386 matches
-
coroniță de fetiță ce va fi zburată-n șită, căciuliță de noroc, lângă coșul coșar lipsă că e vară și-i potop sau e vară și e smog, fierbințeala frunților de plecarea minților. chin și zbatere șerpească vindecare iască fag agățată de cârlig, bade pălărie nouă de sub rouă. se târâse doar pe burtă, în decubitus ventral, să nu credeți despre mine că axonu-mi nu-i centrat sau plecat din neuron. în decubitus dorsal, deci întoarsă magistral sânziana ochi rămase peste rosele
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
un cartof copt uitat pe acolo iar. Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară, Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă, Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al vieții trubadur a adormit în pietre, Cu visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers
CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375499_a_376828]
-
pătrați de blocuri în stil comunist, în formă de cutii de chibrituri, lasă impresia permanentă că sunt în construcție - netencuite, etajele superioare începute și neterminate, fără geamuri ... Dar dacă te uiți mai atent vezi antene parabolice și câte o rufă agățată ... Cartierele vechi de la periferie, de exemplu Giza, localitate separată, unită ulterior cu Cairo, arată înfiorător. Paragina și igrasia sunt la ele acasă și poate le-ai găsi o scuză, dacă n-ar fi munții de gunoi. Cineva întreba: - Oare cum
VIAŢĂ PE NIL de DAN NOREA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372859_a_374188]
-
atent la masa de carne și oase care se proțăpise în fața lui, era îmbrăcată într- un tricou ce tindea să plesnească pe pectorali lucrați și injectați cu steroizi, la gât avea un lanț gros din aur, pe care se găsea agățată o cruce uriașă din platină. -Privesc trecătorii și meditez la nimicnicia vieții. -Lasă bă prostiile, ia colea 100 de euroi și spune tuturor, că te-ai întâlnit cu Sabie Târâș și te-a miluit cu bani. Cerșetorul a primit banii
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
pe jumătate și exact, cealaltă jumătate s-o împlinesc. Adus apoi din trupul meu afară cobor, sau poate urc, sau poate mor și-alăturea de mine totul zboară încât nici nu mai știu că și eu zbor. Rămân de gânduri agățat, într-o mișcare pe care-n trup nu o mai simt demult, căci nici durerea parcă nu mai doare când fâlfâitul aripii ascult. Ce e înăuntru și ce e în afară în trupul meu subțire se unesc, cum cel urcând
ZBOR INVERS de ION MIHAIU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371060_a_372389]
-
tăgada, Alunecând, alene se jertfea. Mă doborau oștirile de pătimi, Și-n legiuni coșmaruri mă zdrobeau... Dar nu-mi pasă de ochi-mi plini de lacrimi, Când chipul tău de înger îl sorbeau. AGĂȚAT ÎNTRE STELE Inima mi-a rămas agățata între câteva stele, de unde speranța fulguia însingurata spre pământ. Erai lângă mine și te vedeam din ce in ce mai puțin. De ce te-am urmat acolo? De ce ai plecat fără mine? Sunt întrebări la fel de trecătoare precum un viscol. De aceea nu te-am mai
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
DI (poetei Maria Diana Popescu) (Mr G) Ce mai faci, ce mai zici? (Lady Di) Nu mai zic, nu mai fac nimic de la o vreme... mut lumină de la soare la umbră să nu se ofilească, stau de vorbă cu umbră agățata de strigarea mea, văruiesc ziduri de lux pentru pisici și fantome. Pe inserat stau de vorbă cu Pământul, Dar... și acesta este al lui Dumnezeu și Dumnezeu se mai răzgândește! (Mr G) În inima ta, am descoperit un buchet de
MICUL UNIVERS / THE LITTLE UNIVERSE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345881_a_347210]
-
din păcate, ploile de acum doi ani au fost nefavorabile pentru el și o parte însemnată a coroanei s-a uscat. Acum el are o coroană care probabil nu depășește mai mult de 25 mp. O mulțime de lilieci stau agățați în pomii de pe o întreagă alle, pe care am fost nevoiți să o înconjurăm și să evităm așa un duș neconvențional și de loc plăcut. Grădina are o suprafață de peste 2000 mp acoperită, iar partea cea mai interesantă este cea
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA A III A de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347339_a_348668]
-
ele, să cuprindă cu privirea, la fel ca lentila unui aparat de fotografiat, imaginile încă nedevelopate. În fața patului se aflau mai multe persoane, ce păreau decupate din carton alb, privind-o țintă. Paula simțea doar propria-i privire, care rămăsese agățată neputincios de chipurile lor, precum o haină atârnată într-un cuier. Nimeni nu schița niciun gest, încremeniți cu toții, ca într-o întâlnire de gradul trei. Apoi, cineva s-a dezmeticit, s-au auzit ordine scurte și printre cei prezenți și-
