lor (Vita Nuova, Divina Comedie). Femeia rămâne izvor de inspirație, forța centripetă spre care se canalizează toate resursele fanteziei masculine. Naratorul este plin de curtoazie, afabil și supus oricărei dorințe ce ar putea fi exprimate de femei, devine un adevărat cavaler și apărător al „preaiubitelor doamne”, pentru care și-ar periclita în ochii contemporanilor chiar și reputația de scriitor, dorește, cu orice preț, să înlăture vocile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vremii (Guido Cavalcanti, Dante Alighieri), care au acordat o importanță majoră imaginii feminității în operele lor (Vita Nuova, Divina Comedie). Femeia rămâne izvor de inspirație, forța centripetă spre care se canalizează toate resursele fanteziei masculine. Naratorul este plin de curtoazie, afabil și supus oricărei dorințe ce ar putea fi exprimate de femei, devine un adevărat cavaler și apărător al „preaiubitelor doamne”, pentru care și-ar periclita în ochii contemporanilor chiar și reputația de scriitor, dorește, cu orice preț, să înlăture vocile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și mâncărici”, întâlnirea cu fiul meu, Tudor, m-a marcat cu totul altfel decât prezumă publicațiile discutate mai sus. Nu pot să îl asociez cu nimic omenesc: seamănă cu o vietate extraterestră sau cu un înger. Iubitor de comunicare și afabil cum mă aflu, nu găsesc între noi nici un cod. „Pășesc ca pe o altă planetă”, vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și s-au privit intens: ea holbată de uimire, el senin
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
silind, să se lucreze. E un record pe care l-a putut obține, e un rezultat impunător pentr u țara noastră. Și meritele acestui record se datoresc numai voinței lui neînfricate și constructoare. Rareori un om atât de blând și afabil, atât de delicat, să ascundă o voință și o energie atât de uriașă. Ele erau un dar cu care nat ura înzestrase acest suflet și care a fost folosit pe deantregul și atât de bine. Și tot ceea ce a fost
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
încercată, de către unii câri nu fac onóre numelui de student și de român, totuși scepticismul logic al diplomatului a fost vecinic învins și în viitor, de căldură unei inimi cu adevarat de elită. Excelentă Să a rămas același om simțitor, afabil și plin de o părintéscă grije pentru ai noștri 39. Din păcate, Societatea studenților români din Bruxelles nu a avut o evoluție prea bună. Informațiile de care dispunea elogiatul Ministru al României în Belgia, în vara anului 1904, confirmate și
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
minorități etnice. Comitetul este profund îngrijorat de aceste acuzații și dorește să-și exprime intenția de a supraveghea cu atenție această situație și de a analiza dosarul amănunțit anul viitor"2017. Administrația a răspuns la ambele scrisori pe un ton afabil 2018. Carter refuza să coreleze emigrarea cu drepturile omului. Știa că România nu se va putea conforma niciodată standardelor occidentale distincte, pentru a putea folosi Clauza ca pe un mecanism prin care să schimbe ceva la București. Și totuși, acest
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mai mult talent și mai multă personalitate". Ironia vitriolantă devine și mai nuanțată în cazul lui Nicolae Breban, cel mai îmbătat de fantasmele puterii. În schimb grupul de scriitori de la Târgoviște, Radu Petrescu, M. H. Simionescu, C. Olăreanu, Al. George, afabili și urbani față de cititori, promotori ai normalității, dincolo de patetisme și ideologii, în spiritul unui ancien régime al civilității și onestității, au fertilizat generația optzeci, care a încercat să transfere ceremonialul livresc al comuniunii în existență civică, în experiența directă a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
