301 matches
-
a jocului, de la instinct la înălțare spirituală, de la concretul social brutal către purificarea prin artă. Ei, bine! azi le va arăta ce înseamnă acest drum, refăcându-l oarecum în sens invers. Va conduce totul cu eleganță și cu înalt dezinteres, afabil și condescendent ca totdeauna, spre a fi la nivelul acestui joc cu totul genial, pe care, cine știe? l-au clocit generații de regi și prinți, pentru a erupe cu toată strălucirea abia prin ultimul descendent. Bănuia că mulți îl
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
post liber, nu te grăbești să anunți la ziar „un concurs pentru ocuparea... conform H. C. M. (Hotărârea Consiliului de Miniștri) nr. ... din ...” etc. Se află și fără să anunți... Și încep să vină candidații. Îi primești binevoitor, cu același zâmbet afabil, sorbind din cafea cât mai rar, indiferent, răsfoind alene niște hârtii. De partea cealaltă emoția crește! Tu cântărești, cântărești, până când una dintre candidate îți face oarecare impresie. Îi spui că, deocamdată, postul este „blocat”, dar să mai treacă, eventual să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Cornele!”. N-am reușit, creierul mi-a vomitat gândul afară din cap. Am făcut acest experiment mental în vreme ce, pe micul ecran, Mircea Geoană nu-l scotea pe Dumitru Dragomir din „nea Mitică”. Ministrul de Externe al României i se adresa afabil lui Corleone cu „nea Mitică”! Acest „nea” și acest „Mitică” transmit populației uitătoare la televizor mesaje simple și puternice: Geoană și Dragomir au un trecut comun, au păzit porcii împreună, au spart ceapa în patru în Boeing, au împletit diplomația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pană de poeme, suprasolicitat de reviste în 1990, Andriana Fianu prezentă cu scrisori personale sau în scrisorile celorlalți, întotdeauna simpatică și simpatizată, un Marian Papahagi tulburător ("Dante? Vine de la Roma." - și n-a mai venit), un Livius Ciocârlie rafinat și afabil ca întotdeauna. Scrise între 1990 și 1998, scrisorile conturează și un fel de istorie în fărâme a acestor ani postdecembriști, începând cu lipsa plicurilor din librării în 1990 până la febra alegerilor din 1996. Cartea se încheie cu un neprețuit dosar
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
limbii care nu-i îngăduie să pună pe hîrtie decît fraze care cad impecabil, Creția posedînd un fler care s-ar irita imediat la cea mai mică stîngăcie verbală. În schimb, fibra castă îi vine din temperamentul stins de ființă afabilă, autorul neavînd umoarea unui spirit patetic. Îi lipsesc stridențele, accentele polemice sau surescitările, tonul fiindu-i stăpînit de o acalmie măsurată. De aceea, limba lui Creția înaintează domol și grațios, într-o derulare mătăsoasă de fraze fără cusur, al căror
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
de activitate productivă, ea înțelegea viața în chipul unui carnaval continuu. Prin urmare, Smărăndache și Smărăndăchioaia se consultară din ochi și conveniră tacit că în casa Manigomian nu mai era nădejde în acea seară de nici o complicație festivă. Armeanul zâmbea afabil în dreapta și-n stânga, părea însă visător și melancolic. Hagienuș, Suflețel erau ei înșiși subalterni în societate, nu luau singuri nici o inițiativă. Soții Smărăndache se retraseră dar și ei, după ce li se acordă permisiunea să se orienteze telefonic asupra locurilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
discordie cu doamna Ioanide. Aceasta, de sus, auzind zgomotul neobișnuit la oră tardivă, ieși în capătul scării și, aplecîndu-se pe balustradă, întrebă încet: - Tu ești, Ioanide? De ce-ai trântit ușa? - Nu-i nimic, răspunse arhitectul cu glasul cel mai afabil,te rog să mă ierți, am ceva de lucru. - Mă speriasem, credeam c-a intrat vreun hoț." Această femeie inocentă, gândi Ioanide, nu vede nimic în jurul ei. Ea nu știe că acum m-am certat cu ea." "Bietul Ioanide! medita
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o interogație: - Credeți că trebuie să mă duc eu? - Neapărat! strigară toți. Faci o faptă bună! Pomponescu dădu mâna lui Gonzalv la plecare și-l conduse până la ușă cu un dispreț cu totul pierdut în fundul ochilor, învelit în cea mai afabilă curtoazie. Madam Ioanide primi vizita lui Gonzalv Ionescu fără nici o bănuială. Văzîndu-l cu geanta cea mare, crezu că e vreun plasator de cupoane și, amatoare impenitentă de cumpărături, așteptă. Recomandarea necunoscutului ca "profesor Gonzalv Ionescu" o dezamăgi: - Luați loc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
