576 matches
-
să sosească unul după altul. — Seniorul Katsuie e extraordinar de surios. — Seniorul Hideyoshi e cam iute la mânie. Nici un mare general nu poate să-și retragă trupele în timpul unei campanii, și să-și păstreze onoarea. În sfârșit, Nobunaga puse un aghiotant să cerceteze chestiunea. — Chiar s-a întors Hideyoshi la Nagahama? întrebă el. — Da, pare să fie neîndoielnic în Nagahama, răspunse ajutorul. Nobunaga nu putu să nu se înfurie și trimise un mesager cu o dojană severă: „Te comporți insolent. Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nobunaga și să ceară viitoarele ordine. La data pe care o stabiliseră, Hideyoshi îl însoți pe Naoie la Azuchi. Furia lui Nobunaga, însă, încă nu se răcise. — Nu mă întâlnesc cu ei. Atâta tot îl vesti pe Hideyoshi, prin mijlocirea aghiotantului. Hideyoshi era în dilemă. Nu putea decât să aștepte. Se înapoie în camera de oaspeți, unde îl lăsase pe Naoie, și-i vesti rezultatul. — Domnia Sa nu e în toane prea bune azi. Mă așteptați un timp la locuința dumneavoastră? — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
străpungeau ochii. — Îmi pare rău că te deranjez, îi spuse Kanbei omului care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica Te rog, scuză-mi lipsa de politețe. Cu această scuză, se întoarse și-i vorbi fiului său, Shojumaru, singurul aghiotant care-l însoțise, ordonându-i: — Pornește în fața mea. — Am înțeles. Ocolind litiera tatălui său, Shojumaru intră drept printre lăncile inamicilor. Cei patru soldați care duceau lectica pe umeri îl urmară pe Shojumaru prin poarta palisadei. Când văzură cât de calmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mie de ori valoarea ustensilelor rare, a vinurilor fine, a delicateselor sau a altor daruri pe care le adusese. — Să așteptăm un moment aici. Se pare că pe poartă intră un curtean. — Trebuie să fie guvernatorul. Aceia par a fi aghiotanții lui. Guvernatorul, Murai Nagato, împreună cu însoțitorii săi, se opriseră la poarta principală și păreau să aștepte discret ieșirea palanchinului unui aristocrat. Nu peste mult, câțiva samurai aduseră doi-trei cai murgi și rotați, în urma unei mici procesiuni de palanchinuri și lectici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
drumul dintre poarta templului și poalele muntelui. Hideyoshi nu-și făcea niciodată rondul zilnic al taberei la oră fixă, dar rareori pornea atât de devreme dimineața. În ziua aceea, părea mai bine dispus și, din când în când, glumea cu aghiotanții ca și cum totul ar fi fost absolut normal. Nimic nu sugera că știrea despre incidentul din Kyoto ar fi transpirat chiar și printre propriii lui oameni. După ce-și confirmă personal acest lucru, Hideyoshi se întoarse agale la cartierul general. Kanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
tovarășilor lor, unii dintre soldații lui Matsuda strigau furiși. Dar și acei oameni o luară curând la goană spre poalele muntelui, parcă purtați de o avalanșă. Comandantul lor, generalul Matsuda Tarozaemon, fusese lovit de un glonț și luat pe umerii aghiotanților, în văzul tuturor soldaților. — La atac! Tăiați-i! Cea mai mare parte a unității lui Hori pornise deja în urmărire, dar Kyutaro țipa din răsputeri, încercând să-și oprească oamenii: — Nu-i fugăriți! În elanul momentului, însă, comanda de reținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă, stătură să se gândească, își amintiră că după-amiază, la conferință, se hotărâse cu majoritate de voturi ca Hideyoshi să fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior, alături de cei doi tutori ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l cenzura pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de zece mii. Atât scurtăturile, cât și porțile baricadate de la poalele muntelui erau inadecvate. Se vedea ușor că nu mai era decât o chestiune de timp până aveau să fie anihilați. — Înfruntați inamicul la scurtătură! Sebei își trimise mai întâi primul aghiotant cu trei sute de soldați, apoi îi încurajă pe propriii săi oameni: — Restul, veniți cu mine. Forțele lui Nakagawa n-au fost învinse niciodată, de când au ieșit din Ibaraki, în Settsu. Nu faceți nici un pas înapoi din calea inamicului aflat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dădu la o parte perdeaua de tabără și ieși. Privind peste vredeața prioaspătăa munților, văzu Shizugatake la o distanță de vreo două leghe spre miazăzi. Mai aproape, sub loculunde stătea el, un general urca de la poala muntelui, însoțit de câțiva