2,641 matches
-
timp cu glasul ei, Lacrimi picurând în noapte Din rănitele femei. Viața e o agonie Cerasela Jerlăianu Viața e o agonie Rătăcită-ntr-un amurg Printre flori de iasomie Ce din ramul vieții curg. Zilele coboară-n noapte, Viața-n agonia ei, Iar durerile răscoapte Au parfum de flori de tei. Azi îți scriu că noaptea trece Și mă trec și eu ca ea Însă dorul mă petrece Precum setea-nspre cișmea. Eu mă rog că ziua plânge Cu o lacrimă de
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
rămâne umbra Prinsă-ntr-un izvor de dor Printre nopți cu lungi penumbre Scuturate în decor. Am să-mpart la doi durerea Printre versuri zi de zi Desfrunzind în van puterea Miilor de poezii. Că nădejdea vieții toată Stă în agonia ei Când soarele se arată Printre florile de tei. Dacă ai să pleci vreodată Să te-ascunzi sub flori de crin Fă-mă-n lumea ta uitată Agonie și destin. Și cu flori de iasomie Noi să lăcrimăm un vis
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
în van puterea Miilor de poezii. Că nădejdea vieții toată Stă în agonia ei Când soarele se arată Printre florile de tei. Dacă ai să pleci vreodată Să te-ascunzi sub flori de crin Fă-mă-n lumea ta uitată Agonie și destin. Și cu flori de iasomie Noi să lăcrimăm un vis Când tăcerea o vor scrie Îngerii din Paradis. Referință Bibliografică: Lumea e o agonie / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
vreodată Să te-ascunzi sub flori de crin Fă-mă-n lumea ta uitată Agonie și destin. Și cu flori de iasomie Noi să lăcrimăm un vis Când tăcerea o vor scrie Îngerii din Paradis. Referință Bibliografică: Lumea e o agonie / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
uitam și mă gîndeam că minunații artiști au trăit pe scenă ceva mai mult decît mine în viața de zi cu zi. Fiecare poartă cu sine o lume distinctă, un puzzle de personaje, de situații, momente de extaz sau de agonie pe care nimeni și nimic nu le poate alunga, fie doar și din memoria personală. Fiecare rol a consumat, a măcinat, a zbuciumat zilele și nopțile și nu știu dacă noi, spectatorii, ne-am gîndit prea des la asta. Imagini
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
Vă recomandăm l Vă recomandăm l Eșec personal Romanul descrie ultimele 12 ore din viața lui Geoffrey Firmin, consulul britanic dintr-un oraș mexican, care, în urma eșecului personal, își găsește refugiul în alcool. În zbaterile sale se reflectă ceva din agonia spiritului uman. Cartea poate fi percepută drept o frescă a anilor 1930, oglindind tulbure lupta împotriva forțelor întunecate ale fascismului, explorând totodată o bogată structură simbolică la nivel poetic și transcendental. Malcolm Lowry: Sub vulcan. Editura Polirom, Iași, 2003. Preț
Agenda2003-18-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280974_a_282303]
-
prin filtrul unui Milan Kundera. Von Trier construiește aceste ricoșeuri ironice și o mulțime de nuanțe în care drama glisează în melodramă și aceasta în parodie pentru ca tragicul să se difuzeze apoi subtil în țesutul întâmplărilor. Joe asistă neputincioasă la agonia tatălui ei (Christian Slater) consumând partide de sex cu diverșii asistenți și infirmieri în spălătorii sau promiscue rezerve de spital. Dimensiunea erotică este deposedată de senzațional și de senzualitate în mai multe feluri: în primul rând, prin absența afectelor, deși
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
însă, cu certitudine, este, prin poezia pe care o scrie, cronica pre versuri tocmită a unei sinucideri prevestite, ca în teribilul Cântec vis 172: „Fața ta mohorâtă venea la masa mea Sinucidere./ Forța ta venea ca un torent la capătul/ agoniei și urgiei./ Ai fost botezată la început Sylvia Plath/ și ți-ai schimbat numele în D-na Hughes și ai zămislit/ și ai mers până la capăt cu țicneala// până când cuptorul a părut locul adecvat pentru tine./ Îți privesc îndelung fața
