359 matches
-
și niște cadavre. — Am putea să umplem o canistră cu benzină, s-o lăsăm peste bord și s-o împingem până plutește departe de vas înainte să-i dăm foc. Și să incendiem stufărișul? Și ce dracu’ mai vrei? Un afurisit de holocaust? — Ge, dragule, nu faci decât să mă descurajezi. — îmi folosesc creierul, nimic altceva, răspunse Gaskell. Dacă mai continui să vii și cu alte idei la fel de sclipitoare ca asta, o să ne bagi într-un bucluc și mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că Gaskell era îndrăgostit de mine? — Nu știu. Presupun că trebuie să fi fost. Sally râse. — Draga mea Eva, ești așa de naivă! Hai să-ți povestesc câte ceva despre Ge. Ge are obsesia asta cu plasticul. Ar fute și un afurisit de cimpanzeu dacă l-ai îmbrăca în plastic. — Ei, haide, fii serioasă! zise Eva. Nu pot să cred. — Tu crezi că degeaba te-am pus să iei pilulele alea? Te învârți pe-aici în bikinii ăia, iar Gaskell salivează tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fundul puțului ăluia afurisit, o să găsim exact o păpușă gonflabilă, îmbrăcată în hainele doamnei Wilt și având un vagin. Așa cred eu. — Dar asta-i o nebunie! — O nebunie? E o blestemăție diabolică! exclamă inspectorul. Tipul stă acolo ca un afurisit de manechin și ni se prezintă în mare formă, fiindcă știe că ne-a pus să umblăm după potcoave de cai morți. Perplex, sergentul Yates se așeză pe un scaun. — Dar de ce? în primul rând, de ce să ne atragă atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
întregii planete. Prin urmare, cazul e respins la tribunal și ce se întâmplă a doua oară, când îl luăm la întrebări în legătură cu adevăratele crime? Ne trezim cu ăia de la Drepturile Omului, care-și înfig dinții în beregata noastră ca niște afurisiți de lilieci vampiri însetați de sânge. — Presupun că așa se explică și de ce n-a început să zbiere după un avocat, zise Yates. — Sigur că da. De ce-ar avea nevoie de un avocat acum? Dar ia să vezi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
or să fie în culmea gloriei. Mai întâi păpuși gonflabile și după aia lipsa vreunui cadavru. O să iasă curat ca lacrima. — Oricine-i în stare să pună la cale o asemenea poveste trebuie să fie nebun, zise sergentul. — Sau un afurisit de geniu, completă cu amărăciune Flint. Iisuse, ce mai caz! oftă el și-și stinse țigara, îndesând mucul cu furie în scrumieră. — Ce propuneți să fac? întrebă Yates. Să mai încerc o dată cu el? — Nu. De el o să mă ocup eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
limbistă e... — Las-o baltă, Ge! interveni Sally. Al cui e rândul să joace? — Al meu, zise Eva. I... M... P... pronunțat Imp. — O... T... E... N... T... pronunțat Gaskell, zise Sally. Gaskell mai bău din sticla de votcă. — Ce afurisit de joc jucăm noi acum? Scrabble sau un fel de joc de-a adevărul? — E rândul tău, îi zise Sally. Gaskell puse D... I... L... D... deasupra O-ului de mai înainte. — încearcă-l pe ăsta dacă-i vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
reușit să intri într-o încurcătură ca lumea, zise Gaskell. Trebuia să te iei de o blestemată de luptătoare de catch! — Ieși tu afară și liniștește-o! Nici gând! Mai degrabă m-aș juca de-a baba oarba cu un afurisit de rinocer, replică el, întinzându-se pe pat și zâmbind fericit. Știi că în întâmplarea asta există o urmă profundă de ironie a sorții? Trebuia să te apuci tu să emancipezi o neanderthaliană. Eliberarea Femeilor, faza paleolitică. Ea Tarzan, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-o în gaura de pe șantier. M-aș fi dus să mă culc. în loc de asta, uite că m-am enervat și am acționat ca un idiot. — Dă-mi voie să-ți mai spun ceva, Wilt, zise inspectorul. Chiar ești idiot, un afurisit de idiot viclean, dar până la urmă tot idiot. Ar trebui să te cauți la cap. Ar schimba cumva toată afacerea asta, zise Wilt. — Ce-ar mai schimba? — Să mă duc să mă caut la cap în loc să stau aici și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