XXI ................................................................. 53 XXII ................................................................. 85 XXIII ............................................................... 119 XXIV ............................................................... 143 XXV ............................................................... 184 XXVI ............................................................... 221 XXVII ............................................................... 254 XXVIII ............................................................... 289 XXIX ............................................................... 305 XXX ............................................................... 328 Referințe istorico-literare ....................................................... 351 XIX Pomponescu înregistră defecțiunea Indolentei cu o adâncă afectare, disimulată sub un zâmbet amar și o mizantropie afabilă. Cum avea melancolia sociabilă, fu văzut mai des prin oraș, plimbîndu-se la pas cu grupul său. Odată îl însoți chiar și Gaittany, până la un colț de stradă, unde, scuzîndu-se, luă mașina care-l aștepta. Pomponescu era mai peripatetic, îi plăcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gest nici față de persoanele notorii ce s-ar fi aflat în preajma sa. Acestora le explica: . - Așa am apucat de mult. Superstiții negustorești, noi leținem cum am apucat. Dacă nu dau banul prin barbă, n-am curaj toată săptămâna. . Saferian era afabil cu clienții și le vorbea cu moliciune despre orice. Uneori ședea și în ușa magazinului și dacă auzea pe unii remarcând un obiect și întrebîndu-se de nu e scump, intra în vorbă cu ei: . - Nu este scump, la mine sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primăriei are scopul de a sluji drept foișor și punct de plecare al răzmeriței, iar biserica este catedrala Mișcării, a cîrei direcție mistică e notorie." Etc. Pomponescu ascultă distrat lectura articolului, cu o compoziție a feței care nu era nici afabilă, nici indiferentă, nici dușmănoasă, trădând o continuă oscilație morală, un rău de mare spiritual. Cu toate că articolul ar fi fost de natură a-i satisface ranchiuna, nu era încîntat. Ca om politic, știa că atacul are un element pozitiv, ridică din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acestea le mai spusese și altora și apăsau în permanență de la un timp pe sufletul său; acum, fără să vrea se vede, le exprimase față de cele două femei, care nu înțeleseseră deloc starea lui de spirit. Ex-ministrul se despărți foarte afabil de maman și de Mamy, cu toate civilitățile de rigoare. După memoriul de lucrări arhitectonice, Pomponescu își adună laolaltă cursurile de la Școala de Arhitectură, al căror text îl revăzu cu grijă, apoi feluritele articole publicate în broșură sau în revistă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a canalelor bronhiilor îl putea trage la fund și un singur atom despicat putea îneca orașe. Toate religiile existau pentru a justifica Iadul și toți oamenii bisericii îi erau agenți. Cum oare puteau să meargă prin lume cu fețele acelea afabile, prefăcîndu-se că aparțin suprafeței vieții? Craniile lor ar trebui să fie furnale adăpostind focul Iadului și pielea feței, uscată și subțire ca niște frunze pîrjolite. Fața doctorului McPhedron îi apăru la fel de brusc ca atunci cînd și-o aplecase peste marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adică a acelora de care poliția nu știe Încă, dar și a acelora de care știe. Da, asta e o parte a afacerii mele care a cunoscut o adevărată Înflorire de când au ajungs la putere național-socialiștii. Am zâmbit cât de afabil am putut și am ridicat sugestiv din sprâncene. — Cred că am tras cu toții ceva foloase de pe urma acestui național-socialism, nu-i așa? Suntem niște adevărați mici Toporași de Martie. — Nu trebuie să-l bagi În seamă pe Bernhard, zise Dagmarr. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fi o ușurare să improvizez În voie. Răspunsesem degajat la Întrebare, deși nu eram deloc relaxat. Înainte de a urca la tribună, fusesem acostat, cu un surâs afectuos și cu brațele larg deschise, de atașatul cultural al României, un domn grăsuț, afabil și elegant, venit de la Roma Împreună cu un Însoțitor, pe care Îl știam vag de la București și care lucra, acum, la Casa di Romania. „În ce limbă veți vorbi?”, mă Întrebase prompt diplomatul. I-am Împărtășit, tot prompt, bucuria de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la ceea ce numește, eufemistic, „naivitate” emigrase, În cele din urmă, În Israel, salvându-se la timp de consecințele acelor contradicții... Coleg de redacție cu Paul Georgescu la Viața Românească, În anii ’50, dl Campus oferă detalii interesante despre cel evocat. „Afabil cu colegii”, dar „prudent, realist”, Paul Georgescu părea decis, În acei ani tulburi, să păstreze, „sub cenușa mohorâtă a unui aparent conformism, jarul viu al idealurilor sale”. Greu de dedus dacă idealistul vorbea vreodată despre caricatura În care conformismul transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
