362 matches
-
cuvinte, complicitățile unei familiarități caste și domestice. Oboseală, plictis... te întrebi asupra rostului atâtor artificii. Dar Tolea întețea moara de vorbe, doar-doar va obține interjecția-surpriză, un nou impuls. „Da, da, înțeleg“, încuviința, fără convingere, placidă. Plăcinta! gândi isterizat agresorul recepționer, agasat de vocea plăcută, de violoncel, care nu era decât ritmica expirație a plăcintei din fața sa. „Da, da, înțeleg“ rostise iarăși Venera. Beau ceaiul, se serveau tartine modeste, un păhărel de țuică, rareori, se sorbea tacticos cafeaua-surogat, din orz sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să le pună în practică. Dombrowski a dat colțul acum trei ani. Avea nouăzeci și unu de ani și a murit în urma unei comoții cerebrale. — Așa spune Harry. Tom a râs, dar mi-am dat seama că începea să îl agaseze tonul meu glumeț, sarcastic. — Gata, Nathan. Da, așa spune Harry. Totul e așa cum spune Harry. Știi chestia asta la fel de bine ca mine. Nu trebuie să te simți vinovat, Tom. N-o să te trădez. — Să mă trădezi? Cum adică? — Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fie toți ăștia? Or fi Într-adevăr rudele mele sau niște străini, puși să joace acest rol? mă Întrebam. Și nici până la sfârșit nu m-am lămurit... Nu se uită la Christa, În timp ce vorbește, se uită mereu drept Înainte. Îl agasează ceva de când a ieșit din sala de concert, Îi displace ceva... dar ce? Și dintr-odată Își dă seama, straturile de lalele, agasant de drepte, agasant de egale. Și-ar dori o grădină cu plante Încâlcite, cu straturile pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dacă nu, credeți-mă, nimic nu i-ar obliga să vină de la o asemenea distanță ca să Înfrunte un mediu adesea ostil. N-aveam nici un motiv să mă Îndoiesc, dar Înfocarea cu care omul acesta vorbea În propria-i apărare mă agasa. Nu mă aflam În biroul său decât de câteva minute, nu-l acuzasem de nimic, nu-i cerusem nimic. M-am mulțumit, așadar, să dau politicos din cap. El continuă: — Atunci când un misionar dă dovadă de indiferență În fața nenorocirilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că nu trebuia aplicat termenul de alarmă În acest caz, Ce alt cuvânt ați folosi atunci, pun Întrebarea pentru că, În calitate de jurnalist conștient de obligațiile sale, așa cum mă mândresc că sunt, am grijă să folosesc termenul exact ori de câte ori este posibil. Ușor agasat de insistență, ministrul răspunse sec, Nu-i unul singur, sunt cam cinci, Care, domnule ministru, Să nu alimentăm speranțe false. Ar fi fost, fără Îndoială, o manșetă atractivă și onestă pentru ziarul din ziua următoare, dar directorul, după ce se consultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu puteam rezista tentației de a cuceri o cetate părăsită și întortocheată. Doar în seara aceea mi-am dat seama că desena cu auzul. Da, cu auzul! L-am văzut strecurându-se pe coridoare, cumplit de singur și, totuși, parcă agasat de amintirile unor vremuri mai puțin drastice. În vremea aceea ajunsesem să-l „înlocuiesc”. Dar ochii îi licăreau ciudat și neliniștitor. Își găsise o privire! Cutreieram amândoi coridoarele și eram ca unul singur. Unde te duci? l-am întrebat. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prietenos și jucăuș, picioarele celor prezenți. La rasul solului, pluteau cohorte de norișori ștrengari și diafani de pulbere diamantină, cu un miros suav, îmbietor, răcoritor. Reconfortant. Ca un balsam. Bursucul Trei-Coițe fixează plafonul fasciculat, ierbos-bărbos, cu privirile brusc deconcertate, încrețește agasat din bumbul nasului și fornăie: Absurd! Pas, de te odihnește. Pe furca lui Belial! A mai sosit unul! BAAL I Iar noului Vizitator i se asocia, acum, un Chip: Un tânăr, mai degrabă înalt, longilin, cu pletele și barba blonde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și o rutină tot mai relaxată. Numai după ce bea ceva începea să devină mai afectuoasă, ceea ce mă jignea și mai mult. Scriam prin aprilie: Găsesc tot mai puține lucruri care merită să fie scrise. Aseară, pe ploaie, cu o Gina agasată după mine, purtîndu-și masca aceea de vampă dezinvoltă pe care i-o cunosc atât de bine, am colindat barurile pline (de unde le cunoaște ea pe toate: hai la Union, hai la Capșa, hai să încercăm la Salonul spaniol...?), am așteptat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nelipsită la toate Crăciunurile, cu oncle Alexandre... Se retrăseseră toți la o