406 matches
-
calambur, pentru cuvîntul în doi peri, pentru banc (unul din ele, savuros-hermafrodit, cu Baba Novac, altul, plastic-spumos, cu Baba, cu Babicu, așa cum îl alintau învățăceii, și cu portretul Luciei Sturdza Bulandra), îl făceau extrem de stenic în anii aceia, ai ceaușismului agonic. Mă lăsam pe terasa de la Cumpătu fascinat de fabulosul șoltic, el însuși ambalat în jocul propriilor vorbe. Dintr-odată, ca la un semnal doar de el auzit, își privea ceasul: era ora 19, se scuza și o ștergea cu pași
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce avea să-i aducă secolului cea mai nenorocită traiectorie? Poate. Preocupați însă, firește, de reașezarea națiunilor lor în făgașurile atît de traumatizate în conflagrație, se gîndeau să revină imediat acasă și să reinstaureze acolo liniștea și prosperitatea Roosevelt, aproape agonic, cu nobil aer absent, trebuia să predea imediat succesorului său o ștafetă de enormă responsabilitate democratică. Pe Churchill, cinicul (pentru noi) fumător de trabuc, îl dorea o Anglie ce nu-și putea îngădui lentoarea. Pe tătucul popoarelor îl aștepta o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe regina Italiei. La un concert, în care se cîntă Beethoven și Liszt, deși muzica e lină și melodioasă (sau poate din chiar acest motiv), izbucnește în plîns. După care, ajuns acasă, îi scrie, lucid, aceluiași Köselitz: "Te rog, vino...". Agonicul Luchian își amîna, eroic, dezordinea finală prin legarea pensonului de dreapta-i neascultătoare. Cea mai la îndemînă exorcizare a tartorului. Trecerea liniștit majestuoasă a Regelui Mihai pe bulevardul Ștefan cel Mare. În tumultul străzii. Ordinea firească a României eterne. Dezordinea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
beau un pahar cu vin și mă culc la Farul. La 18,30, sînt iar pe plajă. Soare mare și roșu. Paznicul tînăr, urcat pe baracă, jos, cîinele care latră la o scroafă slabă, cu purcel după ea. Întoarcere. Lumină agonică. Cimitirul și mai straniu. Celălalt paznic, cam nebun și cam beat, cu cîinele lui ud. Soldatul care prinde pește într-o baltă. Micuțul catîr fugind bezmetic, căutîndu-și mama. Raza orbitoare a farului vechi. Promenada înserării pe faleză. În ușă, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fel de boschetar, dar nu dintre cei care din cînd în cînd se respectă la Little Texas, ci unul din chiar boschetele de la teatru, am sărit ars și am șters-o. Încăperea sordidă din care eroul dădea un telefon, probabil agonic, prea mă oripilase, încît... Și mai avea domnul Lăzărescu și un lipom cît un cartof sub perciunul stîng... Și mai semăna totul cu promiscuitatea veselă din mai toate peliculele ce se toarnă acum de juni cineaști, încîntător de vocalizanți, încît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de salvare. Dintr-un nemeritat blestem istoric. Ar părea cumva fantezistă trimiterea simetrică la o Cubă atît de îndepărtată. Fantezistă, nu însă și nesemnificativă. Simetria poate aduce, cîteodată, servicii metodologice neașteptate. Vizita lui Gorbaciov la București făcută unui Ceaușescu oricum agonic a stat sub semnul unei împiedicări caraghioase. Nu mai puțin iată istoric premonitorie. Țanțoșul bucureștean nu poate evita împiedicarea în chiar momentul în care-și poftește, pe trepte, propriul gropar moscovit la tribuna discursului. Într-un moment în care noul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
va distruge primele Table ale Legii (cele mai importante, purtând semnătura lui Dumnezeu), deznădăjduit că nu are cui să le predea. La fel și Nietzsche, care se va Închide În el, din lipsă de receptori, pentru a da curs, aproape agonic, strigătelor lui Zarathustra. O astfel de decepție se poate converti În ceva pozitiv, dar la un alt nivel și printr-o altă stilistică ideatică, cu condiția ca energiile paideice să se consume prin exteriorizare generoasă către alții, și nu prin
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
enorm: dispariția Încrederii În virtuțile rațiunii și ale științei, explozia iraționalismelor, a filosofiilor „neliniștii”, aventurii, disperării sau izolării, amoralismul, ruperea esenței de existență, exaltarea individualismului, dispariția entuziasmului moral, cultivarea apatiei, a epuizării nervoase, fascinația pentru stările morbide, pentru toate formele agonicului 1. Persoanele (reale sau fictive) care populează această lume „sunt de-a dreptul fascinate de viziunea apusului culturii, de spectacolul tuturor prăbușirilor, cu afinități și predilecții, uneori stranii, pentru stările de extenuare, degenerare și agonie. Voluptatea lor supremă este să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
