10,866 matches
-
Vasile Vasilache, Florentin Delmar, Nicolae Kirculescu, Ionel Fernic, Mia Braia, Gheorghe Zamfir, Guilelm Șorban, Nelu Danielescu, Vespasian Vasilescu, Aurel Maxiny sînt doar cîțiva dintre compozitorii readuși în memoria afectivă a publicului prin creațiile lor inspirate într-un concert cu adevărat excepțional găzduit de eleganta sală a teatrului din Deva (unde cîndva ființa teatrul de revistă, din păcate azi instituția la care au cîntat Ovidiu Komornyik, Irina Soroiu, Florin Mureșan
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93945_a_95237]
-
mă justifică oare?... De fapt, îmi dau seama, pun toate lucrurile astea, greșit, pe planul sentimentalului. Afectivitatea asta e planul care cade. Are să domine lumea, o ordine intelectuală, de știință și luciditate. Eu n-o ajung. Cad, împreună cu lumea veche, afectivă și religioasă. Lumea de mîine e de metal mai tare. 13 Iunie. Sunt patru zile de cînd nu am mai scris nimic aici. Credeam că n-am mai scris decît de ieri. Fuga timpului se accelerează în progresie geometrică. E
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
și fertil pentru un poet, cum rodnic literar s-a dovedit puținul farmec pe care Ovidiu l-a găsit, odinioară, unei localități de pe țărmul Mării Negre... Gheorghe Grigurcu își îmbogățește creația cu un motiv personal de întâie importanță, care sporește impactul afectiv al întregii sale lirici. Poetul se extrage din mâlul Amarului Târg scriind versuri, cu încăpățânare, aidoma unui copil mulând figurine ; stropite cu apa de piatră a "demonizatului râu", mulajele vor căpăta viață. Îndoiala exprimată de ultimul vers nu e doar
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
este primul dintre aceia care au întruchipat pentru noi ideea de școală, materializată în cîteva trăsături importante. Școala presupune, alături de simpla existență a unui magistru înconjurat de discipoli, stabilirea între ei a unor legături durabile, în egală măsură intelectuale și afective. Școala presupune un sentiment activ al continuității, certitudinea că munca ta se adaugă unor eforturi anterioare și că va fi urmată de strădania celor ce vin. Școala presupune stabilitate și rigoare, exprimate între altele prin fidelitatea față de anumite teme și
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
bogatul ansamblu de însemnări intime. Diaristul e interesat de toate ale vieții, începând cu sexul, iubirile, căsniciile. Omul se mărturisește până la impudoare, sinceritatea sa atenuând simțitor impactul confidențelor. Dincolo de incoerențele inimii și ale trupului, deslușim o mișcătoare stupoare în fața vieții afective, a pasiunilor ce se declanșează și se sting, a propriei ființe imperioase. Autorul Cânticelor țigănești (culegere cu care debuta editorial, la treizeci de ani) pare a vorbi, în însemnările sale personale, doar în treacăt despre creația sa poetică. Pe 12
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
numește pe unul dintre ei, mai loial dar nereținut de istoria literară (Marin Sârbulescu) numai pentru a-l opune "focurilor de artificii ale lui Geo Dumitrescu, Ion Caraion sau Ierunca". Că rămânem prudenți față de dezamăgirile unui om cu o viață afectivă atât de intensă! Viitorul avea să dovedească excesul unora dintre aceste decepții: Marin Preda, Geo Dumitrescu (și Virgil Ierunca - dacă mai e nevoie s-o spunem) i-au rămas, în felul lor, fideli lui Miron Radu Paraschivescu. A cărui fibră
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
mea se lasă spre trista-ți răsuflare". Iubirea și moartea sunt astfel teme care se contaminează reciproc, în tradiție romantică; erosul capătă reflexe ale tanatosului, iar trăirea își anexează spațiile incerte, cu o geografie fluctuantă, ale visului și ale solitudinii afective. Viața și moartea, de altfel, par să nu mai fie realități atât de ireconciliabile, dimpotrivă, spațiile pe care le ocupă se întrepătrund. Într-o lume a alienării, a sensurilor dezafectate și a reificării progresive, chiar sentimentul morții pare să fie
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
cum rămîn rușii ruși, dar nu izbutesc să-mi descopăr o origine și o vitalitate în cultura românească. Mă întreb dacă lucrurile ar sta altfel în caz că eram țărancă, în loc să fiu burgheză orășeancă. Nu știu. Dacă aș avea un asemenea reper afectiv, cum zice-se au alți români, sau pretind că-l au, m-aș constitui în grup cu ei, în loc să-i ocolesc, și aș găsi și o activitate care să măgulească acest sentiment național. Situația mea de ins în vînt, fără
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
activitate care să măgulească acest sentiment național. Situația mea de ins în vînt, fără rădăcini naționale, e cea mai inconfortabilă din toate, fără să comporte o notă eroică. Dimpotrivă, deseori i se asociază ideea unei obscure vinovății, a unei carențe afective, împotriva căreia simt nevoia să reacționez, sprijinindu-mă pe exemple celebre ca Ionescu, Cioran, și, înaintea lor, Caragiale care s-au expatriat de bună voie. Mi-aduc aminte cîte lucruri nu-mi plăceau în țară și cum, deseori în Franța
