298 matches
-
într-un punct de unde s-ar fi extins ulterior creând zonal variante fonetice: el domina la vremea respectivă în comunicarea socială pe întreg spațiul euro-afro-asiatic. Baza naturală a limbajului și iminența formulei silabice în devenirea limbii impun aprecierea că modelul aglutinant de limbă este urmarea firească a evoluției libere, nenormate a limbajului. Acest model de limbă, prezent și el pe spații largi, își datorează de asemenea existența unor structuri administrativ teritoriale care au impus un cod unic de comunicare, fără însă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spații largi, își datorează de asemenea existența unor structuri administrativ teritoriale care au impus un cod unic de comunicare, fără însă ca spațiul ocupat de el să fie rezultatul unei expansiuni. Datorită uzului, materialul silabic a fost transpus în structuri aglutinante, fără norme fonetice de tranziție. Așa se explică varietatea fonetică a limbilor care se înscriu în formula aglutinantă. Trebuie menționat faptul că modelul aglutinant a existat și în zonele unde ulterior s-a dezvoltat formula indoeuropeană. Modelul indoeuropean de limbă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
comunicare, fără însă ca spațiul ocupat de el să fie rezultatul unei expansiuni. Datorită uzului, materialul silabic a fost transpus în structuri aglutinante, fără norme fonetice de tranziție. Așa se explică varietatea fonetică a limbilor care se înscriu în formula aglutinantă. Trebuie menționat faptul că modelul aglutinant a existat și în zonele unde ulterior s-a dezvoltat formula indoeuropeană. Modelul indoeuropean de limbă a apărut în urma uzului intens al expresiilor aglutinante, rezultatul fiind transformarea elementelor lexicale ale cuvântului compus în morfeme
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de el să fie rezultatul unei expansiuni. Datorită uzului, materialul silabic a fost transpus în structuri aglutinante, fără norme fonetice de tranziție. Așa se explică varietatea fonetică a limbilor care se înscriu în formula aglutinantă. Trebuie menționat faptul că modelul aglutinant a existat și în zonele unde ulterior s-a dezvoltat formula indoeuropeană. Modelul indoeuropean de limbă a apărut în urma uzului intens al expresiilor aglutinante, rezultatul fiind transformarea elementelor lexicale ale cuvântului compus în morfeme și flexiuni. Fenomenul s-a produs
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
explică varietatea fonetică a limbilor care se înscriu în formula aglutinantă. Trebuie menționat faptul că modelul aglutinant a existat și în zonele unde ulterior s-a dezvoltat formula indoeuropeană. Modelul indoeuropean de limbă a apărut în urma uzului intens al expresiilor aglutinante, rezultatul fiind transformarea elementelor lexicale ale cuvântului compus în morfeme și flexiuni. Fenomenul s-a produs, din nou fără reguli fonetice, în Asia Mică, unde civilizațiile s-au succedat agitând gândirea, comunicarea și creația verbală. El a cuprins în est
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
s-a dezvoltat civilizația greacă cu o limbă compusă din dialecte a căror trăsătură comună era structura morfematică și flexionară a cuvântului. În peninsula italică latina nu este o prelungire alterată a limbii grecești, ci o transformare a cuvântului autohton aglutinant în cuvânt morfematic și flexionar, bineînțeles sub influența culturii grecești. Necesitatea de a scoate în evidență estomparea și apoi pierderea raportului de cauzalitate între formă și sens rezultă și din cartea lui Tylor Civilizația primitivă, în care autorul regretă faptul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
două ramuri: 1) ramura slavo balto-germană și 2) ramura indoirano-greco albano-italică, fiecare dintre ele desfăcându se ulterior în ramuri mai mici. Teoria arborelui genealogic izolează limba de baza ei naturală, o scoate din evoluția ei socială firească prin stadiile silabic, aglutinant și flexionar și o analizează ca pe un organism aparte care se naște, trăiește și moare împreună cu nașterea, viața și moartea poporului care a adoptat-o (nu a creat-o) pentru a se servi de ea. Viața poporului și viața
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Schleicher reducea, în anii 1861-1862, tot vocabularul indoeuropean la câteva sute de morfeme monosilabice, pe care cercetarea ulterioară a istoriei limbii le va lua ca bază genetică a limbajului uman. În felul acesta morfemele indoeuropene, rezultate prin evoluția silabică și aglutinantă a cuvântului, au fost duse ca punct de plecare a limbii, inversându-se evoluția firească a acesteia. Acceptarea de către lingviști de prestigiu a celor câteva sute de rădăcini indoeuropene, reconstituite, ca bază monosilabică a limbajului uman venea să contracareze teoria
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
