474 matches
-
mi-a pârjolit și opărit frățiorul. Săracul, era fără experiență și aspira la un loc de frunte în ierarhia drăcească! Ia pocnit pielea și s-a trezit sub talpa iadului, unde va sta pedepsit șaptezeci de ani de acum încolo. Afurisită femeie ți-ai luat! Zici că-i rudă cu drăcoaicele noastre! - Care-i motivul de m-ai purtat în miez de noapte în sălbăticia asta? - Mă cam enervezi! N-ai răbdare câteva momente ca să admiri cu plăcere spectacolul pe care
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
s-o-ntoarce o să pună iar degetu' la tîmplă și o să zică: Domnule, dacă atunci era atât de rău și-acum atît de bine... cum paștele mă-si e-atât de rău acum și-atunci era atît de bine..."! Mai afurisită schemă ca asta, măi Octăvele, n-ai tu... Așa că jos cu degetul din tîmplă și atenția mărită la ce se-ntîmplă pe lîngă noi... Orientare... lipeală... învîrteală... Altfel, ne paște sărăcia. Octav: Nea Matei, dar eu citesc prin ziare că... totul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
1989, 39; Daniel Dimitriu, Tabieturile..., ATN, 1990, 4; Coșovei, Pornind, 56-59; Alex. Ștefănescu, Lipsa de suflu, RL, 1994, 45-46; Nichita Danilov, Mariana Codruț sau Parabola melcilor, „Contrafort”, 1995, 3; Carmen Neamțu, Lumea în formulă romanescă, O, 1997, 11; Gabriel Dimisianu, „Afurisită soartă are femeia!”, RL, 1997, 48; Grigurcu, Poezie, I, 268-281; Roxana Racaru, Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor), RL, 2001, 37. D.C.M.
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
se omoară. 2 2254 ACT I MARCU ACT II ANNA MOVILA ACT V Noaptea de rege. În noaptea cea de rege. ACT DIN URMĂ 1. MIRA 2. MIRA, TRIMISUL 3. MIRA, MARCUL (Toma știe că Anna Movilă e acel monstru afurisit care încurcă tot și se decide s-o piarză pe ea întîi, pentru ca să-i poată reuși planurile. Marcu, fiu de Domn, singur urmărește ideea d-a se preface înamorat de Anna, pentru ca să poată stinge sufletul acestei fiară, cu toate că este înamorat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rugul apare în marea majoritate a redacțiunilor, indiferent dacă episodul cuprinde patru, trei sau numai doi copaci (73 ; 74). Pe de altă parte, identitatea dintre felul cum este bleste mat rugul de Sf. Maria, în atestarea de care vorbeam („Rug afurisit,/ Să nu crești în sus./ Cine de tine s-o împiedica/ Toți te-o blestema” ; cf. 76, p. 11), și felul cum este el blestemat de Sf. Sisinie în redacțiunea veche a legendei („să fii blăstemat ! unde-ți e rădăcina
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și chiar „fire de păr din barba lui Solomon”, ca în legenda versificată de Costache Stamati : Drept în pept să-l izbești Unde avanul de han Poartă baer [= talisman] fermecat Ce este puterea sa Fiind în baer cusut Un deget afurisit Câteva fire de păr Din barba lui Solomon Și alte lucruri drăcești (131, p. 77). în primele secole ale erei noastre și în epoca bizantină, talismanele și cărțile atribuite lui Solomon au beneficiat de o carieră prodigioasă. În secolul al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prezentat patru fabule din care lipseau ultimele rânduri. Li s-a cerut apoi să compună câte trei finaluri diferite pentru fiecare fabulă: unul moralizator, unul umoristic și altul trist. Iată, de exemplu, „Câinele cel răutăcios”: A fost odată un câine afurisit care, cum trecea cineva pe aproape, se năpustea pe tăcute la călcâiele omului și îl mușca, iac-așa. Până la urmă, stăpânul a fost silit să lege la gâtul potăii un clopoțel, ca să se audă când se mișcă. Ei bine, câinelui
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
medicinii nu lipsesc din dictările sale: șarlatani, scolastici, retori guralivi recurgând la artificii de limbaj pentru a-și ascunde incompetența, personaje inutile, incapabile să pună niște diagnostice coerente. Ei „fac sănătatea bolnavă”, zice el... Populațiile care ignoră existența acestei categorii afurisite o duc cât se poate de bine. Medicamentele nu servesc la nimic, și nici medicii: atunci când nu vindecă, ei își justifică eșecul pretinzând că fără ei, boala s-ar fi agravat îauziți dumneavoastră, domnilor psihanaliști din zilele noastre!...); când starea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de acte (vezi Dan Horia Mazilu, O istorie a blestemului, Iași, Editura Polirom, 2001): „Iar cine să va ispiti să amestece într-alt chip această tocmeală ce am tocmit eu cu toată voea mea, să fie treclet și proclet și afurisit și să fie neertat