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
unul lucid și comprehensiv. În seria extinsă a romanului "uzinal" trebuie inclus și Cora, 1977, un roman al educației sentimentale în societatea "industrială" socialistă, curajos și poate riscant, prin perspectiva ironică și sarcastică, a punctului de vedere narativ, cu candoarea afectivă a protagonistei. Un roman-anchetă, dar într-un mediu nou, acela medical, este Măștile, 1979. Aici, conjunctura "juridică" face ca prietenul anchetatorului să fie excesiv judecat și pedepsit cu închisoarea, pentru că a făcut binele încălcând principiile impuse rigid. El a ajuns
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
un nou roman memorialistic, în care biograficului traumatizat i se adaugă tentativa de compensare și rezistență prin imaginar ori, ceea ce izbutește multora dintre personajele sale, prin eros, care își ia și aici partea epică cea mai substanțială. Erosul ca revanșă afectivă și senzuală față de alienarea mentală prin politicul dogmatic, inautentic și agresiv, devine temă dominantă în Șase femei, 2002. Totul este văzut din perspectiva unor simpli prizonieri ai lumii închise, care au fost siliți la rezistență prin conștiința lor solitară. Cartea
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
atmosfera de lâncezeală, de abulie senzorială de care se lasă marcați eroii lirici. Cuvintele, gesturile și mișcările au o lentoare extremă, dinamismul este minim, iar rezonanța afectelor se înscrie și ea într-o astfel de poetică a semitonului, a nuanței afective infinitezimale ("}i-aș spune-ncet: "Dămi mâna..." și poate că mi-ai da-o/ Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane/ în care-n moi fotolii leșină dulci cocoane/ Vărsând pe sâni ceșcuța de lapte cu cacao"). Finalul poeziei
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
de irizări și toarte fine/ Ceaiuri scăzute până la esența/ Trandafirie-a lucrului în sine". Între implicarea în tectonica acestui univers al intimității, al galanteriei rafinate și al roadelor și distanța parodică se stabilește un echilibru subtil. Galanteria gesturilor, ceremonialul rememorării afective și atitudinea vag elegiacă, melancolia difuză ce se așterne extatic peste lucruri sunt constante de viziune și atitudine, după cum contemplarea lumii sub spectrul unui decor revolut produce o mișcare abulică a eului liric, temperament retractil și interiorizat, altfel. O dominantă
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
politice - Caragiale a rămas în permanență legat de țară. Cum spunea biograful său în Viața lui I. L. Caragiale, scriitorul a fost un "produs excepțional, dar un produs al solului nostru". Lucrul acesta se vede și din secreta simpatie, chiar complicitate afectivă a lui Caragiale față de tipurile și moravurile pe care le-a zugrăvit. Desigur, anii berlinezi au fost faști pentru Caragiale, aducându-i plăcerile confortului și civilizației. Un tablou mai puțin idilic asupra lor schițează fiul mai mare al scriitorului Mateiu
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
în centru, începe muzica asta blîndă (aparent stridentă) a decapitării metrilor cubi. Adolescent, cînd locuiam la cîteva sute de metri de aici, pe Dobrogeanu Gherea, aveam o magazie de lemne mirosind dumneziește a rumeguș proaspăt. Constat rece, acum, fără participare afectivă. Mi-s nările moarte. * Freud se dă, aflu azi, pe instituții: Universitate, Spitalul de nebuni Socola, revistele literare etc. Dar eu nu fac parte din nici o instituție! Și iar trebuie să umblu cu cerșitul. Cu stimă și melancolie, Emil Brumaru
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
Preda a citit ulterior și în cenaclul "Zburătorul", a fost recomandat de Lovinescu pentru postul de secretar de redacție la "Evenimentul zilei", a primit o sumă importantă de bani vânzând manuscrisul povestirii Calul lui Dinu Nicodim prin intermediul criticului. În memoria afectivă a romancierului, toate acestea nu echivalează cu sprijinul primit de grupul din jurul revistei "Albatros". Iată cum își amintește Al. Cerna-Rădulescu figura tânărului Preda: Era un tânăr firav, de statură mijlocie, mai degrabă mărunt, purta un fel de palton ponosit, cu
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
marele critic E. Lovinescu. Nu știu dacă în momentul în care consemnez acest eveniment îmi amintesc exact titlul articolului din ziarul "Dimineața". Desigur, au trecut de atunci peste 70 de ani, dar el răspunde și astăzi cu prospețime unei stări afective pe care o păstrez în inima mea. Semnau acolo, autori importanți. Am parcurs cu febrilitate, fiecare rînd ale unor mărturisiri care vădeau afecțiune, prețuire, ale unor amintiri mai vechi sau mai recente legate de E. Lovinescu, de ceasurile petrecute în