plecare a limbii, inversându-se evoluția firească a acesteia. Acceptarea de către lingviști de prestigiu a celor câteva sute de rădăcini indoeuropene, reconstituite, ca bază monosilabică a limbajului uman venea să contracareze teoria originii naturale a limbajului și a evoluției silabice, aglutinante și flexionare a limbii formulate de Schlegel la 1818. Aceasta se petrecea tocmai în perioada când evoluționismul trebuia să câștige teren în gândirea istorică în urma publicării de către Darwin în 1859 a operei sale despre originea și evoluția speciilor pe calea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a constituit limbajul. Totuși, scoase din nebulozitatea lor semantică, dezbrăcate de grandoarea ideatică cu care au fost înconjurate, ele nu-și pot afla altundeva originea decât în interjecții și în sunete imitative. Privind limbile indoeuropene ca rezultat al gramaticalizării formulei aglutinante, iar pe aceasta ca rezultat al depășirii stadiului silabic, Bréal percepe evolutiv și unitar constituirea limbii, fapt remarcat cu entuziasm în 1876 de André Lefèvre: „Retrăgând originea limbajului dincolo de întreaga perioadă vecină cu istoria, dincolo de toată observația directă, Bréal s-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
naștere rădăcinilor indoeuropene, el a curmat scurt considerațiile pompoase despre noblețea originală a inteligenței; el a extirpat radical metafizica din știința limbajului”. Bréal face un pas important în gândirea istorică arătând că indoeuropeana comună a fost născută de o limbă aglutinantă și că tatăl acestui strămoș, monosilabismul primitiv, poate fi un frate al chinezei. Este astfel recunoscută originea naturală comună a speței umane împreună cu limbajul acesteia, ceea ce înseamnă derivarea totală, fizică și psihică, a omului din evoluția naturală pe care înaintașul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
are existența reală în toată bogăția variantelor sale. Coagulările statale au constituit și constituie mediul social care determină, zonal și în perioade istorice diferite, constituirea, pe baza dialectelor care au existat oricând și oriunde, a limbilor comune de factură silabică, aglutinantă sau flexionară, în funcție de formula structurală a dialectelor la vremea și locul respectiv. Perceperea limbii, ca naștere și evoluție, fără legătură cu viața socială a generat interpretări abuzive care blochează cunoașterea științifică a acestui fenomen. Astfel, Bréal atribuie omului antic o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Perceperea limbii, ca naștere și evoluție, fără legătură cu viața socială a generat interpretări abuzive care blochează cunoașterea științifică a acestui fenomen. Astfel, Bréal atribuie omului antic o prodigioasă capacitate de producere a silabelor, din care s-au constituit cuvintele aglutinante pe care apoi strămoșul comun al indoeuropenilor le-a redus la cuvinte morfematice și flexionare. De aici rezultă că formarea lentă, despre care vorbea Lefèvre, nu viza acumularea extrem de anevoioasă de către omul primitiv a primelor silabe pe care el începea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
viza acumularea extrem de anevoioasă de către omul primitiv a primelor silabe pe care el începea să le folosească în comunicare, ci transpunerea înceată a impresionantei cantități de material silabic, confecționat în mod miraculos de om în zorii existenței sale, în formula aglutinantă din care un neam superior dotat a construit formula flexionară de limbă. Denaturarea începuturilor limbii este continuată prin punerea formulelor de limbă în dependență de rasele umane. Bréal aprecia că arienii sunt singurul neam de oameni care au avut capacitatea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
superior dotat a construit formula flexionară de limbă. Denaturarea începuturilor limbii este continuată prin punerea formulelor de limbă în dependență de rasele umane. Bréal aprecia că arienii sunt singurul neam de oameni care au avut capacitatea să transforme limba lor aglutinantă în limbă flexionară. Patria primitivă a acestora era la est de linia imaginară care unește Marea Caspică cu Golful Persic. Acolo s-a constituit, din baza aglutinantă a zonei, limba i.-e. mamă „despre care, afirmă Bréal, nu avem nici o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sunt singurul neam de oameni care au avut capacitatea să transforme limba lor aglutinantă în limbă flexionară. Patria primitivă a acestora era la est de linia imaginară care unește Marea Caspică cu Golful Persic. Acolo s-a constituit, din baza aglutinantă a zonei, limba i.-e. mamă „despre care, afirmă Bréal, nu avem nici o informație pozitivă, dar despre care se poate spune cu siguranță că a fost utilizată pe parcursul unei serii considerabile de secole înainte de a ajunge la dezvoltarea gramaticală pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Bréal, „au ieșit din limba mamă i.-e. sanscrita, zenda, greaca, latina, celtica, germanica și slava”. Dar tocmai derivarea acestor limbi dintr-o sursă comună este punctul de rătăcire a etimologiei tradiționale, care nu vede în „înrudirea” limbilor continuitatea materialului aglutinant în spațiul euro-afroasiatic. Astfel vgr. kardia, lat. cor, cordis, sl. serdțe, germ. Herz etc. nu-și au originea, cum se crede, în dialectele limbii mamă, ci în materialul aglutinant comun în spațiul preindoeuropean. Gramatica fiecărei limbi i.