oră rezonabilă ; Muti era ușor agitată, cine știe ce suveniruri se treziseră o clipă în mintea ei confuză, și a fost o mică problemă până să adoarmă, ceea ce l-a agasat pe Niki. Sigur, trebuie să aibă și el stress-ul lui, uneori din nimic se enervează, bineînțeles, educația îl determină să se abțină, dar ea, cu intuiția ei, îl simte că se enervează. Și, când se întorsese în sufragerie, Niki, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că părerea celorlalți despre el va conta teribil de mult, totdeauna. Iată, m am gândit atunci, ascultându-l, iată că și calitățile pot fi defecte. Lucru pe care îl gândisem și despre Ștefan, în momentul când a început să mă agaseze. Pe urmă însă, m-am lămurit că la el este vorba despre defecte pure ; și pe urmă subiectul Ștefan a încetat să mă mai intereseze. La început, când l-am văzut pe cher Titi coborând treptele, am fost sigură că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce nu pot fi, desigur, altfel decât nemaipomeniți... Sigur, dacă nu ar fi fost atât noroi, dar acum nu sunt circumstanțele, nu sunt condițiile... Poate înțelegând nemulțumirea de pe fața mea, el a început a divaga într-un stil care mă agasează. Drept care nici măcar nu l-am mai urmărit ce spune și am hotărât să lămuresc lucrurile. Mai târziu, încercând să-mi explic totul, mi s-a părut însă că gestul meu l-a speriat mai mult decât cuvintele, pe care am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au dispărut. Niciodată n-o să mai dansăm vals. Oh, Doamne, e nevoie să plângi și pentru asta? „Nu plâng pentru asta, se gândi Gabriel, deși pentru asta plâng. De ce sunt întotdeauna cu lacrimile pregătite în ochi? Doar știu că-l agasează îngrozitor pe Brian. Oare și viețile altor oameni sunt ca a mea, întotdeauna pe muchea a ceva infinit de impresionant, de mișcător, de semnificativ și, oarecum, profund!“ Adam fusese foarte necăjit în această dimineață pentru că Gabriel îi stricase „ursul“. „Ursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tot mai multă forță și tot mai hidoasă. Influențele temperante, în măsura în care izbuteau să-i pătrundă carapacea, îi apăreau drept frivolități, pierdere de vreme. Zăcuse în brațele Dianei, blând ca un miel. Venise la picnicul familiei lui. Venise, desigur, ca să-i agaseze și pentru că toți se așteptaseră să nu vină, și pentru a-și dovedi lui însuși până unde ajunsese prin exercițiul neîntrerupt al vechilor sale necazuri și suferințe. Adam. Îi amintea, ori de câte ori îl vedea, de Rufus. Dar și această anume durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care familia părea să închidă ochii. Pearl îi povestise, foarte vag întrucât nici ea nu știa prea multe, că George fusese cândva studentul lui John Robert, informație care, dintr-un motiv sau altul, îi displăcu lui Hattie. Începuse să o agaseze și faptul că-i auzea numele. Pearl îi mai povestise odioasele legende binecunoscute despre George, precum și propria ei părere că era nebun. Când pătrunse în cameră, George avea, fără îndoială, o figură de nebun. Ochii îi erau mijiți, în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prețios puteam face cu timpul meu? Am vrut să te păstrez ca pe un dar prețios și nu am îndrăznit să mă apropii prea mult de tine. — Sunt convinsă că dacă m-ai fi avut în preajmă, te-aș fi agasat cumplit, răspunse Hattie, pe un ton ce intenționa să fie indiferent, degajat. — Hattie, nu ai înțeles, poate că-i mai bine așa, poate e mai bine... Te rog, spune-mi ce trebuia să înțeleg. — Chiar dacă te-ar cutremura, chiar dacă te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un vag „Ah, da - mulțumesc“. Făcu ghem rochia care fusese călcată cu multă grijă și o vârî în sacoșa adusă de Gabriel. Pe loc, Gabriel se duse la fereastră ca să-și ascundă lacrimile. Știa bine că tendințele ei plângăcioase o agasau pe Alex. Oricum, era foarte mâhnită din cauza zilei de naștere a lui Adam (sâmbăta trecută), total ratată pentru că Brian refuzase dorința copilului de a lua masa în oraș la Câinele în Goană, un hatâr pe care Adam îl ceruse pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ciorapi de mătase, și gleznele fine, în pantofii lucioși cu tocuri înalte. Între Mary Scarlett Taylor (născută Gordon) și fiul ei exista întotdeauna o stare de ușoară tensiune, tristă, dar nu neplăcută. Mama era preocupată, cu nervozitate, să nu-l agaseze cu iubirea ei, iar fiul era iritat, cuprins de remușcări, conștient de felul