281 matches
-
toate singură, nu aveam, Doamne ferește, nevoie de un bărbat care să mă ajute să-mi pun ordine În viață. Dar, cumva, de cînd l-am născut pe Tom, responsabilitățile de genul ăsta au trecut pe umerii lui. Acum, plicurile astea, afurisitele astea de plicuri tipărite care par a se revărsa pe ușă zilnic, cu care se presupune că trebuie să mă descurc singură, deși abia de Înțeleg ce vor de la mine, mi se par a fi peste puterile mele. Noua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Toal! — Ultimul lucru de care aveam nevoie — Înțeleg cât e de groaznic, doamnă acum e un cadavru, fornăie Toal. Dornan. Mai ales dacă e vorba de un lucru — A ajuns la Evening News? atât de prețios pentru dumneavoastră. Chiar În afurisita ei de găoază. — Eram sigură că Îl văzusem acolo. Aș fi — Nu până acum. putut să jur! — Și care-i baiul? E doar un negrotei. — Asta se Întâmplă Întotdeauna, doamnă Nu prea ducem lipsă de ei, nu-i așa? Dornan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fi durut În cot. Știi cât de nesigur pe iel ie bulangiuăla. — Exact, Ray. Bulangiu-i gelos pe statutul meu de la masoni... șincerca să mă vrăjească cu experiența mean criminalistică. Da unde am dobândit-o n cea mai mare parte? Tocman afurisita de Australie și asta nu contează deloc pentru bulangii ăștia când vine vorba de promovări. Da conteazal naibii când vor saleagă oamenii pentru unu din echipajele lor Împuțite. Defect, Încuviințează Ray. — Aici, Ray, țip eu, ochind un Crawford’s, oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
get-beget. — E timpul să-i aducem aminte, zâmbesc eu. Și ce ți s-a mai Întâmplat, Raymondo? — Porcării ca de obicei. Încă-i vânez pe puțoii ăia din Comitetul Sunrise. S-ar presupune că sunt furnizori de cannabis. I-o afurisită de pierdere de vreme, dar ce poți să-i faci? Orice-n afară de chestiile luxoase-s o pierdere de vreme pentru puțoiu ăsta. Dar Îi Înțeleg punctul de vedere. Ce rost are să fii D.S. dacă nu poți avea acces la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asta până-i ies ochii din cap, dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit, ea Îmi soarbe ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi respirația ce naiba! Fute-mă mai tare! Mișcă! Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe când intru În convulsii, iar ea țipă și mârâie, iar dinții ei mă mușcă de buza de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gâfâind, iar eu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
apăr cu orice jertfă! ― Ce comori, ce comori? îl întrerupse Klapka nerăbdător. Astea-s nerozii, prietene! Fraze, Bologa, și visuri bolnave!... Realitatea e războiul cu moartea la braț!... Lasă închipuirile, dragul meu, care cel mult complică și amărăsc viața, destul de afurisită! ― Domnule căpitan, dacă ții la mine, te rog din suflet să nu-mi mai dai nici un sfat! zise Apostol enervat, urmând însă mai liniștit: Te rog foarte mult!... Crezi că mi-a fost ușor să-mi dezbrac trecutul, ca o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nervii acesteia n-ar fi fost deja întinși ca arcul unui vechi ceas cu mecanismul întors la maxim. În cele din urmă, tensiunea nervoasă o făcu pe Vasquez să rupă tăcerea. ― De acord. Nu putem folosi armele împotriva creaturilor alea afurisite. Nu putem trimite acolo o echipă și nici să coborâm cu blindatul pentru că l-ar deschide ca pe o cutie de sardele. Dar dacă am rostogoli câteva bidoane de CN-20 la baza rampei de acces și să le umplem cuibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
s-o schimbe. A, pardon, zic. Îmi dau jos brățara și mi-o pun în buzunarul de la șorț. O port de aseară și am uitat cu desăvârșire s-o scot. Mă întreb dacă o să-mi mai spună ceva. Unde sunt afurisitele alea de jeleuri? O să-l omor pe puștiul ăla care mi-a dat atâta bătaie de cap. Doar pentru că e prea mic să fie mahmur! Sper să i se facă rău de la jeleurile alea (dacă o să le primească)! Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să sper că n-o să observe nimeni până ajungem la Boston. Vai, gândul la patul meu de la hotel. De-abia aștept să mă bag în el și să mă cuibăresc acolo, cu cartea mea. Pfiu! Am găsit o pungă cu afurisitele alea de jeleuri, slavă Domnului. O unghie lungă mă bate pe braț și aș putea să jur că a făcut-o cu atâta forță încât mi-a tăiat pielea. Cine e supraveghetorul tău? întreabă Snakely, cu un rânjet răutăcios pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