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
sunt circa 300 de metri în linie dreaptă și străbate nord-vestul Ierusalimului, dincolo de porțile cetății. Potrivit Evangheliei după Ioan, pronunțarea sentinței ar fi avut loc „cam la al șaselea ceas” (spre prânz), crucificarea a început în jurul orei 13,00, iar agonia prelungește momentul la care survine moartea până la ora 15,00. Conform unui obicei, înainte de răstignire, soldații romani permiteau condamnaților să primească și să consume băuturi tari, care aveau un efect anestezic și le permiteau să suporte mai ușor durerile crucificării
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
cu unul sau două piroane. Iisus a fost crucificat între alte două persoane condamnate la moarte și executate, iar locul central conferit în acest context poate fi explicat prin caracterul crimei imputate, cea de lezmajestate. După circa 2 ore de agonie a intervenit decesul, mult mai repede decât în alte cazuri (care durau ore sau chiar zile în șir!); faptul, confirmat de centurion, îl miră pe Pilat (Marcu, 15, 44). Într-adevăr, agonia durează în acest tip de supliciu mai multe
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
cea de lezmajestate. După circa 2 ore de agonie a intervenit decesul, mult mai repede decât în alte cazuri (care durau ore sau chiar zile în șir!); faptul, confirmat de centurion, îl miră pe Pilat (Marcu, 15, 44). Într-adevăr, agonia durează în acest tip de supliciu mai multe ore; în fapt, condamnatul moare prin asfixiere, întrucât poziția brațelor îl împiedică să respire, fără a face un efort cu picioarele de a se ridica: or, acest efort antrenează o asemenea durere
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
Cina cea de Taină, Iisus merge, însoțit de ucenici, în Grădina Ghetsimani (muntele măslinilor); apoi lasă pe majoritatea dintre ei la poalele înălțimii, luând cu el numai trei, dintre cei aleși: Petru, Iacob și Ioan, care trebuiau să asiste la agonia Învățătorului lor. Termenul de agonie nu semnifică aici sensul ultimei lupte, care abandonează corpul zbaterii anunțate a morții, ci mai ales angoasa extremă. Iisus trăiește această ultimă noapte a vieții sale terestre, cea de joi spre vinerea mare, drept „ultima
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
merge, însoțit de ucenici, în Grădina Ghetsimani (muntele măslinilor); apoi lasă pe majoritatea dintre ei la poalele înălțimii, luând cu el numai trei, dintre cei aleși: Petru, Iacob și Ioan, care trebuiau să asiste la agonia Învățătorului lor. Termenul de agonie nu semnifică aici sensul ultimei lupte, care abandonează corpul zbaterii anunțate a morții, ci mai ales angoasa extremă. Iisus trăiește această ultimă noapte a vieții sale terestre, cea de joi spre vinerea mare, drept „ultima noapte a condamnaților la moarte
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
capul de pardoseală și apoi pune-i sare și lămâie ca să se înfurie cât poftește. Copilul urla fără lacrimi, pe când maică-sa îl ținea de mâini. - Lasă-l, insistă José Montiel. Baltazar cercetă copilul ca și cum s-ar fi uitat la agonia unui animal contagios. Era aproape patru. La ora asta, la ei acasă, Ursula fredona un cântec străvechi, în timp ce tăia rotocoale de ceapă. - Pepe, zise Baltazar. Se apropie de copil zâmbind, și-i întinse colivia. Copilul se ridică dintr-o săritură
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
din dubă lîngă satul Les, la 15 km de Oradea, în prezența grefierului și medicului de serviciu, Cornel Onaca. I se citește sentința, este întors cu spatele și împușcat în ceafă de plutonier. Căzut jos, Marin Țucă se zbate în agonie, iar Cornel Onaca povestește: „Eram înmărmurit. Se zbătea ca un pui de găină căruia i s-a tăiat capul. «Tovarășe doctor, constatați?», mi-a zis plutonierul. «Ce să constat? Că se zbate?» și am strigat: «Fie-ți milă și mai