existe și altă metodă. Trebuie să aibă el vreun punct slab pe undeva, dar să mă ia dracu’ dacă sunt în stare să i-l găsesc! Cum Dumnezeu face? — Ce face? — Vorbește fără întrerupere și nu spune nimic. Nici măcar un afurisit de lucru folositor, unul singur! Nemernicul ăsta are mai multe păreri despre orice subiect de pe lumea asta decât am eu fire de păr în cap! Dacă o să-l ținem treaz încă patruzeci și opt de ore, nu are cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Prin urmare, cum oamenii s-au dus joi, ne rămâne o singură zi ca să-i găsim - pe ei sau ce-a mai rămas din ei. Vreau să culegeți fiecare plăcintă cu carne de porc din East Anglia. Vreau ca fiecare afurisit de cârnat și de cotlet și de plăcintă cu rinichi de porc care a ieșit săptămâna asta pe ușa fabricii de mezeluri Sweetbreads să fie găsită și adusă aici. Și fiecare conservă cu mâncare pentru câini. — Mâncare pentru câini? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
te faci! Ceea ce vreau să știu este ce s-a făcut cu soția ta. — Tocmai eram pe cale să ajung și acolo, zise Wilt. Numai că mai întâi trebuia să stabilim ce sunt eu. — Știu ce ești tu, Wilt! Ești un afurisit de negustor de vorbe, un contorsionist verbal, un rahat de hăcuitor al logicii, un Houdini lingvistic, o enciclopedie de informații nedorite... Inspectorul Flint rămase în pană de metafore. — Superb, inspectore, superb! Nici eu însumi n-aș fi putut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
văd cu Adam. Să nu mă credeți ușor de manipulat. Știu să mă joc de-a inabordabila; doar că acum nu am timp de joacă. Stau ca o idioată pe Baggot Street Bridge, cu mâna întinsă. Doamne, unde e un afurisit de taxi când ai nevoie de el? Din fericire, în cele din urmă oprește o mașină. Mă uit la ceas și mă întreb ce-o să-i spun lui Adam. Știu, o să-i spun că mi-am agățat dresurile și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
păsa unde ajungeam. Îmi place să călătoresc singură, pentru că mă ajută să-mi pun gândurile în ordine. Nimic mai rău decât un coleg de călătorie care se înscrie la toate jafurile de excursii turistice și insistă să meargă la orice afurisit de muzeu pe o rază de o sută de kilometri de la hotel. În vacanță ador să mă trezesc și să îmi dau seama că nu am nimic de făcut și nimeni căruia să îi dau raportul. Și o să vă împărtășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la o întâlnire cu el. Nu mai spune! țipă Debbie ascuțit, gata să cadă de pe marginea patului. Nu-mi vine să cred. Eu bat câmpii aici despre Donald și prietenul lui Tim, Shane, iar tu te întâlnești cu un un afurisit de superstar. Păi asta e, îi spun, jucându-mă cu ciucurii cuverturii. Dar am senzația că se întâlnește și cu altele. —Probabil, îmi răspunde Debbie calmă. Dar ai ceva șanse, nu? Ți-a cerut numărul de telefon. Hei, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
din scaunele alea fără pereche, ca nimeni să nu se așeze lângă mine, încercând să-mi citească ziarul. Arunc o privire pe titluri și cam atât. Nu e nimic decât moarte și disperare în lume acum. Dacă nu e un afurisit de război, e un cutremur sau se aruncă vreunul în aer în numele religiei. Apoi dau la paginile mondene, ca să mă înveselesc. Îmi place să văd poze cu oameni care au ieșit în oraș și se distrează. Dar când dau pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Airbus? Și când a fost promovat? De ce nu îmi spune nimeni nimic niciodată? Trag adânc aer în piept. Doamne, e incredibil. Cum să dau ochii cu el? Nu-i de mirare că Lydia s-a fâțâit pe la carlingă ca un afurisit de yoyo toată după-masa. Probabil e înnebunită după el. Dar nu o condamn. Arată destul de bine. Totuși nu-mi vine să cred că Mike și-a luat deja tresele. Arată atât de tânăr. Nu poate avea mai mult de treizeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vestea morții mareșalului Peng De-huai, Mao e deja obosit. Ce face Lin Biao? o întreabă pe neașteptate. Știai că facțiunile din Wuhan au scăpat de sub control? Muncitorii oțelari își confecționează singuri mitraliere. Sunt sigur că e pe cale să înceapă un afurisit de război civil. Îi spui tu lui Lin Biao să facă ceva în această privință? Nu știu ce face Lin Biao la ministerul apărării naționale. Pare că singura lui treabă e să-l flateze pe Mao. Folosește avioane militare ca să trimită