concepția romantică ce privește actul poetic ca pe unul religios de întemeiere a lumii. În opinia noastră, numitorul comun al ambelor viziuni ar fi: sublimarea lumii și instaurarea conexiunilor subiective. Altfel, Camil Petrescu probează indubitabil consecvență, în vreme ce Joyce se distanțează afabil de convingerile estetice ale tinereții și le menționeză, cu nostalgie, în Ulysse: "Îți amintești epifaniile tale pe verzi file ovale, nebănuit de profunde, copii de trimis în caz de moarte tuturor celor mai mari biblioteci din lume, inclusiv celei din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al cazului "Phineas Gage". În scurt timp, atît prietenii, cît și cunoștințele au realizat că nu mai aveau de-a face cu adevăratul Phineas Gage, ci cu o copie fizică (e drept, ușor mutilată) a lui. Tînărul laborios, cinstit, energic, afabil și modest devenise, neașteptat, un indolent notoriu (unii l-au numit chiar "loază"), mincinos, vlăguit, bădăran și lăudăros fără pereche. Și-a pierdut prietenii, rînd pe rînd, a început să bea, a refuzat să mai muncească și și-a construit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tinde? Cît de mult poate fi banalizată moartea? Ce mai face viața suportabilă, în absența iubirii? Tonul umoristic și aparent lejer adoptat de scriitor nu face decît să amplifice neliniștea generată de personalitatea tulbure a lui Marc. De dincolo de calmul afabil al profesorului răzbate ceva straniu, instabil, imprevizibil, ca o formă de decalaj cu sine însuși, responsabilă de devierile de comportament și judecată. Marc pare cumva să se ia în derîdere, ca și convențiile unui roman polițist tradițional, magia stilului djianesc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Constantin Simirad, care ne-a fost multă vreme apropiat amândurora, spre uimirea mea, Liviu Antonesei nu a dorit să răspundă la nici o provocare. Ce să mai spun? Poate doar că d-l Liviu Antonesei este unul dintre interlocutorii cei mai afabili, plin de o nobilă solicitudine și de o generozitate greu de întâlnit, care mi-a oferit bucuria unui autentic dialog. Dorin Popa Iași, 1 ianuarie 2007 Capitolul I Vedetele momentului: Mona Muscă, Sorin Antohi, Traian Băsescu, Popescu Tăriceanu ... Dorin Popa
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
o sclipire vicleană în ochii lui care se înecau parcă în sudoare. Nu învăța nici bine, nici prost, făcea parte din galeria de tipi ai clasei, el era hoț, altul era gras și onanist, Tănase era tocilar, Enache era uriaș, afabil, Ene avea tot timpul ochii cât cepele, Amuza misterios, avea aerul să ne spună că el știa secrete mari, vorbea puțin dar în doi peri, echivoc, impenetrabil. Bârzoi era complexat, râdeam că era scos mereu la vioară de un profesor
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
reporteri, romancieri. Noii critici bățoși zâmbesc subțire unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le tot ridică, în întâmpinarea unui alt oaspete, sunt însă mari și lungi, nepotrivite cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că eu, personal, nu mă consider unul dintre ei. "Aveți dreptate", mi-a răspuns editorul, "dumneavoastră, ca român, sînteți din Europa de Sud-Est"... Minunată precizare. Superbă subâmpărțire a unei subîmpărțiri. Rămâi la locul tău, îmi spunea de fapt, prin aceasta, afabil, editorul. Rămâi în ghetoul tău. Exprimă-ți bucățica ta de istorie (Sud-)Est-europeană. Scrie despre Securitatea ta, despre Ceaușescu al tău, despre Casa ta a Poporului. Despre câinii tăi, copiii tăi de pe străzi, țiganii tăi. Mîndrește-te cu disidența ta din
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe toată durata banchetului oficial urmat de o recepție, după care, conform obiceiului britanic, s-a servit ceai (late night tea). În timpul recepției, desfășurată într-o atmosferă destinsă, regina i-a prezentat prințului grupul de doamne de companie. Prințul, fire afabilă, a conversat prietenos cu toată lumea, trecînd cu ușurință remarcabilă de la o limbă la alta, în funcție de interlocutor. În tot acest timp, domnul de Coutouly, reporter la ziarul parizian Le Temps, care făcuse parte din grupul de ziariști ce îl însoțise pe
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