când am Începe să facem bilanțul cuvintelor-cheie din arsenalurile acestora: hiperestetism, cultul formei, individualism, narcisism, spirit antiburghez, negativitate extinsă, gust novator cu forță de șoc, dar și blazare, stilizare a trăitului, predilecție pentru artificial, efeminare, devitalizare, fascinație a morbidului, suflu agonic. În Franța, euforia decadenților nu ține mai mult de un deceniu. Poate nici atât. La finele anilor 1880, majoritatea autorilor din jurul lui Le Décadent părăsesc revista lui Anatole Baju și, În frunte cu Paul Verlaine, trec În echipa „simboliștilor”. „În 1886
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1914 și ceea ce urmează timp de câțiva ani pe fronturile din primul război mondial spulberă, cu o violență ieșită din comun, nu doar milioane de suflete, ci și de teorii despre viață și moarte deopotrivă. În fața uriașelor hecatombe, flirtul cu agonicul, cu morbidețea, cu devitalizarea cade În derizoriu. Războiul zdruncină din temelii un Întreg sistem de valori În care secolul al XIX-lea credea, cu toate contestările și subminările pomenite deja. E proiectată În haos, pierzându-și reperele, o lume care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
negative), iar ordinea publică, în fața „revoluției” Învierii, eșuează ridicol. Arestați sunt, pentru „port de nume ilicit”, Kogălniceanu, Tudor Vladimirescu, Eminescu. Grotescul, comicul oribil, cu excrescențe fantastice, sub semnul căruia stă romanul, are o motivație metafizică: arată vremuri de-a-ndoaselea, fără credință, agonice. Alianța dintre clovnesc și sacru, amestecul viață-moarte fac din Cimitirul Buna-Vestire o scriere provocatoare, în care insolitul dă o deschidere vizionară pamfletului. Pamfletul, gen mușcător, „iute și viu”, izvorât din viața anarhică și brutală, se potrivea perfect energetismului și nonconformismului
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
complementarități sau „însoțiri fără voie”, monstruoasă, între două fețe ale aceluiași rău, una alogenă, cealaltă pământeană. Iar atmosfera de putreziciune, opulență și senzualitate pervertitoare din, mai ales, descripțiile de interioare, costume, mese bogate nu e decât metafora unei lumi inconștient agonice, lăsând să se ghicească un aer de impostură, instinctualitate decadentă, pierdere în climatul moral al unui „triumf” precar și narcotizant. E punctul cel mai înalt, în ordine estetică, atins de versiunea dominant polemică, a b. literar din Ciocoii vechi și
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Marin Pisică, reverberând nostalgia Paradisului. Groapa decodează însemnele unei civilizații în extincție, fisurând ideologia comună asupra mahalalei - un mediu „insular”, vitalist, înăbușindu-și ecourile, dar sfârșind, inevitabil, prin a se „deschide”. Scriitorul fixează cu rafinament și voluptate, reabilitând argoul, momentul agonic al unei „lumi”. Groapa etalează și deliciile de gourmet ale autorului, fastul sărbătoresc al enumerărilor, luxurianța inventarului. B. crede în puterea cuvintelor, în forța lor incantatorie și generativă. Dar cărțile imediat următoare, Șoseaua Nordului, Facerea lumii, Războiul undelor (1974, în
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
cu vădită intenție calofilă, fără a-și reprima predispoziția pentru argou și limbaj pitoresc. Lângă capodopere viețuiesc, în bună frățietate, titluri care țin de romanul popular, literatura de consum ori de scenaristica de tip comercial. Din altă perspectivă, un apetit agonic, cu timbru funerar îl însoțește pe scriitor chiar de la început. Groapa dezvăluia în esență crepusculul unei lumi: mahalaua și timpul copilăriei. În etapa livrescă, prozatorul configurează o umanitate bântuită de presimțiri funeste, supusă devitalizării. Astfel, Săptămâna nebunilor, o altă reușită
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
publicând sub propriu-i nume Donația lui Constantin, o lucrare care l-ar fi putut trimite direct la butuc și la securea călăului! Nici pseudonim, nici anonimat, nici fals editor, nici informații eronate pentru a încurca pistele: fidel metodei sale agonice, polemice, combative, militante, filosoful afirmă răspicat că documentul invocat de Biserică pentru a-și legitima și justifica puterea temporală este un fals grosolan. Și o dovedește prin metoda istorică și filologică. Cu el, știința începe să se manifeste contra pretențiilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar fi filosofi,? Să nu uităm originea aristocratică a lui Platon, ea explică multe lucruri, dar mai ales disprețul față de sofiștii care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sunt bune, inclusiv cele pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile, toate simțurile, ca mijloace de a accede atât la cunoaștere, cât și la adevărurile faptice, subiective și relative - încă o piatră aruncată în grădina lui Platon... -4Ludic, agonic și comic. Atâta vreme cât anecdotei i se va refuza aceeași forță teoretică și aceeași încărcătură intelectuală ca și dialogului, tratatului