de Dumnezeu” (DRH A. Moldova, vol., XXI, p. 425, 426, 427.) Miron Costin a ținut să evoce osârdia cu care Miron Barnovschi a înălțat, în cele două domnii scurte, lăcașe de închinăciune: „Barnovschii-vodă [...] domniia cu mare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cursurile Liceului Internat, absolvind în 1920. Student la Facultatea de Drept a Universității ieșene, după obținerea licenței, în 1925, intră în barou. Cu un an înainte avusese prima expoziție de caricaturi. Abandonează avocatura și, cu un condei ascuțit și uneori afurisit, începe să scrie comentarii în care fulgeră ochiul lui de plastician. Publică, totodată, desene în „Universul literar”. În 1929 se întoarce la Iași, unde va da curs noii sale pasiuni, aceea pentru teatru. Angajat la Teatrul Național, din 1930 montează
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
o invită la moșie, femeia fuge iar, însă nenorocirea face să aibă un accident stupid în oraș, poate autoprovocat, în care își pierde viața. Narațiunea suscită interes, pe de o parte prin consemnarea reacțiilor unui copil precoce, isteț și cam afurisit, pe de altă parte, prin abilitatea compoziției, prin iscusința naratoarei de a provoca suspansuri și de a soluționa imprevizibil situații încordate, ca și prin relevanța detaliilor realiste. A doua parte a cărții, singura corespunzătoare titlului, se leagă de prima tot atât de
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
cărți pentru copii (Caii albi din orașul București, 1967, Casa care se leagănă, 1971), cărți despre prietenii săi scriitori (Cartea cu prieteni, 1979, A doua carte cu prieteni, 1985) sau de publicistică, mai ales sportivă (Cronici de carnaval, 1972, Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea, 1977). În 1990 este director al săptămânalului „Țara”, în 1991 va figura ca director, alături de Eugen Simion, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei și Valeriu Cristea, al revistei „Literatorul”, iar între 1993 și 1996 director general al Teatrului
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
1970; Casa care se leagănă, București, 1971; În văpaia lunii, pref. Nicolae Balotă, București, 1971; Cronici de carnaval, București, 1972; Fântâna, îngr. și pref. Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 1974; Frumoșii nebuni ai marilor orașe. Fals tratat despre iubire, București, 1976; Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea, București, 1977; Cartea cu prieteni, București, 1979; Insomnii de mătase, București, 1981; Pierdut în Balcania, București, 1982; A doua carte cu prieteni, București, 1985; Poeme răsărite-n iarbă, București, 1985; Întâmplări aiurea și călătorii oranj, București
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
solemn vătraiul; apoi, aplecîndu-se peste parapet, începu să le vorbească rechinilor, cu o voce mormăitoare, în vreme ce Stubb, care se apropiase tiptil în urma lui, asculta tot ce spunea: Ă Măi, semenilor, poruncitu-mi-s-a să vă spun că trebuie să isprăviți cu gălăgia afurisită pe care-o faceți acolo. Auzitu-m-ați? încetați odată cu plescăiturile astea! Dom’ Stubb zice că vă puteți umple cît poftiți bărdăhanurile blestemate, dar, pentru Dumnezeu, încetați odată cu gălăgia asta! Ă Bucătare, îi tăie vorba Stubb, bătîndu-l pe umăr, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
legea mea, sînt cam de aceeași părere cu tine, așa că, dă-le binecuvîntarea ta, moș Țigău, ia eu o să-mi continui cina. Bătrînul negru își întinse amîndouă mîinile spre haita de rechini și strigă, cu un glas pițigăiat: Ă Semeni afurisiți! Faceți cîtă gălăgie poftiți, umpleți-vă burțile afurisite pînă au să vă crape și pieriți! Ă Ascultă bucătare, îi spuse Stubb, reluîndu-și locul la cabestan - vino exact acolo unde stăteai adineaori, acolo, da, în fața mea și fii atent la ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sărmanul de el încerca să-i închidă fălcile ucigașe. Ă Queequeg nu pasă de zeul care făcut pe rechin, zise sălbaticul, agitîndu-și mîna rănită. Zeu din Fiji sau zeu din Nantucket, zeul care făcut pe rechin trebuie să fie indian afurisit! Capitolul LXVI TRANȘAREA Era într-o sîmbătă seara, dar ce Sabat ne aștepta! Toți vînătorii de balene practică ex-officio încălcarea Sabatului. Vasul Pequod, cel imaculat ca fildeșul, se prefăcu într-un fel de abator, iar toți mateloții deveniră casapi. Ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lancea înainte ca ei să-l ajungă din urmă și să-l întreacă. Cît despre Derick, părea convins că așa se va întîmpla și-și agita din cînd în cînd, în bătaie de joc, polonicul spre celelalte ambarcațiuni. Ă Cîine afurisit și nerecunoscător! strigă Starbuck. Mă înfruntă și-și bate joc de mine chiar cu bidonul pe care i l-am umplut adineauri, ca pe-o cutie a milei! Și adăugă în șoaptă, cu glasul lui intens: Ă Trageți, ogarilor! Dați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui intens: Ă Trageți, ogarilor! Dați-i drumul! Ă Uite ce e, băieți! striga Stubb către marinarii lui. Credința mea nu-mi dă voie să-mi ies din fire, dar tare-aș avea poftă să-l halesc pe neamțul ăla afurisit. Trageți la rame băieți, n-auziți? Aveți de gînd să-i lăsați pe ticălosul ăla să vi-o ia înainte? Vă place rachiul? Atunci, un butoiaș de rachiu pentru ăl mai bun vîslaș. Hai, trageți pînă simțiți că vă pleznesc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rezervă să fie coborîte din grue și pregătite! Domnule Starbuck, du-te și fă apelul oamenilor din ambarcațiuni! Ă Dă-mi voie mai întîi să te ajut pînă la parapet, domnule căpitan. Ă Uf, cum mă mai sîcîie hîrbul ăsta! Afurisită soartă! Un căpitan cu sufletul de neînfrînt, să aibe un secund atît de nevolnic! Ă Domnule... Ă Nu despre dumneata vorbeam, ci despre trupul meu. Dă-mi ceva de care să mă reazăm ca de-un baston - lancea aia ruptă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
eram în sala de clasă... la ora de istorie... și într-o mare belea, căci întâmplarea cu moșneagul era doar un vis... un vis care se repetă tot mai frecvent în ultima lună, iar eu adormisem la ora celui mai afurisit profesor din tot liceul, Arvon Mircea. Dormi, domnule Corveta? Dormi! Și prin viață să dormi! spuse profesorul mergând amenințător și încet din spatele clasei spre catalogul de pe catedră. Dormi! Avem nevoie de toate scursorile societății, precum avem nevoie și de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să spună. Mi se pare că am avut doar atât de spus, cu mici excepții. Eram confuz. Cine era cel din fața mea? De ce îmi spunea ce îmi spunea? De unde știa de Soliteraj și Velail? Cum era posibil așa ceva? Cel mai afurisit profesor din tot liceul pretindea să-mi fie prieten? Cum era posibil? Mintea mea refuza tot ce era de înțeles din ce îmi spunea profesorul. Nu era posibil. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Ba da. Mă dăduseră de gol sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
i-am ghicit, căci nu puteam ține minte chiar pe toată lumea din școală. De o parte și de alta a lor, se aflau profesorii, ca un juriu sau ca niște martori la un proces de judecată. L-am recunoscut pe afurisitul nostru profesor de istorie. Deși era cam de aceeași înălțime cu toți din cei din încăpere, se distingea printr-un fel de noblețe și dădea acel aer oficial și clasic care lipsea cu desăvârșire din mai toate întâlnirile guvernamentale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
treaba! Ne-ai zis că ne vei conduce la intrarea subterană în colegiu. Deja ne-ai pierdut o dată când am luat-o pe un coridor greșit. Acum ne întoarcem pe un altul! Pe unde naiba ai intrat în școala aia afurisită? Govar se descătușă din strânsoarea dureroasă a locotenentului, făcu câțiva pași înainte și căută un semn pe perete. Îl găsi și se întoarse spre "domn". Ăsta e tunelul! Vezi? I-am făcut semn când m-am dus de acolo ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar toate instinctele mele, până la unul, mă îndeamnă să duc o luptă cinstită, mic-burgheză, împotriva unei astfel de tentații. Oricum, mi-ar plăcea să iau hotărârea după o noapte de somn. Noapte bună. Noapte bună, doamnă Narghilea. Noapte bună, Descriere Afurisită! Cum îmi vine cam greu să vorbesc din punctul meu de vedere, am hotărât azi-dimineață la curs (mi-e teamă că în timp ce priveam la incredibil de comoda încălțăminte de bicicletă a domnișoarei Valdemar) că lucrul cel mai galant pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
regulă Carla o devora cu plăcere. Mai făcu o tentativă: „Hai, mănâncă...Ai cuvântul meu, e un deliciu...!” „Ți-i cu tot dinadinsul să mă otrăvești...? Dacă am hotărât, ei bine, nu mănânc... Îți cedez cu plăcere și porția mea!!” „Afurisită femeie, unde dracu-l o’i fi găsit-o?” - Îi trecu lui prin cap. Apoi murmură. „O să-ți pară rău...” Rupse cu furie o bucățică din ceafa bine rumenită a căpățânei peștelui și fără a o mai prepara cu usturoi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]