1,915 matches
-
umilă bucurie, ce încă mă-nfierbântă cât de cât. Bucuria este un leac universal; ea te vindecă de orice fel de suferință. Îți pătrunde năvalnic în inimă și te aruncă pe loc în înaltul diafan al cerului, doar ca să te afunde, mai apoi, în adâncul tenebros al pământului, iar apoi, prin vârtejuri repezi, din nou în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel nu le poți trăi decât cu strigăte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mimat el o prestanță impecabilă și o siguranță de sine neclintită, el tot parcă simțea un ghimpe în coaste, ce nu-l lăsa să fie în largul lui. Nu-i plăcea să iasă-n lume, îi plăcea doar să se afunde-n ea, într-a sa. În plus, mereu zicea că n-are timp pentru nimeni, că mereu toți îl deranjează. Nu agrea deloc oamenii curioși și nici întrebările lor, iar, atunci când era, totuși, întrebat câte ceva, te privea mereu pieziș, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
toată această angoasă? Și - cel mai important, până la urmă - eu mă comport așa fără să-mi dau prea bine seama c-o fac și greu mă controlez. Dar, ei bine, da! În profunzimea ei, ființa umană este un univers fantastic afundat tot numai în bezne, iar, dintre toate sufletele, al meu pare că se găsește în străfundurile cele mai întunecoase și mai umede. Să mă ia dracu’, dacă mă mai înțeleg vreun pic! De fapt, mă simt de parcă aș fi deja
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
În toate direcțiile, astfel că urma piciorului lăsa un fel de adâncitură În stratul de zăpadă. Noaptea, temperaturile scădeau până la - 2, - 3 grade. Pe un astfel de drum, În care un picior Îți intra Într-o adâncitură și celălalt se afunda În zăpadă până mai sus de glezne, Împreună cu grupul, Încercam să recităm frumos, cu aplomb, tonalitate și implicare emoțională. Ce aplomb!? După zece cincisprezece pași de mers, În condițiile relatate, eu, cel puțin, gâfâiam și abia mai aveam suflu pentru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la masă Și tu vei frânge pâine,/ Iar eu Te voi sluji; Să știe vânzătorii de dincolo de gând Că-s prea bogat să te mai vând. ... Rămânând singură prin toată Împărăția, luând aleile din nou la picior, simțeam cum mă afund În tristețe cu fiecare pas făcut. Într-o liniște adâncă, mi-am simțit neliniștile sufletului crescând, ca o apă care dă peste maluri, după o ploaie torențială. Unde să mă duc? Măicuțele erau la biserică, așa că am luat-o și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Sunt de câteva zile în Sydney. Mă "vântur" prin marele oraș ca pe ulițele copilăriei, cu sentimentul că viața mea a înmugurit dogorâtă de soarele australian. Cu fața în nisip, cu mâinile căuș la urechi, ascult zbuciumul oceanului și mă afund tot mai adânc în amintiri. Mă plimb prin creierul meu ca printr-o mâzgă. Vreau să scriu o carte, dar nu știu de unde să o apuc. Personajele mă vizitează, dar nu le găsesc încă locul în poveste. Închid ochii și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
n-ai venit cu primul autobuz să-mi spui?" " M-am întâlnit cu niște prieteni și am fost la o bere... Ce, n-am voie să mă duc la o bere cu prietenii?!". Iese ca din pușcă din casă, se afundă în grădină cât mai departe, se ghemuiește într-un colț, sub un gard, și începe să plângă. Parcă aș fi un câine vagabond, își spune. Dinspre casă, două siluete albe se îndreaptă spre ea cu pași șovăitori. Se ridică și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atât mai puțin de respect. Ca un om cu mintea încă limpede, cauți soluții să ieși din impas. Te uiți în stânga, te uiți în dreapta, să vezi ce fac și alții în astfel de situații. Pe unii îi vezi cum se afundă tot mai tare în mizerie, devin palizi, bolnavi și fricoși. Alții mai arțăgoși se apucă să blesteme lumea, se iau la harță cu te miri cine până când ajung în pușcărie sau la balamuc. Unii sfioși se îneacă în băutură sau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
