460 matches
-
Carletta Elena BREBU Matricea alchimiei negative 139 Virginia BLAGA "Complexul bacovian" 141 Ion IACHIM "Complexul Bacovia" sau Fenomenul Codreanu 144 Șerban CODRIN Theodor Codreanu și "Complexul Bacovia" 145 FRAGMENTELE LUI LAMPARIA, CRAIOVA, FUNDAȚIA "SCRISUL ROMÂNESC", 2002 Edgar PAPU Un gânditor aforistic 150 Teodor PRACSIU Un intelectual atipic 152 Ion BELDEANU Theodor Codreanu: "Fragmentele lui Lamparia" 154 Simion BOGDĂNESCU Așchii de spirit 155 Mihail DIACONESCU Theodor Codreanu Cugetările aforistice 157 Petruș ANDREI Theodor Codreanu Un gânditor aforistic 161 Ioan Dumitru DENCIU "Pietre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
145 FRAGMENTELE LUI LAMPARIA, CRAIOVA, FUNDAȚIA "SCRISUL ROMÂNESC", 2002 Edgar PAPU Un gânditor aforistic 150 Teodor PRACSIU Un intelectual atipic 152 Ion BELDEANU Theodor Codreanu: "Fragmentele lui Lamparia" 154 Simion BOGDĂNESCU Așchii de spirit 155 Mihail DIACONESCU Theodor Codreanu Cugetările aforistice 157 Petruș ANDREI Theodor Codreanu Un gânditor aforistic 161 Ioan Dumitru DENCIU "Pietre pentru templul" lui Th. Codreanu 163 Constantin TRANDAFIR Fragmente pentru minte, inimă și literatură 165 Ion Gheorghe PRICOP " Fragmentele lui Lamparia", de Theodor Codreanu 168 Mara Magda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2002 Edgar PAPU Un gânditor aforistic 150 Teodor PRACSIU Un intelectual atipic 152 Ion BELDEANU Theodor Codreanu: "Fragmentele lui Lamparia" 154 Simion BOGDĂNESCU Așchii de spirit 155 Mihail DIACONESCU Theodor Codreanu Cugetările aforistice 157 Petruș ANDREI Theodor Codreanu Un gânditor aforistic 161 Ioan Dumitru DENCIU "Pietre pentru templul" lui Th. Codreanu 163 Constantin TRANDAFIR Fragmente pentru minte, inimă și literatură 165 Ion Gheorghe PRICOP " Fragmentele lui Lamparia", de Theodor Codreanu 168 Mara Magda MAFTEI Aforisme 171 Ionel NECULA O carte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se caracterizează prin simplitate, câteodată chiar prin simplicitate, înregistrând reacții sufletești de moment, „întâmplările” naturii și pe cele ale inimii într-o perindare de imagini vizibil desuete. Versul, lucrat cu migală, beneficiază intermitent de recursul la ludic sau de propensiunea aforistică. Adesea „iubirea și tristețea sunt puse într-o ecuație, într-o cumpănă ce balansează permanent” (Mihai Cimpoi). Multe poezii ale lui Ț. au devenit texte pentru melodiile unor compozitori cunoscuți. De succes se bucură și numeroasele sale scrieri adresate copiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290304_a_291633]
-
deseori, în dezacord, Ralea revenea mereu la Nietzsche cu un interes și o atracție evidente. Îl atrăgeau la filosoful acesta, desigur, ascuțimea criticii morale și antifilistine, prețuirea moraliștilor francezi, libertatea spiritului, gustul pentru viață și artă și, fără îndoială, stilul aforistic, strălucit și ferm. Temele nietzscheiene mitice și tragice nu l-au respins și nici nu l-au influențat. Uneori însă, excedat sau rău dispus, vedea în Nietzsche imaginea deformată pe care au acreditat-o pe de o parte un sentimentalism
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fastuoasă - „nuntiră ca-n povești”176. La sfârșitul celei de-a doua zile, Pampinea cântă despre o iubire împlinită, fericită, despre doi îndrăgostiți care nu concep să nu fie alături și dincolo de moarte. Regina primei zile este fascinată de bogăția aforistică folclorică, își începe frecvent povestirile cu câte un proverb, uneori ține chiar o mică prelegere despre soartă, destin și om (în ziua a șasea). Deși evlavioasă, nu pregetă să atace sistemul clerical corupt (călugărul care profită de vanitatea unei femei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