doarme dus. La naiba. Îmi croiesc drum până la mama lui. Prea târziu, spune ea nervoasă. Îmi pare foarte rău, explic eu, dar... —Las-o BALTĂ, spune ea nepoliticoasă, și eu mă furișez de-acolo. Zahăr. Ce să fac eu cu afurisitele de dulciuri? Îmi vine să sparg punga în capul râzgâiatului de copil. Sau chiar în capul mamei. În loc să fac asta, mă duc în spate, dar fetele au închis barurile duty-free. Zahăr, zahăr, zahăr. Sub nici o formă nu mă duc iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vrea? Bani? Îmi trec multe prin cap. Care o fi secretul ăsta afurisit? Lui Adam îi place să poarte haine de femeie? Are un copil din flori? A făcut acte de violență în trecut? E bisexual? Are o idilă cu afurisita de Hilary Clinton? Doamne, nu mai suport. —Mmmm, a fost minunat, spune Amy visătoare în timp ce dă pe gât ultimul strop de Malibu cu ananas. Încă unul? mă ofer eu și mă reped la bar înainte să poată răspunde. Amy o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
le compensează prin orgoliul lui imens. Eu, una, cred că Cock Tavern nu e destul de mare pentru noi toți. Ca prin minune, ușa de la intrare se deschide și Colin, împreună cu restul băieților, intră în bar. Doamne, parcă ar fi o afurisită de reuniune a companiei aeriene aici. Dacă mă gândesc mai bine, ăsta ar fi un moment bun să plec. Hei, unde crezi că pleci? strigă Colin când mă vede că mă ridic. E așa de înalt încât mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
De ce și-a schimbat Tim așa de brusc părerea? În loc să mă simt ușurată că Tim vrea să punem capăt relației noastre, mi-e cam rău. I-a spus cineva ceva de mine? Of, Doamne. Știu despre ce-i vorba. Probabil afurisita de sora-sa s-a dus și i-a spus ceva. Probabil i-a spus că a dat peste mine și Adam. Mai ești acolo, Katie? Da, spun cu o voce stinsă. Mă simt foarte mâhnită. Putem fi prieteni. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
toți anii ăia când mă vedeam cu Tim. Vorbea întruna despre bancă, despre toți oamenii pe care nu îi plăcea de la birou, cum cutărică și cutărică nu meritau să fie promovați și despre cum o anumită directoare era atât de afurisită doar ca să își ascundă complexul de inferioritate. Doamne, nu avea un cuvânt bun de spus despre nimeni. Din păcate, eu trebuia să-l ascult tunând și fulgerând în drumurile noastre cu mașina până la cinematograful multiplex, de două ori pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ardă în anul când a plecat, dar mama a avertizat-o că, dacă face așa, va trebui să muncească toată vara să câștige bani ca să-mi cumpere una nouă. Așa s-a încheiat disputa. Sunt bucuroasă că eu am ars afurisita de uniformă în cele din urmă. Capitolul 17tc " Capitolul 17" Bună, din nou. Nu ați mai auzit nimic de mine de ceva vreme, pentru că m-am închis în camera mea, să-mi termin afurisitul de scenariu. Mă duc la Milano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
convingeți că e adevărat. În mijlocul previziunii sună un pasager. Mă ofer să mă ocup eu de el. Lydia e distrusă când îi las mâna. Înaintând pe interval, observ că semnalul vine de deasupra lui Celeste. Rahat. Ce mai vrea acum afurisita? —Auzi, scumpo, ciripește ea. Mă întrebam dacă nu ai putea să-mi faci o mare favoare? Alistair și cu mine tocmai ne-am sărbătorit primul an de căsătorie și ne întrebam dacă sunt cumva locuri libere la clasa întâi. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fi exact lucrul de care aveam nevoie“. Acum, când Harry era inconștient, Beth arăta la fel de bine, În timp ce Norman observă ușurat că propriile trăsături Își recăpătaseră aspectul normal. Privind sfera de pe monitor, Își putea vedea reflectată În sticla ecranului imaginea familiară. Afurisita aia de sferă! Se Întrebă dacă aveau să știe vreodată ce se Întâmplase cu adevărat. Își aminti de luminițele ca niște licurici. Și ce spusese Harry? Ceva despre o spumă. Spuma. Norman auzi un huruit și privi afară prin hublou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe tine! Dacă o să-ți spun că e grasă și urâtă, te pomenești că nu mai dormi trei zile... Izbucni și ea în râs. - Chiar așa, grasă și urîtă? Eu credeam că trebuie să fie una de-alea ochioase și afurisite... - Nu e! - Bietul Ilie! exclamă ea atunci nedumerită, dar senină. Mai rău o să fie dacă o să-i pară rău, fiindcă eu cu el nu mai mă împac. - Fii fără grijă, n-o să-i pară rău. Dacă vrei să știi, spusei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
strategie inteligentă, nu-i așa? — Stevie, - Fran îi smulse ziarul din mână și-l aruncă la coș - tu cu cine ții? Știi prea bine că nu ne-am fi permis să aruncăm câteva sute de lire ca să închiriem unul din afurisitele alea de autobuze. N-avea să-l ierte în veci pe Jack Allen pentru asta. De fapt, avea să-l înfrunte chiar acum, înainte să-i treacă furia. Stevie o privi ieșind valvârtej, iar Ralph scoase ziarul din coș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
i se pune un nod în gât. Nu din cauza hainelor, care erau, pentru prima dată, o combinație de eleganță și decență, ci din cauza cercelului cu diamant care îi strălucea în nara stângă. Probabil că și-l pusese în după-amiaza asta, afurisita, și așteptase seara ca să-și facă intrarea, atunci când Henriettei îi era imposibil să protesteze. — Vorbim mai târziu, mârâi printre dinți Henrietta, chiar în clipa în care își făceau apariția partenerul de afaceri al lui Simon și nevasta lui putred de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui grijulie, tipică profesiei, două treimi compasiune și o treime „poți-să-mi-spui-orice-sunt-medic“, era aproape irezistibilă. Mai rău, dintr-un instinct venit din negurile istoriei, adăugase o nouă notă: dorința de protecție patriarhală. Se purta deodată de parcă ea ar fi fost asemenea afurisitelor de vase de porțelan de la etaj, ceva fragil și prețios. Poate că avea dreptate. Cu siguranță se simțea ca și cum, dacă i s-ar fi dat drumul, s-ar fi spart în mii de bucăți, care, oricât de mult ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e că tu ești singura femeie care l-a interesat la modul serios. Te rog, Francesca. Ești singura persoană care îl poate salva de la a fi rănit din nou. — Cum? — Spunându-i că și tu îl iubești și anulându-ți afurisita de nuntă. — De fapt, deja mi-am anulat afurisita de nuntă. El nu știe chestia asta? Ben rânji. — Poate ar trebui să i-o spui chiar tu. A lăsat un mesaj pe robotul de-acasă. S-a dus la Cathedral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
interesat la modul serios. Te rog, Francesca. Ești singura persoană care îl poate salva de la a fi rănit din nou. — Cum? — Spunându-i că și tu îl iubești și anulându-ți afurisita de nuntă. — De fapt, deja mi-am anulat afurisita de nuntă. El nu știe chestia asta? Ben rânji. — Poate ar trebui să i-o spui chiar tu. A lăsat un mesaj pe robotul de-acasă. S-a dus la Cathedral Arms să bea un pahar cu un client. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mă odihnesc. Din când în când mai trecea câte cineva. Din nefericire pentru noi nu părea să aibă chef de crenvurști. — Deci erai acolo? Nu-i de mirare că n-ai vândut nimic. Și-mi închipui că te jucai cu afurisita aia de pisică. — Acum, ca ai pomenit despre asta, îmi aduc aminte că erau câteva animale domestice prin preajmă. — Deci te jucai cu pisica? Nu, nu mă jucam cu pisica. Am luat-o doar în brațe s-o mângâi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
calm și încet. George nu reușea să audă ce spune, dar dură mult timp. Nu mă-nteresează dacă maică-ta bea, fu răspunsul bătrânului. Nu vrau să te mai aud mâncând rahat despre accidentu’ de mașină și ce-ai visat și afurisita aia de fată care ți-e prietenă. Ș-acu’ pleacă de-aici, babuinule. Vreau minimu’ cinci dolari azi de la tine. Împins de bătrân, vânzătorul porni spre colțul străzii și dispăru pe St. Charles Street. După ce bătrânul se reîntoarse în garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]