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
niciodată dacă va avea vreun copil! Acest gând îi stârni o așa emoție în sufletul lui curat, încât din ochiul stâng o lacrimă, mare, cât o boabă de porumb, încerca să se rostogolească pe obrazu-i uscățiv. Palma tatălui se oprise, agățată, în aer! Ochii se blocaseră pe icoana din colțul încăperii; era Iisus răstignit, având pe cap coaroana din spini. Din ochii lui picurau lacrimi. Câtă asemănare între cei doi! Abia acum și-a dat seama. -Vino la tata, Ionică! Ia
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
făptura gingașă din patul de alături și tresări: „Asta-i drăcoaica! Dacă-mi face vânt peste zid?” Instantaneu întoarse capul și rămase blocat. Se afla într-o cameră goală înconjurată de un perete rotund de piatră, iar de tavan sta agățată o maimuță care rânjea, gata să se năpustească peste el. Îngrozit, se dădu un pas în spate și se lovi cu capul de perete. Pe dată vedenia dispăru. Rămase ca o stană de piatră nepricepând ce se întâmplase cu el
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
GUST DE ZĂPADĂ, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014. Înainte de-a ști interviul după moarte, recapitulam amintiri din altă viață! Eram un pinguin jumătate înghețat; acoperit de furtuni de zăpadă trăiam printre speranțe agățat. Cu număr strict de respirații visam la ziua-n care, fâlfâitul aripilor neajutătoare... ar fi devenit un zbor, spre furtuni de nisipuri calde. Eram doar niște sloiuri lente, ce-au renunțat demult la mișcare. Prins între visul-oază și ghețarul-casă, zăpada
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
demult la mișcare. Prins între visul-oază și ghețarul-casă, zăpada îngheța în rânjetul meu. Citește mai mult Înainte de-a ști interviul după moarte,recapitulam amintiri din altă viață!Eram un pinguin jumătate înghețat;acoperit de furtuni de zăpadătrăiam printre speranțe agățat.Cu număr strict de respirațiivisam la ziua-n care,fâlfâitul aripilor neajutătoare...ar fi devenit un zbor,spre furtuni de nisipuri calde.Eram doar niște sloiuri lente,ce-au renunțat demult la mișcare.Prins între visul-oazăși ghețarul-casă,zăpadaîngheța în rânjetul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
spre locurile știute, cu pește mai mult. Sirena țipa, invariabil, în ceață, făcându-și meseria de îndrumător al navelor aflate în marș. Acum se putea zări destul de bine pe o rază de o sută de metri, pe întindera mării. Aveam agățate de ceva toate voltele de pe un bord. Am tras o voltă din babord[ Babord = partea stângă a unei ambarcațiuni, după direcția înaintării (DEX)] și am văzut că se ridica cu greutate spre suprafață. Din apă, și-au făcut apariția plasele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
ascultă binevoitor cele șapte coruri ale cultelor, care cântară în deschiderea concertului, nenea Duca se putu bucura de apariția idolului său. Cât îi era de drag flăcăul acesta, cu pletele lui blonde revărsate peste bunda mițoasă specifică Ieudului, cu chitara agățată cumva haiducește la gât și cu vocea lui de înmuiat pietrele. Nenea Duca cântă alături de el, ca și cum l-ar fi sprijinit cu glasul său hârâit, fără să-și ia ochii de pe prințul colindelor. Când Ștefan își ceru scuze pentru lipsa
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
permise să încetinească. După ce intră pe ușa casei, se prăbuși în scaunul fără spătar de lângă cuier, cu capul pe spate, rezemat de peretele mucegăit. Cristian apăru în pragul bucătăriei cu babețica lui cu ursuleț, de care nu se despărțea niciodată, agățată strâmb la gât. Cristinuța se descălță frumos, își aranjă geaca și gentuța la cuier, după care, îl trase pe frățiorul ei pe patul din cameră. - Vino să îți povestesc ce jucării am văzut în oraș! Îi povesti despre păpușile care
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
-l trimită în lume. Ochiul Lui ațintit spre spațiul divizat Tăia felii de timp aruncat spre noi Și naivi ne lăsam de El înălțat În numele spațiului ne spălat de ploi. Culoarea zilei s-a schimbat Și-am rămas de cuvinte agățați, Dacă-n ele turnăm ură, e păcat Că timpul nu iartă, ne vinde pe ducați. ...Și astfel felia de timp a rămas Fără pronumele zilei până azi, Doar clipa învârte rotița de la ceas Amintindu-ne că-n viață suntem nomazi