adică a acelora de care poliția nu știe Încă, dar și a acelora de care știe. Da, asta e o parte a afacerii mele care a cunoscut o adevărată Înflorire de când au ajungs la putere național-socialiștii. Am zâmbit cât de afabil am putut și am ridicat sugestiv din sprâncene. — Cred că am tras cu toții ceva foloase de pe urma acestui național-socialism, nu-i așa? Suntem niște adevărați mici Toporași de Martie. — Nu trebuie să-l bagi În seamă pe Bernhard, zise Dagmarr. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prea dificil și „prea morbid“ pentru gustul ei. Mi-a dăruit amândouă volumele, fără să bănuiască ce anume declanșa, însoțindu-ne și de altă hrană literară, miracolul limbii, căci puțin mai târziu, unchiul Annei, Paul, un excentric care locuia împreună cu afabila lui soră; într-o vilă cu multe camere și care ținea în grădină o maimuță în lanț, mi-a împrumutat Berlin Alexanderplatz al lui Alfred Döblin, așadar romanul unui autor la care, mai târziu, am intrat ucenic carte după carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vanitate de a mai scrie măcar un rând. Nepieritoare e modestia bărbatului care, În fața banchetului pe care i-l oferă bibliotecile orientale și occidentale, renunță la Divina Comedie și la O mie și una de nopți și acceptă, uman și afabil, Thebussienele (seria a doua)! Evoluția spirituală a lui Paladión nu a fost Întru totul lămurită; de pildă, nimeni nu a explicat misterioasa punte care leagă Thebussienele etc. de Dulăul din Baskerville. În ce ne privește, nu șovăim să lansăm ipoteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
parte, numai proștii Îmbătrînesc. I.M. Este proza de azi mai mondenă decît cea a Înaintașilor? R.P. Proză mondenă. Nu avem și n-am avut niciodată aici o autentică Înaltă societate, cum să existe cărți despre așa ceva? I.M. Curente literare, critici afabili, critici nemiloși, invidii, privațiuni, resentimente, orgolii, anonimat, triumf, toate pot alcătui profilul multor aventuri literare. Cum rezistăm? R.P. Pentru că, În general, scrisul este o activitate rușinoasă, cum zice Bitov. Așa rezistăm, ne place enorm să facem lucruri rușinoase. I.M. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ridicolă ar arăta În ochii lui Mickey, apărînd așa, din senin, În lacrimi. Și se gîndi serios să renunțe la tot - să se strecoare și să plece Înainte ca Mickey s-o zărească. Apoi se redresă. — Salut, Mickey, zise ea afabil. Mickey Își ridică privirea, o văzu pe Kay și rîse, plăcut impresionată. Tot timpul rîdea Într-o manieră naturală, neforțată, pe care lumea o considera teribil de cuceritoare. Avea o voce guturală, gata să tușească În orice clipă. Fuma prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sună... Nici un răspuns, doamnă, zise el. — Vă rog, spus Viv, mai lăsați să sune un minut. E teribil de urgent. — Alo? răspunse, În sfîrșit, o altă voce. Este apelul meu la Southhampton? Alo? — E un apel către noi, spuse operatorul afabil. — Du-te naibii. — Pentru puțin. După aceea altcineva ridică telefonul; cel puțin, le dădu numărul casei lui Reggie. Telefonul sună numai de două ori de data asta, apoi se auzi un zgomot asurzitor: strigăte, rîsete, muzică de la un radio sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
colada În cinstea lui. L-am așteptat să-și ia mîna de pe mine; prin cămașă, atingerea Îi era atît de fină, de-ai fi zis că-i aparținea celui mai delicat dintre proxeneții care te sîcÎiau la colț de stradă. Afabil și mieros, cu un surîs fățiș lingușitor, Își cultivase un stil plăcut, dar evaziv, care masca, bănuiam eu, un soi sofisticat de viclenie. Ochii Îi era Întotdeauna În altă parte cînd Încercam să-i prind privirea. Chiar și În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
toate astea Într-un lac de bere blondă. Nu chiar genul de lucruri despre care vor oamenii să citească În The New Yorker. — Probabil. Poate o să scrieți un articol favorabil despre noi? Urmărindu-mă cu privirea, Hennessy Își păstrase aerul afabil, dar simțeam că undeva În creier Îi suna deja un clopoțel de alarmă. Intră În camera de zi a lui Frank, scuturînd din cap pe deasupra cărților trase din rafturi În timpul percheziției făcute de poliție, cu aerul că deja se răvășiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ciudat, fundalul de vile albe, palmieri și clădiri de apartamente Îmi amintea de Estrella de Mar. LÎngă șirul trofeelor de tenis era altă poză Înrămată, făcută de un fotograf profesionist În sala de mese de la Clubul Nautico. Relaxat, exaltat și afabil, Frank prezida În smochingul său alb, În mijlocul unui grup de preferați ai săi dintre membrii clubului - blonde temperamentale cu decolteuri adînci și soți toleranți. LÎngă Frank, cu mîinile la ceafă, stătea bărbatul cu păr deschis la culoare pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]