6,798 matches
-
de altele, însoțindu-mă în secundele desfrunzite de puls, un timp la fel de unic/ șerpuind prin vremuri tulburi. întreaga istorie o lentă și treptată dezumbrire de inimă și se va ști doar, cînd se va deschide ultima ușă, cînd ne vom agăța de clipă ca de mînerul plumbuit de oprire al trenului ce acum ne poartă bătînd sacadat în șine, ritmul emigrării noastre în Siberia Te aud suspinînd, deși la cîteva zboruri de pasăre de mine, te văd întinsă în întunericul pustiu
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
virgula-și lansează-n șaradă temute uzurile de paradă dar totul se stinge ușor în ritm de confetti: prin holul dezastrelor trece Rosetti sonet sobor al vocii mele îmi sparg fumul exact când nu mai am nimic de zis sunt agățat în sârme-interzis și buzele își risipesc parfumul stau oasele strămoșilor pieziș, în gropile - adunate dar într-unul pe cârca lor se tot hurducă drumul altarelor din Limpeziș am timp destul ca să mai mor o dată prin gerul somnului m-am logodit
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
începând cu prietenii și criticii de seamă etc. La fel se întâmplă și cu interviurile; m-am pomenit, într-o zi, spunându-i unui trimis al televiziunii, cu o stranie îndârjire: "Nu-ți dau eu interviul meu, domnule!", de parcă mă agățam de ultimul exponat de acest gen din cariera mea - bogată, totuși, în asemenea dialoguri. Revin la arta dedicației - ars dedicatoria, îi spune Șerban Foarță - ce-mi era atât de familiară, la primele câteva mii din carieră, și în fața căreia sunt
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
e la modă!... XXVI. EPI-PROVERBE-GRAME, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2043 din 04 august 2016. 11.,,Dum spiro, spero!’’ Cât timp respiri, speră’’ Cât timp ești în viață, Speranța să nu-ți pieri! De-o rază te agață Și-nvață să visezi! 12.,,Ex toto corde’’ ,,Din toată inima’’ Cei care dau Întotdeauna au. Când din inimă ai dat, Domnul te-a binecuvântat. 13.,,Radix omnium malorum avaritia est’’ ,,Rădăcina tuturor relelor este avariția’’ Cei zgarciți din fire
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
foi de varză prăznuiesc sobòlii crivățul nuntește-n barba-mi coaște de orgolii câini scheletici nu mai latră umbre din unghere gloabe de heruvi în lepre gâlgâie-nviere... omu-i o jivină oarbă - scrisă de pecingini numai crima i se ține - agățată-n gingini... mântuire-analfabetă scurge zoaie-n zare se târăște-un ciot de cântec fără lumânare balamaua lumii noastre scârțâie de vești Criste - au rămas pe garduri gargare popești nu mai știu citi în stele - nici măcar în stânci Maica Lumii - umilită
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
în placenta cerului,moștenire.... XXIV. ÎN UMBRĂ-MI RĂMÂNE ATÂTA NIMIC, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. Prin timp ce mai am pășesc dihotomic, În umbră-mi rămâne atâta nimic. Fatidic un gând s-agață de pământ Când inima-și sapă în urmă mormânt. La orizont, plutesc vise de-o clipă, Torță aprinsă pe neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
până în măduva oaselor erau tot atât de necruțători inamici că cei din tranșeele de vizavi. Pentru ridicarea moralului soldaților, li se trimiteau pe front pachete cu îmbrăcăminte călduroasă, alimente, băuturi, țigări... În ajunul Crăciunului, germanii au primit brăduleți împodobiți în care erau agățate lampioane de hârtie. Trupele germane și cele franco-britanice erau așezate față în față în tranșee apropiate, aproximativ la două-trei sute de metri. Își auzeau chiar vocile. În ajunul Crăciunului, germanii au pus brazii împodobiți pe deasupra tranșeelor lor. Privind la ei
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
licheleV-ați trădat ȚARA pentru LIBERTATE!... XVII. DE ZIUA COPIILOR, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016. Copiilor lumii A numărat cineva fulgii de nea Căzuți pe fața ta de mare voinic? Iata văd unul agățat de năsuc Și este sigur că te pișcă un pic Cine a numărat stropii de ploaie Ce ți-au udat părul ca spicul de grâu? Iată un strop pe-o codiță bălaie Sclipește în soare și e argintiu Te-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