natura din jurul ei. La anotimpuri reacționa instinctiv. În timpul iernii îmbrăca haina de blană a Mariei și se simțea fericită. Dormita și cânta la pian. În miezul zilei ieșea în zăpada pufoasă și se încălzea la soare. Se întorcea și se afunda într-o carte, ale cărei înțeles nu prea îl deslușea, dar o ajuta să-și omoare timpul. Erau zile scurte și nopți negre ca smoala, atunci cânta în neștire la pian și citea de parcă s-ar fi îmbătat. Sandei a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cărora vituperează în opoziția ranchiunoasă, cu expresii vulgare de genul „ciocul mic”, „sula-n coaste”, „ai luat țeapă”, de sperie gravidele, într-o țară a suprarealismului și a teatrului absurd. Sărind pârleazul, într-un mod sui-generis, sub umbrela amintirilor și afundându-mă în desișul patetic al albumului de familie, am pierdut dreapta cărare, căzând în capcana de a fi preocupat de grija altora, cam cum face câinele la drum lung. Revin la oile mele, pragmatic și conștient că, de obicei, ploile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
În materialul acela neobișnuit. Simt duritatea pânzei și ceva cleios care-mi atinge pielea. Piciorul Îmi rămâne agățat. Trebuie să fac ceva. Nimic prin preajmă cu care să mă eliberez din plasa ciudată. Descopăr cu stupoare că piciorul Îmi este afundat, de fapt, În oglindă. Până mai sus de gleznă mi-a fost Înghițit de apele ei argintii. Devin tot mai neliniștit. Am sentimentul că o gură de dincolo vrea să mă soarbă. Trag. Mă doare. Trag din nou. Într-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-și Încet abdomenul, descoperi o mică pată acolo, În zona mijlocului. Era o pată neagră, cu marginile cafenii, care nu-l durea deloc. O cercetă atent, cu mare băgare de seamă, apăsând-o ușor, și simți că degetele i se afundă În negrul acela untos, care, probabil, avea să se usuce mai apoi și să se transforme, În cele din urmă, Într-o pulbere mirobolantă, Închisă la culoare, care se desprindea În straturi foarte subțiri și se Împrăștia pretutindeni, ca o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
frânturi de imagini, gesturi, glasuri În care se amestecau diferite chipuri de oameni Întâlniți pasager prin viață și rătăciți În pânzele neștiute ale memoriei mele, pe care mi-am imaginat-o Întotdeauna asemeni unei cochilii de melc: cu cât te afunzi mai adânc În spiralele ei Îngustate, cu atât totul devine mai palid, mai nebulos, mai dizolvat, acoperindu-se de praful acela misterios și dureros totodată al necruțătoarei uitări de sine. A doua zi m-am dus din nou la barul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cald. — Cacao fierbinte cu scorțișoară. Daniel o porni mai departe prin ploaie. Din când în când se apleca să se ferească de păsările ce treceau printre frunze. Era deja întuneric și brațul său obosise. Mergea poticnindu se. Picioarele lui se afundau tot mai mult în noroiul de sub frunze. Prin rafalele de ploaie se zărea în depărtare o pată cenușie. Pentru câteva clipe își aținti privirea într-acolo, apoi începu să alerge. Îl dureau genunchii și gambele de la izbiturile cu arbuștii din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
până unde? M-am cuibărit mai bine în palton și, prin noroi, în beznă, m-am întors în oraș. Cucoana cu crizanteme a mers o vreme în urma mea, apoi a cotit pe o străduță spre stația de metrou. Pe măsură ce mă afundam tot mai adânc în ploaie, începea să-mi pară rău că nu dezlipisem abțibildul cu chipul meu de pe ușa autobuzului. În minte îmi tot apăreau rândurile lui Dickens și mult, mult noiembrie. IERI Când a deschis ochii probabil că era
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu nerăbdare, aceasta l-a primit cu brațele larg deschise, pe trup cu un superb capot, lăsat liber, de sus și până jos, fâlfâindu-și marginea, ca niște aripi de pasăre măiastră. După sărutările și îmbrățișările de rigoare, s-au afundat în locuință. E gata de inaugurare, a întrebat el. Penru noi, da, e gata de inaugurare. Mergi în baia de dincolo, l-a îndrumat ea, și fă-te și tu ca mine. Da. Merg. A mers. și s-a facut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ție anii, iar, odată cu aceasta, cei de pe lângă tine se trezesc, deodată, bogații bogaților, pe când, tu, rămâi săracul săracilor. Dintr-o lume de nimeni ai venit, într-o lume de nimeni trăiești, și, spre final, într-o lume de nimeni te afunzi, către groapa cea de totdeauna! Puturoasă viață, e, măi fraților, viața asta, care m-a adoptat, ca pe un... hai să nu-i mai zic pe nume. Dar, ca și cum ar fi sclipit pe cer o stea, tot așa, m am
