281 matches
-
Sfâșietor, prelungul vaiet de sirenă Mă ispitește în adâncuri ca pe Odisseu. Nu înțeleg nimic, m´afund în pernă Și fug de mine și cu mine tot mereu. Pe când la geam s´arată o lumină blândă Ce´mprăștie de zor afurisitele fantasme Îmi pare c´am scăpat de´o grea osândă, Dar ultimul otgon mă trage spre´alte cazne.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
Bătu la ușă și dispăru în camera altui pacient, la două uși de a lui Mark. Tulburat, Weber se întoarse în camera lui Mark. Mark se învârtea pe un călcâi. La vederea lui Weber își azvârli ambele mâini în sus. —Afurisita de soră-mea! Îți vine să crezi? O s-ajungă aici imediat. Frate, are de dat o grămadă de explicații. Weber nu se așteptase ca experimentul să funcționeze într-adevăr. Subiectivitate experimentală, ar fi spus doctorul Hayes. Redundant: simplul fapt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ce? Pentru că și eu și vipera ne aflăm în vis... În realitate, sunt tare periculoase viperele, copii! Asta a ieșit, probabil, să se încălzească la soare, pentru că sângele ei e rece și viperele, cât sunt ele de vipere, adică de afurisite și de veninoase, nu-și pot încălzi singure sângele, nu pot face nimic, nici nu se pot mișca dacă le e frig. ...Desenați aici, copii, cum stă o viperă pe munte: Îmi pare rău, doamnă viperă, ați nimerit cam prost
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
gândeam, de pildă, la foarfeca turbată care mi-a mușcat într-o bună zi degetele, pe când voiam să-mi tai unghiile, la catarama curelei care mă izbea, făcându-mi vânătăi în fiecare dimineață când îmi scuturam de praf pantalonii, la afurisita de lamă care îmi zgâria bărbia de câte ori voiam să mă rad, la crenguța de prun care încercase, într-o seară, să-mi scoată ochii, la ciocanul care mă izbise cu dușmănie, înnegrindu-mi o unghie numai pentru că trecusem pe lângă el
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă odihnesc. Din când în când mai trecea câte cineva. Din nefericire pentru noi nu părea să aibă chef de crenvurști. — Deci erai acolo? Nu-i de mirare că n-ai vândut nimic. Și-mi închipui că te jucai cu afurisita aia de pisică. — Acum, ca ai pomenit despre asta, îmi aduc aminte că erau câteva animale domestice prin preajmă. — Deci te jucai cu pisica? Nu, nu mă jucam cu pisica. Am luat-o doar în brațe s-o mângâi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
calm și încet. George nu reușea să audă ce spune, dar dură mult timp. Nu mă-nteresează dacă maică-ta bea, fu răspunsul bătrânului. Nu vrau să te mai aud mâncând rahat despre accidentu’ de mașină și ce-ai visat și afurisita aia de fată care ți-e prietenă. Ș-acu’ pleacă de-aici, babuinule. Vreau minimu’ cinci dolari azi de la tine. Împins de bătrân, vânzătorul porni spre colțul străzii și dispăru pe St. Charles Street. După ce bătrânul se reîntoarse în garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să aibă niște cotloane discrete pentru niscai acțiune pe furiș, dar ai habar ce se-ntîmplă acolo? Barmanul, bunul său prieten, se face rău: — Amice, nu știu de unde vii! Dar te afli În singurul bar din țară care nu are niște afurisite de camere video În budă. CÎțiva libertarieni fioroși Își pun jos paharele și dau din cap aprobator. Unul dintre ei arată cu degetul către afișul de deasupra casei de marcat. Toalete afară. Zece minute maxim. Fără camere. Curînd Wakefield se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
slab. — Ciudat, după ce mi-am vîndut Mercedesul și mi-am părăsit nevasta, mi-am primit Înapoi mașina. Acum sînt Încă și mai pe drojdie decît eram cînd te-am cunoscut pe tine. Chestia e că nu pot să fac nici o afurisită de vînzare. Pentru prima oară o notă de oboseală răzbate din vocea lui și lui Wakefield i se face milă. Cumva, undeva, cineva ar trebui să rămînă la fel, dar niciodată nu se Întîmplă așa. Anton trăiește Într-un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
strategie inteligentă, nu-i așa? — Stevie, - Fran îi smulse ziarul din mână și-l aruncă la coș - tu cu cine ții? Știi prea bine că nu ne-am fi permis să aruncăm câteva sute de lire ca să închiriem unul din afurisitele alea de autobuze. N-avea să-l ierte în veci pe Jack Allen pentru asta. De fapt, avea să-l înfrunte chiar acum, înainte să-i treacă furia. Stevie o privi ieșind valvârtej, iar Ralph scoase ziarul din coș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