-e. nu este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a etimologiei tradiționale, care nu vede în „înrudirea” limbilor continuitatea materialului aglutinant în spațiul euro-afroasiatic. Astfel vgr. kardia, lat. cor, cordis, sl. serdțe, germ. Herz etc. nu-și au originea, cum se crede, în dialectele limbii mamă, ci în materialul aglutinant comun în spațiul preindoeuropean. Gramatica fiecărei limbi i.-e. nu este moștenire alterată de la limba mamă, ci rezultatul uzului local al structurilor aglutinante. Trecerea firească de la formula silabică de limbă la cea aglutinantă și de la aceasta la cea flexionară poate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
germ. Herz etc. nu-și au originea, cum se crede, în dialectele limbii mamă, ci în materialul aglutinant comun în spațiul preindoeuropean. Gramatica fiecărei limbi i.-e. nu este moștenire alterată de la limba mamă, ci rezultatul uzului local al structurilor aglutinante. Trecerea firească de la formula silabică de limbă la cea aglutinantă și de la aceasta la cea flexionară poate fi influențată și de contactul dintre limbi, dar numai în sensul ascendent al evoluției și numai dacă limba aflată pe o treaptă inferioară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în dialectele limbii mamă, ci în materialul aglutinant comun în spațiul preindoeuropean. Gramatica fiecărei limbi i.-e. nu este moștenire alterată de la limba mamă, ci rezultatul uzului local al structurilor aglutinante. Trecerea firească de la formula silabică de limbă la cea aglutinantă și de la aceasta la cea flexionară poate fi influențată și de contactul dintre limbi, dar numai în sensul ascendent al evoluției și numai dacă limba aflată pe o treaptă inferioară ca structură nu a fost consacrată, prin opere orale și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a servi ca expresie a unei civilizații de largă cuprindere. Romanii i-au cucerit pe greci, dar nu le-au putut romaniza limba, în schimb cucerind spațiul tracic au determinat aici schimbări importante mai cu seamă în sensul gramaticalizării structurilor aglutinante. Filologia comparată și etimologia În timp ce originea limbajului își află în opera lui Zaborowski explicația completă în continuitatea concepției Heraclit - Lucrețiu - De Brosses, evoluția limbii și constituirea limbilor rămân procese percepute și abordate necorespunzător în literatura de specialitate. Cauza blocajului în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cum se crede, dintro sursă unică. Acesta este motivul pentru care Meillet, fără să prezinte dovezi, afirmă că „morfologia este completamente indoeuropeană”. În realitate limbile flexionare nu au fost sub nici un aspect aduse de aiurea. Ele sunt rezultatul morfologizării materialului aglutinant, continuu pe spații largi, în condițiile unor contacte lingvistice favorizante. În ideea unui izvor asiatic comun pentru limbile i.-e. a elaborat și Al. Brückner dicționarul etimologic al limbii polone (Cracovia, 1927). În prefața la dicționar autorul arată că „între
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu fiicele ei ducând spre alte meleaguri, în întregime sau aproape în întregime, limba respectivă ca fonetică, lexic și gramatică. În locul acestor fantasme trebuie avută în vedere continuitatea globală a materialului lingvistic, care poate parcurge în evoluția sa stadiile silabic, aglutinant și flexionar, dar care poate genera la oricare din aceste stadii o limbă capabilă să satisfacă orice nivel de cultură și civilizație. Se vede limpede că modelul indoeuropean de limbă nu este nici unicul și nici obligatoriu pentru redarea completă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de cultură pe care îl exprimă, căruia îi slujesc ca instrument de gândire. Nu există legi fonetice sau de altă natură în constituirea limbilor. Singurul principiu, impus de logica lucrurilor, este evoluția structurală a limbii de la formula silabică la cea aglutinantă și de la cea aglutinantă la cea flexionară. La contactul dintre civilizații puternice exprimate prin formule diferite de limbă întoarcerea de la formula aglutinantă la cea silabică și de la cea flexionară la cea aglutinantă este imposibilă. Actualul peisaj etnolingvistic din jumătatea de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
îl exprimă, căruia îi slujesc ca instrument de gândire. Nu există legi fonetice sau de altă natură în constituirea limbilor. Singurul principiu, impus de logica lucrurilor, este evoluția structurală a limbii de la formula silabică la cea aglutinantă și de la cea aglutinantă la cea flexionară. La contactul dintre civilizații puternice exprimate prin formule diferite de limbă întoarcerea de la formula aglutinantă la cea silabică și de la cea flexionară la cea aglutinantă este imposibilă. Actualul peisaj etnolingvistic din jumătatea de est a Europei, de la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]