homari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în gazdă la o pereche în vârstă, în capătul celălalt al orașului. De la o zi la alta, banii mi se topeau. Pe bătrâni îi găseam foarte nostimi, el era un pachet de nervi și, de câte ori rămâneam între patru ochi, o afurisea pe nevastă-sa, ea, pe de altă parte, făcea semne întruna pe la spatele lui, dându-mi de înțeles că bărbatului ei îi lipsește o doagă și nu trebuie contrazis niciodată. Mi-au făcut și un preț convenabil. Dar toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nimeni! — Zii, că mă faci curioasă. — Am discutat cu un student. Și este drăguț studentul? — E frumușel. Sper că nu e ăla care îmi spuneai că tot te sâcâie că-l deranjezi. — Ba chiar el e! Nu este atât de afurisit cum l-am crezut. Ne-am fixat programul unul după altul ca să nu-l deranjez de la învățat. Deci v-ați împăcat. — Ne-am ciondănit și ne vom mai ciondăni,dar neam împăcat și sunt foarte, foarte bucuroasă, aaa, aaa, aaaa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
drace, m-am scăpat! Cap de bou! bombăne Sile, în surdină. Ieșiți afară din curtea mea ori chem poliția! Maimuțoii dracului! Bețivilor! Nesimțiților! Baftiștilor! Huideo...! Vă țineți de drăcii, la ora unu noaptea?! Ieșiți mai iute, vagabonților, că vă și afurisesc! îi alungă intempestiv popa Costică. Moașă-ta, de bestie malagambistă și malastropistă! Bestie cu anteriu! Când o să-ți cumperi față, să-mi dai curu-napoi! Bunicu' lu' Tutankamon! Popa-Prostu' ești, Popa-Prostu' o să mori! mormăie Silică, dându-și în petic, după ce se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nimic. Ieșind în uliță, îi zise mai hotărît: ― Trebuie să ne abatem un minut și pe la casa mea, ca să nu creadă nevastă-mea cine știe ce! Doamna Dragoș se îngrozi văzîndu-l cu jandarmul după el. Începu să plângă cu hohote, apoi să afurisească. Soacră-sa îi ținea hangul. ― Stați, nu mă jeliți, că încă n-am murit! făcu Dragoș enervat de lacrimile lor. Stați, că nici nu știu de ce mă cheamă! ― Ia îmbracă-te, socrule, și du-te cu dânsul, nu ședea ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îngrijorat și isteric. Un zumzăit îndepărtat, aidoma bătăilor furioase de aripi ale unei insecte colosale, constituia acum fondul sonor. Apoi vorbi din nou, iar vorbele se umflau și se mistuiau ca și cum nu puteau rămâne în câmpul intercomului omnidirecțional. ― Praful ăsta afurisit din motoare! Asta e. S-a infiltrat în cursul coborârii. N-am închis intrările de reactoare și n-am acționat "reverse"-urile la timp. așa cred. Avem scurtcircuite peste tot și avem și foc. ― E grav! fu comentariul lui Brett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de alta. Își rezervase dreptul să ne facă surpriza la urmă sau era în vervă. (...) — Dumneavoastră nu știți, nici rușii, cine sînt, nici oamenii p-aici. M-au prins, tot la o inspecție, cu Tolstoi în bibliotecă și Tolstoi era afurisit de patriarh. M-a întrebat : Bine, părinte, citești sfinția ta asemenea cărți drăcești ? Nu știi că sînt interzise ? — Ba da, Prea înalte, dar am așezat-o între Evanghelia lui Ioan și cea a lui Matei și a fugit Diavolul de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a venit să cred când i-am auzit vocea în care bănuiai un râs vinovat. Am închis telefonul, dar a doua zi s-a apropiat de mine în fiecare pauză. Zâmbea, afurisita, cu năsucul ei bont și botul de liliac, afurisit de frumoasă, cu părul ușor ondulat, culoarea lemnului de stejar. Stătea lângă mine fără să zică nimic, privindu-mă doar, apoi mă lua de un deget sau de-o șuviță de păr, cu prefăcută teamă și timiditate. Eu plecam imediat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oale și ulcele. Când s-a chivernisit bine, Marcos a lăsat crâșma în grija unui nepot dinspre nevastă (o româncă bălaie al cărei dagherotip ne-a rămas) și, în ciuda piciorului de lemn, a devenit un arendaș cât se poate de afurisit, dar și harnic. Cel mai mult a arendat unsprezece moșii deodată, pe care le dădea și altora în subarendă. A murit în 1906, iar fiii săi, intrați deja ca roșiori în armată, au ajuns ofițeri și-au luptat în primul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]