aghiotanți. Comandantul apărării de la poarta barierei din lemn se grăbea înainte, arătându-i drumul. Genba țistui din limbă, bombănind: — ăsta trebuie să fie Dosei. De cum îl recunoscu pe generalul aflat întotdeauna lângă unchiul său, îi ghici misiunea încă înainte de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dădu pinteni calului pentru a-și grăbi înapoierea, la fel cum făcuse și la venire. La fel plecă și al treilea mesager, iar la vremea când sosi al patrulea, soarele pălea la apus. Bătrânul războinic, Ota Kuranosuke, vasal veteran și aghiotant personal al lui Katsuie, vorbi îndelung. Totuși, se referi mai mult la relația dintre unchi și nepot decât la ordinul propriu-zis și-și dădu toată străduința să înduplece poziția rigidă a lui Genba. — Ei, ei. Îți înțeleg îndârjirea, dar dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Senior Mosuke! Am primit permisiunea să mergem! Veniți să vă arătați recunoștința! Cei doi oameni se prosternară la pământ, dar nu mai rămăsese decât vâjâitul cravașei în vânt. Calul lui Hideyoshi se pierdea deja în depărtare, la galop. Până și aghiotanții săi erau luați pe nepregătite și fură nevoiți să se repeadă să-l ajungă din urmă. Pedestrașii, ca și cei care-și încălecară în grabă caii, o luară toți odată la fugă după stăpânul lor, fără formație și în completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
le aparțineau oamenilor angajați din afara clanului. Aceștia erau numiți Corpul Bâtlanilor Albaștri. Din acea tabără, ajutorul lui Shonyu chemă un tânăr scund și solid clădit, în vârstă cam de douăzeci și cinci de ani. Era Sanzo, căpitanul Bâtlanilor Albaștri. Primind instrucțiunile de la aghiotant, Sanzo intră pe poarta din spate a castelului, în grădina interioară. Shonyu, care stătea în picioare la umbra unui copac, îl chemă cu o mișcare din bărbie. Apoi, când Sanzo se prosternă la picioarele stăpânului său, Shonyu îi dădu personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ieși de pe drum, pe promontoriul unei movile. Din locul unde se opri, avea câmpul vizual neobstrucționat. Privi fix în depărtare. — Hm, ce repede a venit, mormăi el. Expresia de pe chipul lui arăta că își regăsise complet seriozitatea. Întorcându-se spre aghiotanți, îi invită să arunce o privire. La apus, într-o regiune mai înălțată, drept în partea opusă soarelui de dimineață, ceva sclipea pe Muntele Fujigane. Nu cumva era emblema lui Ieyasu - stindardul de comandant cu evantaiul auriu? Kyutaro ridică glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Guvernul și dumneavoastră rămâneți la acea acțiune care e desuetă... Înțeleg că v-a sunat de câteva ori și nu i-ați răspuns și v-a sunat chiar înainte de a ieși cu acea declarație publică; mă gândesc că poate aveți aghiotanți, consilieri, asistenți, nu știu, am lucrat și eu într-un aparat guvernamental și știu că totuși un ministru poate fi scos la nevoie dintr-o adunare, pentru chestiuni urgente, care nu așteptată... nu crapă pământul. Mihai-Răzvan Ungureanu: Perfect, doriți să
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
de pe oră pe alta. Marți eram... zilele trecute, când decizia încă nu fusese luată, eram la Iași, am aflat despre această ședință, din păcate, după consumarea ei. Evident că aș fi așteptat să fiu căutat cu insistență. Am într-adevăr aghiotant, aghiotantul nu a primit un asemenea telefon. Eu, personal, nu am primit un asemenea telefon. Aștept să cred sau, mă rog, îmi vine să cred că, pe drumul dinspre Iași spre Galați, unde am încheiat un simpozion referitor la 150
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
oră pe alta. Marți eram... zilele trecute, când decizia încă nu fusese luată, eram la Iași, am aflat despre această ședință, din păcate, după consumarea ei. Evident că aș fi așteptat să fiu căutat cu insistență. Am într-adevăr aghiotant, aghiotantul nu a primit un asemenea telefon. Eu, personal, nu am primit un asemenea telefon. Aștept să cred sau, mă rog, îmi vine să cred că, pe drumul dinspre Iași spre Galați, unde am încheiat un simpozion referitor la 150 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Bîstroe bunăoară -, în condițiile astea pot să cred că, trecând de la o antenă la alta, la un moment dat, încercând o dată, nu a reușit. Dar am Cabinet. Cabinetul nu a știut acest lucru. Nu am știut eu, nu au știut aghiotanții sau, mă rog, personalul care mă însoțește, nu a știut Cabinetul meu, evident că a fost pentru mine un moment de absolută stupoare când, ieșind din conferință, am vorbit la telefon cu domnul prim-ministru și am aflat că... Gabriela