i se pune un nod în gât. Nu din cauza hainelor, care erau, pentru prima dată, o combinație de eleganță și decență, ci din cauza cercelului cu diamant care îi strălucea în nara stângă. Probabil că și-l pusese în după-amiaza asta, afurisita, și așteptase seara ca să-și facă intrarea, atunci când Henriettei îi era imposibil să protesteze. — Vorbim mai târziu, mârâi printre dinți Henrietta, chiar în clipa în care își făceau apariția partenerul de afaceri al lui Simon și nevasta lui putred de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui grijulie, tipică profesiei, două treimi compasiune și o treime „poți-să-mi-spui-orice-sunt-medic“, era aproape irezistibilă. Mai rău, dintr-un instinct venit din negurile istoriei, adăugase o nouă notă: dorința de protecție patriarhală. Se purta deodată de parcă ea ar fi fost asemenea afurisitelor de vase de porțelan de la etaj, ceva fragil și prețios. Poate că avea dreptate. Cu siguranță se simțea ca și cum, dacă i s-ar fi dat drumul, s-ar fi spart în mii de bucăți, care, oricât de mult ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e că tu ești singura femeie care l-a interesat la modul serios. Te rog, Francesca. Ești singura persoană care îl poate salva de la a fi rănit din nou. — Cum? — Spunându-i că și tu îl iubești și anulându-ți afurisita de nuntă. — De fapt, deja mi-am anulat afurisita de nuntă. El nu știe chestia asta? Ben rânji. — Poate ar trebui să i-o spui chiar tu. A lăsat un mesaj pe robotul de-acasă. S-a dus la Cathedral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
interesat la modul serios. Te rog, Francesca. Ești singura persoană care îl poate salva de la a fi rănit din nou. — Cum? — Spunându-i că și tu îl iubești și anulându-ți afurisita de nuntă. — De fapt, deja mi-am anulat afurisita de nuntă. El nu știe chestia asta? Ben rânji. — Poate ar trebui să i-o spui chiar tu. A lăsat un mesaj pe robotul de-acasă. S-a dus la Cathedral Arms să bea un pahar cu un client. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Beldie înregistra „sociologic” mirajul simbolist al Terasei Oteteleșanu, unde „atîția tineri cu părul lung și fără manșetă la cămașă, debarcau fără nici un gologan în pungă, dar plini de iluzii, din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita de școală n-o terminau; orbiți de prestigiul îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor îndoielnic prin vreo foaie literară și înghițită pînă la urmă de apele turburi ale gazetăriei” (Beldie, Memorii..., p. 163). Situația nu fusese fundamental alta „la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai nimerit să răspunzi la telefon? Întreabă el, căci vibrațiile mobilului par mai zgomotoase și mai deranjante decît ar fi fost În mod normal, din cauza liniștii din sala de conferințe. — Îmi cer scuze. Închid imediat telefonul, Înjurînd-o În minte pe afurisita asta de femeie. — Nu e ceva urgent și poate cu siguranță să suporte amînare pînă se Încheie ședința. Nici cinci minute mai tîrziu, Sandy, una din asistentele de marketing, Își vîră capul pe ușă. — Iertați-mă că vă Întrerup, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
toate singură, nu aveam, Doamne ferește, nevoie de un bărbat care să mă ajute să-mi pun ordine În viață. Dar, cumva, de cînd l-am născut pe Tom, responsabilitățile de genul ăsta au trecut pe umerii lui. Acum, plicurile astea, afurisitele astea de plicuri tipărite care par a se revărsa pe ușă zilnic, cu care se presupune că trebuie să mă descurc singură, deși abia de Înțeleg ce vor de la mine, mi se par a fi peste puterile mele. Noua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am o durere insuportabilă a spatelui. Mi-am pus, de data aceasta, ghiozdanul rezemat de trunchiul copacului și acolo m-am așezat și eu. Era liniște. Am vrut să închid ochii, să adorm, să uit de toate...măcar pentru câteva afurisite de minute! Și n-am mai fost conștientă după... Visam. Trecusem deja linia imaginară dintre realitate, viața de zi cu zi și lumea viselor, unde totul devine cum vrei tu, nimeni nu e rău, nimeni nu fuge de tine și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