misogine, nu trebuie să ne uimească, reprezintă doar o etapă tranzitorie spre o epocă mult mai democratică, mai seculară și mai rațională. Filomena nu face decât să se înscrie pe aceeași linie a unei apărătoare a cultivării inteligenței și declară aforistic că: „prostia îl nenorocește adesea pe om și-l duce la sapă de lemn, tot așa înțelepciunea îl scapă pe înțelept de cele mai cumplite neajunsuri și-l pune la adăpost de rele.”189 Ea rostește profunda și fermecătoarea poveste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu iertare”215. Are pretenția, ca și tovarășele ei, de a oferi exemple concludente, reale pentru tematica sugerată. Este conștientă că povestirile trebuie să îmbine plăcutul cu utilul, să ofere o dimensiune educativă, de aici probabil și preferința pentru stilul aforistic („belșugul aduce după sine sila”, „roadele oprite ațâță însutit dorința”216). Personajele ei feminine sunt mai insignifiante în ceea ce privește o pregătire intelectuală sau o educație îngrijită: o femeie modestă, de o naivitate uluitoare, care păcătuiește cu un stareț și încearcă să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un timp prin acea noutate în căutarea căreia suntem mânați cu toții de plictiseala obișnuită a vieții, dar plăcerile miracolelor neașteptate sunt epuizate curând, mintea neputându-se odihni decât dacă se sprijină pe stabilitatea adevărului", afirma Johnson într-o manieră oarecum aforistică, scoțând în evidență coordonate clasice precum imitarea naturii, surprinderea esențelor, care permit transcenderea particularului, precum și corelarea părților sub semnul clarității și al adevărului. Toate acestea reprezintă elemente care, în viziunea criticului, asigură dimensiunea atemporală a operei. În această ordine de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
discursul arghezian reprezintă un cod personalizat de convingeri ce denotă predispoziția asimilărilor în temei exclusiv empiric și reflectă, totodată, intenția delimitării etice, a închiderii mentale într-un spațiu imuabil al principialității. Aici, dubla semnificație a discursului, pe de o parte, aforistică, deseori cu accentele unei omiletici personalizate un melanj între componenta sentențioasă și/sau sapiențială, sprijinită pe morala creștină, exemplul biblic pilduitor sau referința autobiografică susceptibilă de a fi atribuită satiristului în calitatea sa de critic al moravurilor -, iar pe de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca "regulator elastic al sincerității și al perfidiei", politețea este, pentru poet, sinonimă cu ipocrizia și, prin urmare, devine incompatibilă cu adevărul care trebuie rostit fără perdea și fără prejudecata că ar fi greu de suportat. În foarte multe enunțuri aforistice argheziene, eul moral iese la iveală, nu pentru a oculta eul poetic, ci pentru a-l pune mai puternic în lumină. Putem vedea în activarea subiectivității empirice un soi, tipic arghezian, de argumentație afectivă a cărei forță de esență lirică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o face radical, direct, într-o manieră tranșantă. Adevărurile sale au un caracter axiomatic, de aceea nu se întemeiază pe demonstrații decât rareori. În discursul de tip manifest, enunțul dat ca adevăr incontestabil din perspectiva poetului dobândește, în timp, valențe aforistice printr-o veritabilă carieră a citării. Spicuim doar câteva dintre cele mai sonore: "A "înjura" e o artă literară tot atât de spinoasă ca și lauda, în acatiste, în sonete sau la... notițe". "A scrie, a face din nou și într-altfel
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tabuizat). Latura hedonică aparține aici, în exclusivitate, receptorului, care poate privi sancțiunea publică a terțului ca pe un spectacol al violării unui tabu. Sarcasmul, ca procedeu mai degrabă satiric decât pamfletar, împinge subiectivismul la limite extreme. El "funcționează prin exprimări aforistice sau în forme pletorice, prin aglomerări de calificări în jurul obiectului. [...] nu descrie, nu situează, nu fixează, ci numește"258. E important de subliniat această observație, dacă avem în vedere modalitățile de expresie ale sarcasmului arghezian, pentru că palierul este cât se