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
de prea mică însemnătate. Dar lucrul acesta nu devine deloc explicit în cronologia care, altfel, e un instrument de lucru util, de o amploare la care puține prezentări cronologice ajung astăzi la noi. Orașul în agonie Orașul - loc al memoriei afective. Acesta ar fi, în rezumat, subiectul mai multor cărți apărute în anii din urmă care, rătăcind prin case construite în alte vremuri, pe străzi vechi, printre amintirile oamenilor, descoperă un București tandru, cu chip uman și identitate sigură, un București
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
atît de riscant, înte memorie, personală, părtinitoare, și istorie, impersonală (dar nu apersonală), și-n căutare de adevăr. În ciuda aparențelor, purtătoare de îndoieli și veșnice așezări sub semnul întrebării este istoria, cîtă vreme memoria e, dimpotrivă, teritoriul siguranței, al adevărurilor afective, dar absolute. „Poate fi povestirea vremurilor grele o formă a răzbunării asupra acestor vremuri?", se întreabă, mai mult sau mai puțin retoric, Adrian Cioroianu. Involuntar, lui îi răspunde unul din intervievații Smarandei Vultur din Memoria salvată: „Ce se amînă se
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
pasionante cărți. Memoria salvată oordonatoare a Grupului de istorie orală și antropologie culturală, Smaranda Vultur se ocupă de mult timp de memoria culturală a Banatului românesc, de la cea a generațiilor de început de secol ori a germanilor bănățeni la istoria afectivă a Timișoarei. De data aceasta, cei cu care stau de vorbă Adrian Onică, Antonia Komlosi, Adela Lungu, Roxana Pătrașcu, Florina Junga și ceilalți membri ai colectivului coordonat de Smaranda Vultur sînt membri ai comunității evreiești din Timișoara, Lugoj și Reșița
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Sentimentul exilului, ce-și extrage energiile purificatoare nu atât din osânda dezrădăcinării pur geografice, cât din ruperea tragică a ființei de spațiul său matricial spiritual, e starea afectivă ce domină aceste pagini. Starea de alertă a eseistului, starea lui de grație, normalitatea sa - își află în nostalgie, în dorul de peisajul și sufletul românesc, un hotărât accent compensativ. Echilibrul interior al eseurilor și articolelor critice, al simplelor notații
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
privilegiu al întoarcerilor spirituale în spațiul matricial care a modelat sensibilitatea "des-țăratului". Tristețile, neîmplinirile și eșecurile, întâmplările și neîntâmplările sunt întâmpinate, cu patetism și luciditate, cu rigoare morală și cu un fel de emoție transparentă care le dă o alură afectivă situată între cotidianul cel mai prozaic și simbol. Întâlnirile "admirabile", ca și deziluziile sunt deopotrivă de fecunde în ordinea cunoașterii și a existenței, după cum între banalul nediferențiat și armonia gândului pur există nu puține echivalențe și corespondențe greu de intuit
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
le pun una lângă alta, într-o rânduială nouă? Ce-ar fi?"). Jurnalul lui Virgil Ierunca este, în primul rând, înainte de a fi o mărturisire, o mărturie, patetică și acuzatoare, lucidă și duioasă, sarcastică și robită de dor, despre convulsiile afective ale exilatului, ca și despre isteria unei Istorii ieșite din matca firescului, despre legile aberante ale unui timp malefic, despre oameni și locuri, prieteni și neprieteni, o mărturie, așadar, despre confruntarea dramatică a eului ce-și ascultă cu atenție ecourile
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
au stratificat anapoda, conjugând o subiectivitate răvășită cu momente istorice "obiective", un paradox al așteptării cu urgența angajamentului neocolit, o trecere de la nimicnicia împietrită la deznădejdea activă". Trecut-au anii... e o carte care expune, cu febrilitatea și ascetismul memoriei afective, ardorile și interogațiile unei conștiințe stăpânite înainte de toate de responsabilitatea și reculegerea în fața adevărului, de-atâtea ori întinat și mistificat de convulsiile istoriei.
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
coborîndu-și-o apoi în îngroșări răgușite, mă probozește, își scapă sfințenia în sudalmă lată, mă și-alintă uneori, îmi unge gîndurile negre cu povidlă de prune și unt bleu, îmi scarpină eczema nemărturisită, turtește-o deznădejde, două, potrivește în lopățele fracturile afective etc. Și tam-nesam, iarăși ghionturi, izbaiuri, bălăceli cu călcîiul în intimitatea inimii (vai!, cele patru camere de taină și sînge cald), reproșuri, insulte înșurubate-n încheieturile mîinilor, în carnea sufletului...
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14998_a_16323]