312 matches
-
unui personaj (cum se întîmplă în capitolul dedicat lui Niculae Gheran), paginile prind savoare. În genere autorul e bun portretist, cu un acut simț de observație, și cu lexic precis, pe care știe să-l mînuiască lesne. Păcat de mania agasantă de a încondeia orice rudă sau orice cunoștință de pe meleagurile natale. Acolo conformismul evocării displace prin intenția vădită de închinare de firitiseli. Dar cînd trece la dușmănii sau la necazuri biografice, Nicolae Radu devine un povestitor propriu-zis, cu farmec și
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
acasă, inspiratoare a unor V. Voiculescu, Adrian Maniu, Pillat, Crainic. Nu e decît un alt mod conjunctural de a privi lucrurile. O procustianizare la rîndu-i oportunistă. Nasurile ultraeuropenizate fac grimase în fața a ceea ce nu intră în sumara lor schemă ocazională. Agasant li se pare și Eminescu, care e declarat muribund, pentru că „noi azi ieșim din zona naționalului”, lipsit de orice interes, întrucît ar fi „pur german”, deci neintegrabil unicei zone de interes în prezent, cea anglo-saxonă. Arghezi, Sadoveanu, Voiculescu? N-ar
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
mediul cultural. Singura valorizare pozitivă aparține unui eu hipertrofiat, ce tinde să se substituie oricărei alte teme sau probleme. Obsesia lui e singularizarea, nu comunicarea. Originalitatea ostentativă devine, în cele din urmă, antipatică, iar romanul se transformă într-o vorbărie agasantă, înglodată în abstracțiuni și bizarerii, din ce în ce mai greu de suportat, chiar dacă înțelegi că totul e dus spre derizoriu pentru că sensul demonstrației bate spre nimicnicia universală. Era de așteptat ca însuși romanul să fie parodiat, disprețuit, deconstruit, de către un avangardist, pentru că specia
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
al cărei rezultat e coborîrea tonului aulic pînă la dîra neplăcută a unui rechizitoriu penibil. E o tristețe să vezi cum un erudit ca Steiner nu-și poate reprima toxinele personale, preschimbînd un curs universitar într-o listă de stigmatizări agasante. În astfel de clipe simți nevoia să dai pagina pentru a scăpa de senzația că autorul se chircește tot mai mult sub apăsarea ranchiunii, o ranchiună care îl micșorează pînă la a-l face să nu mai semene cu un
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
basculabilă 5t." "Taur, cu auto, îmi plac plimbările la iarbă verde" etc. Autorul colează anunțuri de prin ziare și, spre deosebire de mulți "postmoderni" care utilizează acest tip de materie, obține efecte mult mai complexe decît banalul și, la un moment dat agasantul, umor involuntar. Astfel, versuri precum "Steaua a dansat în Ștefan cel Mare/ Omagiile cotrocenilor au fost refuzate de familia lui Emil Cioran" dezvoltă sensuri secundare surprinzătoare: neseriozitatea primei formulări contaminează gravitatea celui de-al doilea anunț (și invers). De asemeni
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
unghi omenesc. Nici urmă de beletristică în rîndurile ei, numai că depoziția victimelor bate în intensitate ficțiunea. În fond avem sub ochi o serie de biografii înfățișate în manieră orală, și cum lexicul expunerii e sec, frust și pe alocuri agasant de „vorbit“, nu poți să nu te întrebi dacă materialul adunat aici poate sluji unei eventuale prelucrări artistice. „Artistic“ însemnînd aici o punere în scenă care poate îmbrăca două forme: fie turnare în peliculă cineastică, fie inserare în pagină romanescă
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
rost să riști prostește. Nu aveam energia necesară care să-mi dea o minimă șansă. În schimb, în scris am riscat și, probabil, am pierdut. Neavând control asupra a ce face, diletantul este riscul făcut autor. Scrisul diletantului are farmecul agasant al pescuitului. Nu știi niciodată ce va fi. Dacă va trage „peștele” sau nu. Pe al profesionistului nu-l cunosc, deși a trebuit într-o vreme - sporadic, trăsnind și bodogănind, mi se mai întâmplă - să fiu un soi de profesionist
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
totodată o autoare îndrăzneață, chiar agresivă uneori, pregătită oricînd să avanseze ipoteze îndrăznețe, să meargă împotriva curentului. Ca autobiograf, Mc Closkey alunecă deseori nu atît în melodramă, cît într-un patetism destul de discret, ce-i drept, dar nu mai puțin agasant. Ceea ce strică tonul acestei povestiri este faptul ca ea e narată de vocea feminină, de Deirdre, chiar și în capitolele concepute ca intenție din perspectiva lui Donald. O voce feminină triumfătoare, care încearcă să prezinte cronica acestei transformări identitare ca
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