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
petrec veacul în umbra coloanelor unui templu din Lingam, să merg în lung și în larg evitând cu grijă să las soarele să mă izbească în ochi și vocea oamenilor sau zgomotele vieții să-mi irite urechile. Cu cât mă afundam mai mult în mine, asemenea animalelor care se ascund iarna în vizuina lor, cu atât urechile mele percepeau distinct vocea celorlalți și auzeam mai clar propria voce răsunându-mi în gât. Singurătatea, impasibilitatea care apăsau asupra mea semănau cu nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la spitalele de acolo. Credeam că sunt mai buni. Îmi pierdusem încrederea în doctorii din România, pentru că nu eram bine. În Italia era cam aceeași rută, analize și iar analize, după care medicamente și iar medicamente. {i cu cât mă afundam în analize și tratamente, cu atât mă simțeam mai rău, parcă sănătatea mea era ceva care în mod normal nu ar fi existat, era o iluzie (maya) și nu înțelegeam nimic din toată această harababură în viața mea. Destul de ciudat
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
acord cu modul meu de a fi și de a face, iar acest lucru mi-a adus multă neplăcere, frustrare și boală și miam dat seama că a deține controlul asupra exteriorului este doar o iluzie deșartă și noi ne afundăm încetul cu încetul în mod inconștient în aceasă iluzie. Această iluzie ucigătoare nu este decât rezultatul gândirii noastre distorsionate și iraționale, datorată lipsei de cunoaștere. Nu putem ști totul în viață și mi se pare normal, pentru că nu există un
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
culcare, că mâine flăcăii au cale lungă de bătut... Într-o clipită noi ne-am și văzut acasă! Doar avem cai buni de șa, Pâcule! Nu mârțoage... * Pe când noaptea își aduna în poală pulberea de stele grăbindu-se să se afunde în cele mai ascunse cotloane, doi călăreți străbăteau șleaul în trap săltat. Priveau mândri înainte, furându-se din când în când cu coada ochiului pe sub borul pălăriei... Struneau caii din dârlogi ca niște adevărați cavaleriști! Dacă îi priveai mai de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
articulație, iar noi o scăpăm din mînă și cădem, nu mai avem timp să ne pregătim de impact și ne prăbușim peste ceva care ne amortizează căderea, căci se sfîșie și se rupe peste tot În jurul nostru, iar noi ne afundăm Într-un mormînt sfărîmicios verde și jegos, unde În sfîrșit ne odihnim, În gardul ăsta viu de rahat și nu sîntem În stare să ne mișcăm. Gardul viu crește peste un gard cu țepușe, iar o țepușă a trecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
marile lui preferințe literare, numele a venit dintr-odată, spontan. Ca să ajungă astăzi În oraș, Antoniu are de Înfruntat frigul și ninsoarea deasă care cade În valuri, de mai bine de două ore. Stratul de zăpadă În care picioarele se afundă până mai sus de glezne, Îi Îngreunează respirația și mersul. De o săptămână n-a mai ieșit din bârlog, și-a gospodărit proviziile cum s-a priceput și a tremurat de frig sub mormanul de țoale care-i țin loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o grindină, un perete de mucava, un denunț, un sex de limax, o căpușă, o baie de sânge, o libarcă.... -Ești nebună, oprește-te odată! Apoi tare, din ce În ce mai tare se aude plânsul ei În hohote isterice. Închid fereastra și mă afund În fotoliul În care Îmi place să somnolez ca o pisică și realizez că tot ce a spus partea feminină a cuplului Îmi este cunoscut cuvânt cu cuvânt cu o familiaritate promiscuă. În atâtea luni de vecinătate am ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu strigăte. După finalul În care el Îi cerea să Înceteze, nu mai aveam puterea să aud și Închideam fereastra. Poate se Împăcau până a doua zi, poate făceau dragoste frenetic, poate nu mai aveau energia să continue. Atunci mă afundam În fotoliul uriaș. Mă gândeam că recuperează până a doua zi cine știe ce ispite morbide. Îmi făceam un ceai de măceșe, de culoare roșie străvezie, Îndulcit cu o linguriță de miere și-l sorbeam strecurându-mă În propriile gânduri. Erau pajiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]