De când umblai singur desculț prin țăpligi? Iata, o fetiță ți-a adus sandale Nu-s prea arătoase - dar pot fi opinci Citește mai mult Copiilor lumiiA numărat cineva fulgii de neaCăzuți pe fața ta de mare voinic?Iata văd unul agățat de năsucși este sigur că te pișcă un picCine a numărat stropii de ploaieCe ți-au udat părul ca spicul de grâu?Iată un strop pe-o codiță bălaieSclipește în soare și e argintiuTe-a întrebat cineva de ți-e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
nr. 1327 din 19 august 2014. Nu-mi loviți umbra! nu are vreo vină; nu vă insultă, nu vă ceartă, nici nu se preumblă în jurul meu fără rost. Devotată santinelă, de-a pururi în post, dimineața, de trupul meu se agață și foșnește sfioasă ca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă. Doar spre amiază, ca un fantomatic abur rătăcit în oglindă, tremură de câteva ori și dispare în neșlefuite bucăți de lumină. Nu-mi loviți umbra! nu are nicio
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
adânci, puncte, puncte, puncte... În căutarea ta, suspendate puncte, de la un rând la altul, în colțuri de albastru, asemeni firelor de păianjen, atârnă-n albul foii, prevestindu-i soarta. Puncte, puncte, puncte... Ghidate de instincte, adunate sinistru, ca boldurile se-agață de pieptul cuvintelor. Închizi ochii... Respiri adânc... Le simți peste tot prelungirea haotică, străpungerea vieții... Pe acoperișurile literelor, pe firele de tensiune ale rândurilor, înnegrind cerul filelor, te privesc, te-așteaptă, se năpustesc deodată și devastează tot ce întâlnesc... Ah
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
nebuniei nopții Dezbracat în sufletul rebel al sorții, Te mai strig uneori prin zăpezi, -Bună seara, mirare, mă tângui și vezi, N-am alt nume, iubito, de cugeți și crezi, Unde pleci, unde ești, ce mai porți? Păcatele le-am agățat într-un colț, Torenți de iubire ard în rânduri, Te caut deseori printre gânduri, Sunt un vers, o iubire, o strigare, Restul îl împart, bucuros de mirare, N-am alt suflet de rezervă,nu pot, Ți-l dărui cu rană
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
un loc de parcare în Kunming. Apar chioșcuri improvizate pentru a se vinde produse explozive plus lanterne roșii, cu sau fără lumină în interior. Aceste lanterne sunt în fond sfere roșii, mai mult sau mai puțin turtite, decorative, care se agață pe oriunde. Duhurile rele trebuie să fie alungate cu zgomote puternice și lumină roșie, așa cum a fost alungat monstrul Nian (an) în vremuri străvechi. Așa este tradiția. În realitate, eu cred că„duhurile rele” sunt alungate și de efectul secundar
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
ceea ce mie Îmi era atât de necesar! Omul privește Înmărmurit pentru că nu mai poate lovi. El privește la scara pe care eu am urcat și eu privesc mirată la el pentru că el nu-mi mai poate devasta conștiința. Iar eu agățată de această scară continui să dispar de la fața lui, ca și când nu aș fi fost niciodată. Eu dintr-o dată nu mai exist pentru el, de fapt el nu mai există pentru mine, pentru că eu sunt eliberată, el nu mai este În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Dar sufletul îmi este cuprins de o asemenea tulburare, încât mă simt obligat să consemnez evenimentele ciudate al căror martor se întâmplă să fiu. Mi-e teamă că îmi voi pierde mințile dacă nu o fac. Degeaba încerc să mă agăț de îndatoririle mele, care sunt numeroase, mă simt incapabil să-mi apăr spiritul de seducțiile și abisurile care îl amenință. Nu am sustras hârtia pe care scriu din stocul de registre ce-mi servesc pentru calcule. Am mers să o
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