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în discuție aici acele dominante subiective care instituie un limbaj ideizat, o frazare riguroasă controlată strict. Sintaxa interioară a textelor doinașiene, refractară brumozităților, pune în valoare sensurile, reliefurile, semnificațiile mecanismele unui recitativ calm. Decantate lexical și perspectivizate filozofic, ideile (construcțiile aforistice) beneficiază de arta unui geometru al formelor limpezi care, făcându-și un miraj din logica ordonanței, din perfecțiunea și puritatea desenului verbal, ajunge la sublimare poetică. Lângă numele poetului s-au pus calificative ca neoclasic ori neo-parnasian, însă, dincolo de convenții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
răspunsuri (O suită de interviuri, selecție datată 2001 și intitulată Cine sunt eu? edifică multiplu). În postură de poetă a condiției umane în integralitate, o Ana Blandiana cogitativă se abandonează relativismului universal; lirismul cedează pasul lucidității. Ia naștere o stilizare aforistică, uneori frizând paradoxul: Nici un răspuns nu se naște / Decât când nimeni nu mai are nevoie de el (Contratimp). Ne naștem, Doamne, atât de tineri, încât / Din miile de vieți posibile / Nu ni se poate pretinde / Să știm alege doar una
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
moartea. Ca la Nichita Stănescu, se vrobește de katabasis și anabasis. Câteva poeme ample din Dilatarea timpului, încadrabile în ceea ce se numește poezie de idei, pledează (discursiv) pentru un umanism sagace. Dincolo de încărcătura mitologică, se rețin catrene rotunde, frumoase stanțe aforistice, paradoxuri și considerații etice: "De trei ori mi-am cântat norocul / dar niciodată pe înțelesul celorlalți / și astfel tot ce am pierdut / eu a pierdut prin mine" (Natalis); "Răul pe toate le înțelege mai repede răul e mai aproape de absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
violențe de limbaj), retorica lui George Vulturescu este a unui tribun tumultuos, în plină fervoare exhortativă; refractar angoaselor, îi stă bine un pic de fală: "Eu sunt centrul cuvintelor mele"; Poemul menține ordinea viselor". Treizeci de secvențe concise în registru aforistic punctează (în Tensiunea detaliului, V) câte o idee de reținut: Cine are un poet în casă aude râul / scurmându-i temelia". Însoțit de "satul din cuvânt", George Vulturescu opune Orașului apocrif, "fumului cafenelelor" cetății "uzurpatoare sălcii", un "fior al lanului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ori declamativ. Interesantă pentru istoria literaturii este prezența în paginile revistei a versurilor lui Shakespeare. Ilustrând gustul vremii pentru maxime și cugetări, citatele din Hamlet de Shakespeare și Faust de Goethe (aici scoase din context și prezentate exclusiv pentru valoarea aforistică), au probabil ca sursă una din numeroasele compilații de maxime aflate în largă circulație încă de pe la 1880. Publicarea în serial a poemului epic Venus și Adonis constituie probabil prima traducere în limba română a poemului de tinerețe al lui Shakespeare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287152_a_288481]
-
John Halmaghi, devenit redactor, readuce D. din 1975, la formatul inițial, păstrat până la ultimul număr. Editorialul lui N. Petra, Crestături (titlu ce va fi atribuit și rubricii permanente a autorului), deschide revista cu o profesiune de credință, dezvăluind în tonalități aforistice ținuta morală pe care inițiatorii o impun noii publicații: „Chiar pentru cei ce se pare că nu se mișcă și nu fac nimic, singurul lucru care se poate pune deoparte pentru socoteala de la sfârșit este cum mergi. Nici unde mergi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