prudent, avar, în care căuta să-și drămuiască dragostea mare pe care i-o purta mamei și pe care aceasta putea, doar, s-o ghicească. Emma știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de asemenea materiale. Din cînd în cînd este binevenit să dați cîte un telefon unei anumite redacții și să vă interesați despre apariția unor materiale pe care le-ați trimis. Aceste telefoane, nu foarte dese, întrețin o anumită relație, nu agasează și, în plus, în mintea celor cărora le telefonați se va crea ideea că sînteți interesați de ei, aspect care nu poate să fie decît benefic pentru orice colaborare viitoare. Unii consilieri PR promovează și meto-da telefonului imediat și anume
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
de rău se bâlbâia tot cerîndu-și scuze. La un moment dat, am pufnit amândoi în râs. În ziua următoare m-a sunat din nou, a treia zi la fel. De fiecare dată la ora cinci după-amiază, fix. La început mă agasa asta, mă sâcâia. Pe urmă a început să mă distreze. Era un joc, dar, ce mai, a sfârșit prin a deveni necesitate. Nu mai aveam răbdare, doream să vină cât mai repede ora cinci. Când se apropia ora, fugeam de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
căldurii istovitoare, irascibil. Mă enervau țânțarii care veneau în număr din ce în ce mai mare și care, noaptea, ne trezeau din somn înțepîndu-ne. Mai ales pe mine, căci de bine de rău ea se mai apăra învelindu-se cu trenciul. De asemenea, mă agasa cârâitul ciorilor care se înmulțiseră, probabil alungate de secetă din altă parte, și formau adevărate cicatrice negre pe câmp. Stăteau ațipite în țărână și, când ieșeau din somnolență, dădeau ocoluri cârâind întruna. Nu mai reușeam acum să adormim decât cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
carosabil, pe pistele pentru bici clete, în parcuri și-n magazine. Că-n halucinanta aglomerație a gării din Amsterdam, cu mii de tălpi, trolere și rucsaci pe metrul pătrat, nimeni nu calcă pe nimeni pe bătă turi, nu înghiontește, nu agasează, nu împiedică, nu brus chează, nu cară saci de-o tonă și nu duhnește a sudoare. Că auto matele, afișajul, ca și ghișeele ori oamenii de ordine func ționează ireproșabil, precum într-un stup cu legi de sacro sanctă autoritate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tenacitate reformatoare în chip divin sfidătoare față de întregul Sistem otrăvit și (irepresibil?) eviscerant. Nu știu, oi fi eu melodramatic blegit de jalea generală, încât tot ce este-n firea lucrurilor să mi se pară străluci toare excepție? Sătul de cioranită, agasat de selecția exclusiv negativă a știrilor din mass-media, de excesul general de lehamite și miserupism, de bombăneala, acreala disolutivă și postularea nimicniciei naționale, Radu Paraschivescu ne pro voacă terapeutic, în Adevărul, la descoperirea și etalarea pozitivului. Dinlăuntrul meu, strig că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ori ne-am topit, puținele în făp tuiri de piatră și bronz, cale de aproape două veacuri, adaugă încă o jalnică dovadă la dosarul netrebniciei valahe. Cea care-i isteriza pe Eminescu și Cioran, îl amuza sarcastic pe Caragiale, îi agasa pe Eliade și Mircea Vulcănescu și-l făcea până și pe Noica să înjure. Am rătăcit năuc o după-amiază întreagă prin albumul Materie și istorie. Monumentul public și distopiile lui, editat în română și engleză (cu un CD excelent pentru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
În fața acestei mări înflorite, nu prea îmi vine să intru în apă. Încerc, cu gândul că nu-mi pot îngădui să las nici o zi fără "turele" obișnuite, dar Exuvinlla cordata, cocheta algă brun-roșcată care a pus stăpânire pe mare, mă agasează și renunț. Noroc că "înflorirea" mării n-a durat mult. Acum, apa și-a recăpătat culoarea obișnuită. Și are o temperatură optimă ca să te decizi greu să fii chibzuit. I-am povestit doctorului C, aseară, pățania mea cu hemoragia. Mi-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe care nu-mi era permis să le văd. îmi arătau suficient încît să-mi dau seama că există. Și într-o zi au încetat să-mi mai arate ceva din ele. Studiam un document, cînd atenția mi-a fost agasată de o anumită diferență apărută în afara hîrtiei tipărite. Mi-am examinat tăblia biroului. înainte fusese din lemn lustruit, cu unde granulate, dar acum granulația dispăruse și suprafața era netedă ca o folie de plastic. M-am uitat în jur, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]