la alți poeți, bunăoară la Mihail Gălățanu, spală, aidoma unui jet energic de apă, impuritățile demagogice care s-au aglomerat asupra conceptului făcîndu-l insuportabil. "}ară tristă, plină de umor" e tratată în liniile unei caricaturi extrem de corosive ce "argumentează" respingerea agasantelor clișee: "Raiul acesta cu miros de cîine e țara asta: / la mulți ani angoasa mea! Locuiesc / în numele tău, față de melc obosit: / cu ziarul ud îmi vine să-mi bat copiii și nevasta // ...în țara asta unde oamenii sunt jefuiți de
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
se termină cu o sumă de crime nedescoperite și cu un manuscris excelent. Literatură, cîte se comit în numele tău!... Regizorul-scenarist mărturisea că ideea i-a venit atunci cînd s-a trezit cu un copil, deci cu o sumă de obligații agasante și acaparatoare pe cap, și cu starea: " Ce m-a apucat să mă înham la toate astea?" (raționament pe care l-a împins, în scenariu, pînă la ultimele consecințe logice!) În fine, ultimul film francez al competiției - Cod necunoscut - a
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
constituit una dintre condițiile de posibilitate ale impertinentei invenții ale lui Cossa" (p. 28), dacă trecem peste micile accese de frivolitate inutilă, atunci volumul este o încîntătoare excursie în universul cîtorva tablouri celebre. Și totuși, dacă mai există o trăsătură agasantă a lucrării, ea stă în mania cu care Arasse descoperă subînțelesuri sexuale acolo unde ele nu există. E ca și cum autorul ar suferi de mania erotizării cu orice preț a tablourilor comentate. În loc să se miște în platoul savant a unor observații
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
În realitate, faptele pe care le notezi nu ți le alegi tu, ci ți se impun. Există o tiranie a întîmplărilor cotidiene căreia i se supune orice autor de jurnale. Tirania aceasta, departe de a fi o constrîngere dureroasă sau agasantă, se exercită în virtutea unei afinități ce leagă fapta consemnată de natura sufletească a diaristului. Straniu este că afinitatea în cauză memorialistul nu și-o poate alege, ci îi este dată prin chiar trăsăturile de bază ale sensibilității sale. De aceea
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
douăzeci de ani de comunism, ea (critica) fusese înlocuită prin ukazurile transmise de C. C., directive care va să zică "traduse" doar în limbaj literar de personaje de genul Ov.S. Crohmălniceanu, M. Gafița, Savin Bratu, N. Tertulian, D. Micu etc.". Deja un loc comun agasant, ar putea replica cineva! Dar cum am putea uita că unii din corifeii sus-numiți ai ideologizării au sucit mințile multor promoții de studenți, că au rămas, vorba frumoasă a basmului, "pînă la adînci bătrîneți", la catedre universitare, că s-au
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
ce să caut la Buenos Aires ? Aici, măcar, pot trece neobservată și atunci cînd te cunoști cu toată lumea. Acolo ? Acolo sunteți voi, orașul acela nesuferit cînd plouă, orașul acela nesuferit cînd iubești, orașul acela nesuferit cînd mori. Totul mi se pare agasant dacă ar fi să mă întorc acasă - care casă ?- după atîția ani de stat la Paris. Parisul este pentru mine mai mult decît un vis, o idee, un bărbat pe care să-l iubesc.Mi-a dat totul și nu
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
fusese prea repede, neașteptat și mai aveam de rezolvat și marea mea problemă. Absent la tot ceea ce se petrecea în jurul meu, iarăși și iarăși îmi repetăm. De câtva timp (cât oare?) aveam o obsesie ciudată. Mă sâcâia din ce in ce mai des și agasant imaginea unei tinere. La început a fost ca o părere, ca apoi, să nu-mi mai pot lua gândul de la ea. Zadarnic mi-am scormonit memoria căutând-o printre amintiri, rude, cunoștințe, artiste preferate, neputând să o găsesesc nicăieri. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ultimele buchete de flori. Plictisit de insistențele ei, absent, îi spun că nu am cui să ofer flori. Sare că arsă. „Cum, conașule, să n-ai cui?... Da mâna la babă să-ți ghicească! Trebuie să ai pe cineva...” Devenise agasanta, am repezi-t-o să plece. Probabil aveam o privire foarte năucita pentru că florăreasa renunța și se depărta. După numai câțiva pași se opri parcă amintindu-și ceva. Îmi strigă, pierzându-se în întuneric: „Ai s-o găsești curând și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
niște prieteni comuni, vecinii mei... care se te meau că o să-mi uzez alveolele creierului și încheietura mâinii de la prea mult extaz solitar. A fost bine și frumos... s-a degradat rapid și previ zibil - cum te ucid gesturile repetat agasante ale celuilalt Saskia și o rățușcă 31 dacă nu-l ajuți să și le extirpe de la început - când ne-am pus să ieșim des și să mergem pe la restaurante. Ne comandam lucruri diferite, însă ea avea obiceiul să nu mănânce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