culese de pe jos exemplarul din Télégramme de Brest pe care ea i-l aruncase la picioare ca un duelist care cere satisfacție pentru o ofensă. Citi rapid titlul scris cu litere mari, o privi pe Gwen și izbucni În rîs. - Afurisita de Yvonne! Păcat că pe tine te-a cruțat cînd te-ai născut... Îi vîrÎ ziarul În mînă și se duse liniștit să-și pună crosa În cărucior. - SÎnt dezolat că te dezamăgesc, Gwen, dar nu mă aflu la originea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sînt acum cu urechile ciulite la noi, chiar dacă se prefac că au altă treabă. Parcă am fi Într-o telenovelă ad-hoc sau așa ceva. Și știu și ce personaj interpretez eu. SÎnt afurisita aia fără pic de inimă care i-a dat papucii unui asemenea bărbat decent și drăguț, fără absolut nici un motiv. O, Doamne. Chestia e că mă simt chiar vinovată, cu adevărat. De fiecare dată cînd Îl văd pe Connor, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
în serios viața. Nu ca Grete a noastră care s-a strecurat cu șiretenie prin viață, că ea a fost una pusă mereu pe șotii. GRETE (revoltată): Da' a naibii mai poți să fii. Cum poți să fii așa de afurisită cu cineva care îți iese în cale cu un zâmbet? Ce-ți închipui tu, că mi-am dus viața numai într-o plăcere? O dată divorțată, o dată văduvă. Ce-ți închipui, că căsătoria e numai o plăcere în compania altor oameni
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
orice-nsurățel;/ La mine barem asta-i boală veche/ Căci am nevastă rea fără pereche;/ De s ar lua la harță și c-un drac,/ Mă pot jura că-i vine ea de hac.../ Ce hachiți are dumneaei mai rele?/ I-afurisită, bre, în toate cele! [...] Of, of, jupân Hangiu și prieteni buni,/ Nu-s cununat decât de două luni,/ Dar cred că nu-i pe lume om becher,/ Chiar de-i înfigi în inimă jungher,/ Mai priceput să deie glas durerii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
orice-nsurățel;/ La mine barem asta-i boală veche/ Căci am nevastă rea fără pereche;/ De s ar lua la harță și c-un drac,/ Mă pot jura că-i vine ea de hac.../ Ce hachiți are dumneaei mai rele?/ I-afurisită, bre, în toate cele! [...] Of, of, jupân Hangiu și prieteni buni,/ Nu-s cununat decât de două luni,/ Dar cred că nu-i pe lume om becher,/ Chiar de-i înfigi în inimă jungher,/ Mai priceput să deie glas durerii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
frec locul dureros, privind totuși cu mare curiozitate reacția omului acela. El rămase ca și înainte de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Simțind că trebuie să găsesc o justificare oarecare neîndemânării mele am spus răstit, „M-am lovit cu afurisită de piatră din grămada asta a dumitale.” Știam că totul suna anapoda fără nici o logică dar totuși speram ca asta să-l scoată din starea ceea. Privind parcă prin mine, undeva departe spre marginea câmpiei, mai mult mârâi decât zise
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
călătorea, alături de mama sa, pe platforma unui vagon de marfă descoperit și se simțea mândru, fericit și ocrotit ca în sânul lui Avram. Acum la fel. Nu are nici o pretenție. E foarte mulțumit și că a rezolvat și problema cu afurisitele acelea de țigări. De foame mai rabzi, gândea el, dar dacă nu ai ce fuma e jale, ești un om vrednic de milă. Mai mare necaz nici că se poate! Te uiți la alții cum tacticos și dezinvolt scot fumul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rezultatele muncii de doi ani ale câtorva sute de militari instruiți. Răspunderea era mare. Se acordau calificative pentru felul cum își îndeplinea misiunea fiecare specialitate în parte. El trebuia să transmită prin radio coordonatele cu cea mai mare precizie, însă afurisita de stație nu funcționa. Ia vezi, tovarășe căpitan, ce s-a întâmplat cu stația! îl atenționează generalul. Riposta: Prostul de caporal a stricat-o! Și adresându-se direct lui Bidaru: Batalionul disciplinar te așteaptă! Sabotaj în regulă! Generalul, cu experiența
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]