bară Medicul politician Pe un bolnav vindecat Când a fost bine tratat Cu o lege în Senat Poți să îl arzi la ficat! Procurorilor din cenaclul „Al.Macedonski” Reproș Ce folos că altădată M-ai scos de sub urmărire Când m-agăți de astă dată și mă treci la nemurire! Dorința acuzatului Te implor, ca niciodată, ține-mă sub urmărire Și-mpreună, prima dată Să mergem spre nemurire! Editor și scriitor Și-a-ncropit o editură Ce lucrează cu mult zel, Singur, la maculatura
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și să depășim acest defazaj, în care ne aflăm, cu copilăria și să ne trezim din amnezia în care ne-a cufundat starea de maturitate! Când începe să ne privească în ochi, ne spune cum a aparut conștiința! Când se agață de pătuț și îl găsim pentru prima dată în picioare, mirat de nouă perspectivă ce i se arată și cu un zâmbet larg pe față, ne topim de fericire în fața acestui miracol - Iată Omul! Felul cum se hrănește ne arată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poate da. Ei nu pot sau nu au timp să înțeleagă cât este EL de important și ei se enervează din cauza vieții în care trăiesc și caută mereu acolo unde nu sunt răspunsuri. El, Copilul, are toate Răspunsurile și se agață de mama, nu din frică pentru el, ci din dragoste pentru ea, NEȘTIUTOAREA. Numai ei, cea care l-a găzduit înainte de intrarea lui în lume, COPILUL vrea să îi dezvăluie tainele CREAȚIEI! Numai ea are dreptul SĂ ȘTIE! După trei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe care o putem vedea în trei poze, "una dintre cele mai voluptuoase femei din epocă", adică de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cea care s-a ridicat în balon deasupra grădinii Cișmigiu, ținându-se numai cu dinții de trapezul agățat de nacelă: "Cînd Leona Dare a apărut în București era în culmea gloriei. Dăduse spectacole de acrobație de trapez, suspendată la mare înălțime de un balon umflat cu aer cald, în toate marile capitale ale Europei ș...ț ŤFemeia cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
bară Medicul politician Pe un bolnav vindecat Când a fost bine tratat Cu o lege în Senat Poți să îl arzi la ficat! Procurorilor din cenaclul „Al.Macedonski” Reproș Ce folos că altădată M-ai scos de sub urmărire Când m-agăți de astă dată și mă treci la nemurire! Dorința acuzatului Te implor, ca niciodată, ține-mă sub urmărire Și-mpreună, prima dată Să mergem spre nemurire! Editor și scriitor Și-a-ncropit o editură Ce lucrează cu mult zel, Singur, la maculatura
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și să depășim acest defazaj, în care ne aflăm, cu copilăria și să ne trezim din amnezia în care ne-a cufundat starea de maturitate! Când începe să ne privească în ochi, ne spune cum a aparut conștiința! Când se agață de pătuț și îl găsim pentru prima dată în picioare, mirat de nouă perspectivă ce i se arată și cu un zâmbet larg pe față, ne topim de fericire în fața acestui miracol - Iată Omul! Felul cum se hrănește ne arată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
poate da. Ei nu pot sau nu au timp să înțeleagă cât este EL de important și ei se enervează din cauza vieții în care trăiesc și caută mereu acolo unde nu sunt răspunsuri. El, Copilul, are toate Răspunsurile și se agață de mama, nu din frică pentru el, ci din dragoste pentru ea, NEȘTIUTOAREA. Numai ei, cea care l-a găzduit înainte de intrarea lui în lume, COPILUL vrea să îi dezvăluie tainele CREAȚIEI! Numai ea are dreptul SĂ ȘTIE! După trei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
serii.../ Vorbește-mi, dar încet... încet și mult...// Și vorba ta să semene tăcerii..." Vagi atingeri cu o Gedankenlyrik, în preferința pentru majuscule, la Ritm, Bufon, Ecou, Vis, devenite personaje ale unei farse fără subiect, din care doar finalul se agață, molatic, cu energia în descrescendo a unei nevralgii vechi, de vreun colț de cortină: "Fiorii obosiți se frîng,/ Iar pe mormîntul lor feeric/ Oglinzile albastre plîng/ Cu lacrîmi mari de întuneric...". Citindu-l pe-acest Philippide de început, te gîndești
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]