obișnuit să stea cu lunile și anii, zi de zi, În bibliotecă, În toate anotimpurile meteorologice sau politice, ci să fie și „prezent În cetate”, ca om de legătură și tainic arbitraj, uneori, În tot soiul de intermedieri răbdătoare și afabile, mijlocind importante apropieri și alianțe În momente-cheie ale vieții literare, inevitabil (și) politică, sub comunism. Puteam spera de la Zigu o evaluare obiectivă a situației din țară, ca și a atmosferei culturale. Nu știam cât cunoaște despre sau ar fi interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
carnețel În care Își nota numele tuturor celor cu care se Întâlnea și ceea ce discutau, ca să-și arate, astfel, gratitudinea față de cei care Îi dăduseră pașaportul de călătorie... După primele pahare de vin și după excelenta friptură pregătită de Simone, afabila sa parteneră, discuția a trecut, treptat, la subiecte mai neutre. Vorbeam românește, când Simone trebăluia În colțul care servea drept bucătărie și reveneam, apoi, cuminți, la franceză. Vroia să afle cu cine am programat prânzul și cina În zilele următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
clienți, aliniați cuminte În fața ghișeelor, dialog În surdină, mișcările de o timidă grație mecanică. Când am ieșit, Paul m-a Întrebat: „Ei, ai văzut Templul? Ăsta-i templul modern. Un sanctuar! Liniște, concentrare, transcendență! Enoriașii tăcuți, preocupați de esențial. Preoții afabili, concentrați. Capitalismul modern”. Și-apoi, după câțiva pași: „Banul guvernează. Nu trebuie să-ți clădești «peretele despărțitor», ca În povestirea ta. Societatea are grijă de asta. Împotriva indiscreției te mai poți apăra, nu și Împotriva indiferenței”. Și după alți câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pentru cultură iudaică) urma să se prezinte, În locul noului laureat, un film despre acesta, conținând și secvențe de la ceremonia regală de la Stockholm. Imre prefera să nu-și amintească nici momentul de triumf, nici ororile care au urmat, era discret și afabil, ca de obicei. Discutam, firește, despre războiul din Irak, stupefiați. Marasmul actualității, alternativele politice dezamăgitoare, mediocritatea guvernanților și efectele aplatizante ale bombardamentului mediatic nu erau decât câteva dintre temele, deloc Încurajante, care ne preocupau, fie și Într-o atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
postbelică a regimului comunist. Întrevederea îndelung pregătită avu loc într-o duminică liniștită de la începutul toamnei, care făcuse brusc să înceteze arșița insuportabilă de peste vară, și părinții Cameliei se arătară din prima clipă cât se poate de binevoitori și de afabili cu musafirul lor înalt și bine făcut, cu costum Armani și maniere elegante, pe care îl identificară de mai multe ori, cu deosebită satisfacție, drept „directorul celei mai mari și mai bune reviste de afaceri din România”. Degeaba repetă el
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
că eu, personal, nu mă consider unul dintre ei. "Aveți dreptate", mi-a răspuns editorul, "dumneavoastră, ca român, sînteți din Europa de Sud-Est"... Minunată precizare. Superbă subâmpărțire a unei subîmpărțiri. Rămâi la locul tău, îmi spunea de fapt, prin aceasta, afabil, editorul. Rămâi în ghetoul tău. Exprimă-ți bucățica ta de istorie (Sud-)Est-europeană. Scrie despre Securitatea ta, despre Ceaușescu al tău, despre Casa ta a Poporului. Despre câinii tăi, copiii tăi de pe străzi, țiganii tăi. Mîndrește-te cu disidența ta din
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Singurul gen de literatură pe care nu-l suport este literatura despre șobolani și șoareci. Îl disprețuiesc pe bătrînul Ratty, cel atît de cumsecade, din VÎntul prin sălcii. Fac ceva pe nasul lui Mickey Mouse și al lui Stuart Little. Afabili, strecurîndu-se grațios prin viață, drăgălași, Îmi rămîn În gît ca niște oase de pește. Iar acum, la final, nu reușesc deloc să mă conving că mulți oameni reali au o Soartă a lor, și sînt sută la sută sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Heathcliff. Mă Întindeam pe spate. Îmi priveam degetele de la picioare. După asta, mă avîntam În munca mea cu energie sporită. Eram Jay Gatsby. Aveam o mare capacitate de refacere. Îmi vedeam de treaba mea, neostoit. Din afară, păream tot ființa afabilă de altădată, și cine putea ști că În sufletul meu se ascunde o inimă frîntă ? În fiecare dimineață, Norman și cu mine citeam Boston Globe. Îl citeam din scoarță-n scoarță, inclusiv anunțurile de la mica publicitate. Am Început să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bancheta din fața lor ședea ghemuit și moș Costache. Marina fu strigată să ia un morman de pachete din trăsură. Pascalopol, găsind că e cald, propuse să meargă cu toții în chioșc, spre care se și îndreptă. G. Călinescu - Aha, zise el afabil către Felix, dumneata erai aici? Cummerge? Nu ieși nicăieri, nu te duci în oraș? - Să-l luăm și pe el cu trăsura! strigă Otilia, care-și lepădasepălăria și mănușile. - Să-l luăm, firește, de ce nu? consimți Pascalopol cuamabilitate, dar puțin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]