REFUGIU ÎN METAFORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375270_a_376599]
-
spre locurile știute, cu pește mai mult. Sirena țipa, invariabil, în ceață, făcându-și meseria de îndrumător al navelor aflate în marș. Acum se putea zări destul de bine pe o rază de o sută de metri, pe întindera mării. Aveam agățate de ceva toate voltele de pe un bord. Am tras o voltă din babord[iii]și am văzut că se ridica cu greutate spre suprafață. Din apă, și-au făcut apariția plasele montate de pescarii profesioniști, iar într-una dintre ele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
minciogul acesta cu coadă lungă și încearcă să-l bagi pe sub sită. Când crevetele își va da drumul de pe peretele sitei, va cădea direct în minciog și al nostru este. Așa au si procedat. Aldo amăgea creveții cu ficat proaspăt , agățat bine în cârligul de la fundul sitei, să nu fie furat ușor și cum vedea că au venit pofticioșii la ficat, începea să ridice ustensila spre suprafață cu mișcări line, iar Adriana introducea la fel de ușor minciogul sub crevete. Acesta când elibera
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
Autorului M-am născut în alte vremuri, într-un secol zbuciumat, De războaie mondiale și de început progres... Seara învățam la lampă și nespus m-am bucurat, Peste ani când la lumină am avut și eu acces. De-un perete agățată, o cutie dintr-un lemn, Era singura fereastră spre izvorul neștiut. N-avea scală, unde scurte și îl ascultam solemn, Iar învățăturii sale, îi plătesc și azi tribut. Telefon avea primarul la Consiliul Popular Și primeai bunăvoința de-a te
VETA de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372168_a_373497]
-
se așezară în liniște pe pânza de cort întinsă între siluetele înalte și elegante ale firelor de papură, lipindu-se unul de altul, cu ochii mari, urmărind fiecare mișcare a unchiului. Nu dură prea mult până ce undițele fură pregătite, momeala agățată și firele întinse. Sorin își alese o bambină roz, iar Florin una galbenă, hotărâți să nu piardă din priviri cercurile fosforescente care aveau să le vestească momentul în care peștele mușca momeala. În tăcerea umedă, câteva broscuțe prinseră curaj și
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
mai trecut o zi așa cum trec zilele cu nostalgii cu renunțări iar eu un grăunte de nisip în clepsidra vieții cad așa în acceptare iar și iar așteptând cu fiecare cădere întâlnirea cu ultimul zbor... până mă frâng și rămân agățată ca un măr în copacul cunoașterii pe care nici o Eva nu-l culege nici un Adam nu-l acceptă invizibil chiar neinteresant și gândurile mele sunt în siguranță Numai dorul tău roade și roade ca un vierme ... Citește mai mult Nostalgiile
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
totalitatea lor, versurile dovedesc strădania autoarei care afirmă ea însăși că a cugetat și cugetă zi și noapte la „noi figuri stil” cu alură hoinară, spontană, sperând ca la plecarea din astă lume, aceste rânduri să o reprezinte „să rămână agățată / la gâtul noului / dresor / de vers modern, letal ...”. Mărturisirea aceasta ne-o amintește pe cea a lui Arghezi din Ars poetica - 1928, căci și Valentina Becart dezvăluie aluatul stihului său căruia i-a dăruit de cele mai multe ori „veșmânt de argint
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
vom poposi ca îngeri, într-o iubire sortită-nepermisă, dar ai sperat că vremuri blânde vor sosi; dincolo de timp iubirea-i de inimă decisă. Dezvelind gândul și-n tăcere-nveșmântați, vom privi-ntotdeauna la fereastra închisă, iar de agrafa trecutului clandestin, agățați, scriem amintirile dintr-o poveste interzisă. 3 August 2016 - MIT Referință Bibliografică: ÎNGERI CĂLĂTORI / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2161, Anul VI, 30 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Ileana Tănase : Toate Drepturile Rezervate
ÎNGERI CĂLĂTORI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379286_a_380615]
-
îngăduit, acum, plata unei intrări la Moulin Rouge). Demnă, fără artificii persuasive ca-n fața blondei pempante de la casă. Calcule balcanice... Ochii lui Malraux. Somnoros-candizi, în vremea războiului civil din Spania, într-un moment relaxat, cînd pe tunica militară stă agățat, drăgăstos, un pisoi tărcat. Ochi de strigoi tîrziu, bîntuiți de himerele unui comunism romantic-asumat, de care înțeleptul nu vrea să-și mai amintească în paginile de jurnal ale sfîrșitului. Un nou puseu centrist. La etajele 3-4 ale Oficiului Național (totuși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]