Zeletin are o mai acută conștiință a zării transdisciplinare a propriei personalități și în acest mod trebuie receptată afirmația sa că poezia îi este risipită peste tot în operă, fie ea de medic biofizician, de traducător, de prozator, de gânditor aforistic, de eseist și chiar de istoric literar. Această conștiință a interferențelor este prin excelență transdisciplinară și nemodernistă. Modernismul încă nu reușise să se desprindă de strictele compartimentări și specializări, încât, de la T. Maiorescu încoace, și în cultura noastră a funcționat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
își adună în volumul Paznic de far tabletele publicate după 1966, în „Contemporanul”, dovedindu-și încă o dată aplecarea spre cotidian, preocuparea obstinată de a extrage semnificații general-umane din cel mai banal eveniment. Însă, cum observația i s-a acutizat, meditația aforistică are o forță de penetrație considerabilă, scriitorul însuși personificând pentru lumea românească a acelor ani o conștiință cetățenească sublimă și tragică fără replică, un veritabil reper moral, ca un memento teribil, deseori de temut. În 1978, selectează, în Orion, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
Zaharia nu avem teamă: știe tot, dar nu crede nimica...”, punctează psihologia soțului Încornorat pentru care infidelitatea nevestei nu e o problemă de conștiință. Trahanache ia lucrurile așa cum sunt, pentru că situațiile de viață trăită Îi confirmă un mare adevăr formulat aforistic de propria progenitură („Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri În scrisoare: vezi, tânăr tânăr, dar copt, serios băiat! zice: «Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție...»”) și devenit parte a filozofiei lui de viață: „Într-o soțietate fără
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
În cadrul unor povestiri, vom întâlni informații care nu se narează, nu înfățișează evenimente, dar care îndeplinesc, în mod cert, un rol semnificativ pentru înțelegerea globală a mesajului: descrierea unor personaje, exprimări libere ale sentimentelor, reflecții asupra evenimentelor, enunțuri cu caracter aforistic. Acest lucru trebuie precizat elevilor astfel încât aceștia să înțeleagă faptul că ignorarea acestor elemente numite de Claude Bremond „enclave non-narative”[2, p.90] afectează descoperirea intenției scriitorului, care le-a realizat în afara ideii de gratuitate. Profesorul trebuie să-i îndrume
Caleidoscop by Elena Amuhaia () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93509]
-
umoristic ... (Acad. prof. univ. Constantin Ciopraga). A desfășurat și dezvoltă o bogată activitate științifică, didactică și publicistică, impunându-se și ca un cronicar și creator de literatură bachică ... (Prof. univ. Th. Martin). A îmbogățit tezaurul literaturii științifice dar și eseistice, aforistice și anecdotice - cu mai multe cărți și numeroase studii, articole, cronici și eseuri despre vie și vin. Muzeul viticol, vinoteca (și microvinoteca sa personal pasională "Ambrozie și nectar") pe care le-a înființat, dezvoltat și slujit cu har. Deține înscrise
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
microvinoteca sa personal pasională "Ambrozie și nectar") pe care le-a înființat, dezvoltat și slujit cu har. Deține înscrise în cărțile "de aur" gânduri și aprecieri ale unor mari personalități ale spiritualității românești și străine (înnobilate cu o degustare sărbătorească aforistică umoristică de A.D.T.) de la Păstorel Teodoreanu, M. Ralea, C.C. Giurescu, Gr. Moisil, Marin Preda, C-tin Ciopraga, E. Simion, Ov. Drîmba, până la Gr. Vieru, Nichita Stănescu, Adr. Păunescu, Fănuș Neagu, V. Silvestru sau Toma Caragiu, Tamara Buciuceanu, Puiu Călinescu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]