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Conducerea acestei barăci era țigănească, iar cu țiganii nu puteai să discuți. Nu puteai. Parcă erau turbați. - Ei unde stăteau? - La intrarea În baracă erau un fel de camere - două. În una din ele stătea așa-zisul Blockaltester, iar dincolo aghiotanții. Ei știau exact numărul nostru, fiindcă făceau apelul. Dimineața - apel, seara - apel... - Cum a fost prima zi? - În primul rând bătăi - asta era. La nemți era foarte important să nu fie răscoală acolo. Că am avut și răscoală. Dacă mureai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la o cu totul altă destinație: Mulțumirea Visătoare. Ceea ce vă asigur că a stârnit o avalanșă de confuzie și consternare în flancuri. O mulțime de gânduri dezamăgite au rămas în formație, în uniformele lor prostești, uitându-se fiecare după propriul aghiotant, în speranța că acesta îi va lămuri, cât de cât, ce s-a întâmplat. „Băieți, ce dracu’ se-ntâmplă aici?“, „Cine conduce?“, „Ne-am rătăcit“, „Asta nu face parte din fișa noastră de post“, „Faceți demarcajul!“ și alte asemenea plângeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Profetului capturat de un luptător al cărui nume era vestit În Întreaga oștire a lui Mahomed. - Amir Baian... se auzea, din ce În ce mai deslușit, În rândurile ienicerilor. Amir Baian luptă de partea Apărătorilor... Suntem pierduți... - Înălțimea voastră, Îl auzi generalul Mihaloglu pe aghiotantul său, Iusuf pașa. Pe stânga și pe centru atacul Apărătorilor nu poate fi blocat, iar pe flancul drept trupele noastre sunt răsturnate de Însuși Amir Baian. Dacă nu capitulăm acum, va fi un adevărat masacru. La nord, cavaleria lui Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu garmond "Uă rectificare" neiscălită în care, după multe invective la adresa redacției, cari ne lasă indiferenți pîn-în vârful unghiilor, se zic următoarele: În zadar organele reacției din țară și din străinătate strigă că numirea locot. -colonel Candiano în postul de aghiotant domnesc este o insultă pentru armată, fiindcă acest ofițer este unul din principalii conspiratori de la 1866 în contra lui Vodă Cuza, fiindcă el a ridicat la 1870, 8 august, steagul revoltei. În contra vorbelor răspund cu fapte și desfid [pe] oricine a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
călătorie la Adrianopol). Citește din romanticii francezi și începe să scrie. În 1834 publică oda Ruinelor Cetății Neamțu. Este singura poezie care i-a apărut în timpul vieții, dar care l-a făcut îndeajuns de cunoscut. Reintrând în armată, H. ajunge aghiotant domnesc. Boala nu-l cruță, deși se tratează la Viena și la băile din Ischia. Moare încă foarte tânăr, de tuberculoză osoasă. În 1837 C. Negruzzi i-a publicat traducerea dramei Antony a lui Al. Dumas, în al cărei erou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
câștiga pe terenul politicii interne, poziția pierdută pe acela al politicii externe. Conflictul balcanic avea, desigur, o legătură cu reformele anunțate, dar nu numai aceea pe care o vedeau majoritatea conservatorilor. Întors din campania din Bulgaria, la care participase ca aghiotant al generalului Crăiniceanu, Ion I. C. Brătianu se arătase impresionat de starea materială mai bună a țărănimii dincolo de Dunăre, considerând că amânarea unor schimbări esențiale nu-și mai avea rostul. El menționa în scrisoarea program că prin încheierea păcii de la București
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
am Întâlnit cu un alt căpitan de geniu. M-a salutat și m-a Întrebat ce fac la București. Eu eram Îmbrăcat civil, pentru că mă trecuse În rezervă. Zic: „Sunt chemat de generalul Jelev”. „A! Mergeți cu mine! Io sunt aghiotantul lui!” M-am suit Într-o Pobedă cu el, era șofer un militar. Când a pornit ăsta din Gara de Nord În trombă, cu viteză extraordinară, eu i-am zis: „Stai, bă băiatule, mai Încet! Că ne omori dracu’ pe drum!”. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la soare. Pisica mă tot mângâia cu botul și mă frământa cu lăbuțele sub braț - îi pipăiam șira spinării cu amuzament mulțumit și mă uitam să văd cine o să iasă din limuzina din centru acum că aranjamentele erau complete. Un aghiotant a făcut un semn cu capul și una din gărzile de corp a pus mâna pe mânerul portierei, dar se vedea că habar n-are cum să o deschidă, și toți au rămas acolo, neputincioși și morți de jenă, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]