uit la ei. în drum spre stația de taxi, trecând pe lângă mașina ei, i-am tras o lungă brazdă cu cheile pe capotă. în taxi, peste muzica enervantă, am înțeles că o iubeam. Chomsky la sciapozi Anorexică arătare, sugerând grație agasantă și creier doldora. Cine-a mai văzut muiere să citească Chomsky? Melissa zăcea zilnic la terasa talciocului citind ostentativ, neuitându-se la mine, deși vedeam că nu-i scapă nimic împrejur. Când mânca ceva, mesteca exaspe rant de sonor și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
superba definiție cioraniană a progresului ca „l’ălan vers le pire“. Și nu pricep ce rău facem, noi, ăștia câțiva, cei neangajați în furtunoasele echipe de zgomote ale apdatării, agiornării și antilocalismului rabiat de fobia la tradiție. Sigur, suntem oarecum agasanți, ca rădăcinile ră mase sub asfaltul trotuarului după tăierea copacilor: stricăm oleacă simetria, stânjenim mersul fițos, uneori, mai ales în amurg, tocurile modernismului se mai împiedică de spinările noas tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tristețea - ca și bucuria, resemnarea, extazul - cunoaște, slavă Domnului, destule grade de comparație. Există o tristețe bogată, a sufletului preaplin, cum se scrie într-un psalm arghezian: tristețea adâncă, metafizică. Există umori negre, devastatoare, întristări suave, dar și tristeți agresive, agasante, isterice. Tristeți pufoase ca pleoapele de bufniță ori, dimpotrivă, nevropate și năpras nic răzbunătoare. Avem melancolii copleșitoare ori siropoase, prăbușiri cvasiletale, dar și încercănări hachițoase, ori furii biliare urmate de riduri ale neputinței, tot așa cum există satisfacție tâmpă și hohot
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
înțepător, ca în toate cazurile în care inteligența se asociază cu o înnăscută umoare mucalită. Istoricul acesta poate fi usturător de ironic atunci cînd vrea și fermecător de cald atunci cînd își propune. Și totuși nu are nimic belicos sau agasant în tonul scrierilor sale. E tranșant fără să fie agresiv și nu are grosolănia polemiștilor care atacă mai mult dintr-o tresărire temperamentală decît în virtutea unei arte a cuvîntului. Pe scurt, un spirit revărsîndu-și diatribele asupra celor pe care îi
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
se păru nedelicată, întîi pentru că îi atribuise fără control o vârstă pe care n-o atinsese și pretindea a n-o arăta, al doilea pentru că acela îl exilase egoist într-o vârstă de demisie morală. Dan Bogdan avea alt obicei agasant. Zâmbind sarcastic (așa i se părea lui Ioanide), semnala fără greș firele noi de păr alb. - Domnule Ioanide, îl prevenea, ca și cum era cu putințăsă ia măsuri grabnice până nu se prăbușea, îți albește părul. Ioanide se indispunea nu de nuanța
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ceru lămuriri și înțelese că era o simplă inițiativă dintr-un birou, cu caracter informativ, însă pornită de departe, din atmosfera lui Pomponescu. . - Pomponescu, înștiință el pe primar, arată un interes deosebit pentru biserica dumitale. . - Omul ăsta începe să devină agasant. Se ține de capullui Ioanide. . - Ce s-a făcut, întrebă într-o doară Pomponescu pe acela care primise sugestia, cu ancheta asupra bisericii din punct de vedere defensiv? S-a depus raportul? Concluziile ar avea interesul lor tehnic pentru arhitecți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pretinse a face cursuri. Veni înaintea lui Ioanide și intră îndrăzneț în sală, încît Ioanide, văzând la deschiderea ușii pe altcineva la catedră, se retrase, crezând c-a făcut o eroare. Rectorul preveni personalul școlii de a împiedica pe suplinitorul agasant să intre în localul instituției. Suplinitorul făcu un memoriu la minister și un altul lui Pomponescu, în calitate de profesor la școală și membru în guvern. Se plângea de abuzul lui Ioanide, care îl elimină brutal de la postul în care îl numise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
extraordinară, ambiția lor transportată asupra unui bărbat se convertește într-o tiranie absurdă. Pentru prima oară Pomponescu intui în mândria ingenuă a mamei sale o caricatură a infatuării lui. Madam Pomponescu-Mamy, încercînd a modera zelul soacrei, nu era mai puțin agasantă. - Desigur, zicea ea, maman se grăbește. Orice ministru după demisie așteaptă în opoziție să se uzeze noul guvern. În curând însă Jean își va lua inițiativa. Părerea aceasta i se păru lui Pomponescu și mai lipsită de bun-simț, tocmai fiindcă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]