și demonstrației, atâta vreme cât jocului de cuvinte, vorbei de duh, provocării, gesturilor li se va contesta puterea de a învăța ceva pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și să-i găsim pentru a-i scoate la lumină. Ansamblul anecdotelor referitoare la Aristip din Cirene are aceeași semnificație: ele constituie o formidabilă mașină de război antiplatoniciană. într-un spirit ludic și comic așadar, ele recurg la o metodă agonică pentru a atinge niște țeluri filosofice. Anecdotele își propun o edificare personală. în plus, întrucât marchează conștiințele și memoriile, ele țin de cunoștințele de mnemotehnică, stăpânită la perfecție în acele vremuri. Absența cărților, sau, oricum, extrema lor raritate, numărul redus
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de personaje negative, binele triumfând asupra răului și inteligența asupra imbecilității: totul pledează în favoarea unui Platon autor modern, dramaturg de succes aplaudat din plin pe scenele contemporane... Păstrând în minte ideea că Platon gândește ca un sportiv fascinat de maniera agonică și scrie ca un polemist care nu știe să piardă însuflețit de dorința de a câștiga niște lupte cu atât mai ușoare cu cât își fabrică adversari mult sub categoria sa pentru a-i învinge lesne, înțelegem ce precauții trebuie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu citate; aceste texte fiind pierdute, nu se știe dacă ele conțineau vreo explicație cu cutare ori cutare - Democrit sau Aristip, de exemplu; era, de asemenea, neîndurător, se zice, cu membrii corporației filosofice, însă aici este vorba de o practică agonică obișnuită în acest mediu în care școlile cunosc nu atât coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
stabilește în Statele Unite ale Americii. Debutează cu versuri la revista „Luceafărul” în anul 1958, colaborând ulterior la „Viața studențească”, „Gazeta literară” ș.a. Editorial, debutează cu volumul de versuri Menuet, apărut în 1968. Dintru început, în poezia lui J. domină atmosfera agonică și semnele extincției, aduse în pagină cu deplina asumare a căii sinuoase pe care i-o oferă cuvântul, poezia. În ciclul Convenționalele, primul din volumul Menuet, rezonanțe și ecouri dintre cele mai variate par tentative de aflare a tonului, imagisticii
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
Săvescu îi adaugă expresia unui orgoliu creator victorios. La aceeași sursă trimit plăcerile „îngrozitoare”, stările ambigue, Baudelaire fiind receptat ades prin discipolul său, Maurice Rollinat (tradus în L. chiar în 1883, anul apariției Nevrozelor). Th. M. Stoenescu, cu o gesticulație agonică și fantezii macabre (Necrofilul, Prințul Ral), Al. Obedenaru, cu desfășurările sale în fantastic și bizar (Cadavrul și scheletul), se numără printre imitatorii marelui poet francez. Sub influența lui Baudelaire apare (la Mircea Demetriade mai ales) o poezie a spleenului. Peisajul
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
mai Îngăduie, deși statutul breslei o prevedea o dată la patru ani), Norman Manea scrie În 1990 că aceasta ar fi fost „un adevărat Forum al Revoltei”1, după cum Gabriela Adameșteanu Își amintește, plecând de la același moment, despre „aerul de semilibertate agonică de acolo”, Întrucât „Uniunea Scriitorilor Își construise un spațiu de societate civilă, plin desigur de informatori, dar inexistent pentru celelalte instituții din România”, cu toate că „acest spațiu (mai) liber Își plătea tributul față de putere printr-un evident narcisism: singurul scop, declarat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fiecare, interesul personal meschin pândește mereu conjunctura politică favorabilă ca să declare un conflict deschis. Persecutarea evreilor, în numele purității etnice, otrăvirea sufletelor unor amăgiți de o așa-zisă revoluție națională, dorința de parvenire folosind ca pretext idealuri patriotice, toată această lume agonică a anilor ’40 este văzută de observatorul-povestitor cu ochi necruțător. Romanul La Saison morte (1990), scris în exil, este alcătuit din secvențe cvasiautobiografice, confesiuni deghizate ale unor personaje imaginare, care sunt, de fapt, ipostazieri ale prozatoarei. Lumea arbitrarului și a
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
Nu există nici o legătură între / Ochii mei tot mai mici în palme / Oho, acolo, unde mai plutesc corăbii / Fără catarg la vârsta mea de-acum / Între ochii mei, buzele mele / Și o dorință de liniște” (Orion). Pendularea între vitalism și agonicul reverberând din imaginile de odinioară se relevă drept sigiliu al poeziilor lui H., „construite pe o atare ambiguitate, dar cu un patos reținut, cenzurat lucid, caracteristic modernilor, fiorul thanatic tulburător fiind mascat de aparența unei priviri impasibile, de chirurg ce
HUREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]