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
poetică (în loc de prefață) este emblematic pentru écart-ul între idealitate și contingent, între ce ar fi poezia și ce înseamnă transpunerea sa în act. Într-un stil simplu, narativizant, tranzitiv, auster, cu ascuțișuri cristalin dureroase, poemul vorbește despre scurgerea poeziei în agonia și în moartea „ei“: „Nici fir de poezie în capul meu./ Oarecum dus de pe lume fumez o țigară, atât.// Suntem, în 5 noiembrie 1993 înspre seară,/ eu, mormântul proaspăt, crucea simplă de lemn./ Pâlpâirea primelor lumânări./ O tufă la doi
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
lumea de ei. Îi vezi acolo, afară? ?i sunt doar câțiva. MARTY: Nu văd nimic. MINISTRUL: Dar ți-i imaginezi. Întâi îi imaginezi, apoi îi creezi. Asta e sarcina ta. MARTY: Simt o cumplită... nu știu cum să-i zic. MINISTRUL: Durere. Agonie. Durerile facerii. Mai bine du-te și întinde-te. Durerea va trece. (Ea iese copleșită de durere.) MINISTRUL: Iar acum lucrurile vor deveni interesante. Cine are nevoie de rai? Cine vrea Grădina Raiului? Să vezi lumea care o să vină. Bărbați
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
de legendă la fantastica hartă lirică a poetului „nouăzecist”. Autorul a ajuns în toamna lui 1983 un biet dascăl de țară (la Ieud, în județul Baia Mare), devenind „chiriaș principal” într-unul din „cele două blocuri împlîntate ca două animale în agonie lîngă clădirea primăriei”. Peste un an, i-a fost repartizat, ca subchiriaș, un alt tînăr („tot unul ca mine”): Mircea Zubașcu, profesor de geografie. Cei doi au trăit împreună niște ierni cumplite, apartamentul lor transformîndu-se, pe durata a aproape jumătate
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
strădui să rămân în Crist cu toate puterile. E singura salvare și mediumul cel mai favorabil cunoașterii adevărate: iubirea pentru altul, învingerea eului și acceptarea luminii divine să lucreze prin tine. Timpul meu s-a umplut de sensuri și profunzime. Agonia a încetat. Sunt în miezul lucrurilor slăvind dumnezeirea. Cred cu toată inima și tot cugetul meu. Nu mai am nevoie de nimic lumesc pentru a mă simți pe culmea omului. Păstrează taina ce ți-o dăruiesc în numele Domnului Iisus - idealul
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
se și explică și „traduce” ca atare. Nimic de acest fel în Puntea, carte scrisă (dictată) pe patul de suferință și subintitulată Ultimele. Sînt chiar ultimele texte ale poetului, perfect conștient că acesta este sfîrșitul și observînd „cu interes” propria agonie. De data aceasta, ironia e a unui stoic care găsește, ca și Ion D. Sîrbu în scrisorile sale, puterea de a gîndi, a imagina și a formula memorabil din interiorul suferinței. Poetul rămîne un observator, însă natura umană contemplată și
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
invers. 1689. Porțile morții se deschid când viața se împiedică de propria ei patimă de a trăi. 1690. Dacă vrei pace fă-o mai înainte de toate cu patima războiului. 1691. În inima patimii vei întâlni dragoste și ură, mister și agonie dar niciodată deșertăciune. 1692. Patima fără disperare își pierde din propriul său adevăr al vieții. 1693. Iubirea este un demers al patimii pentru a-și consolida nemurirea. 1694. Vremea fără patimă își pierde patina propriei sale notabilități. 1695. Cât mister
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
că a aștepta ca această retorică anti-românească să cuprindă Europa este o chestiune perdantă. Cred că este nevoie de acțiune și de oameni care să facă ceva. Câtă ură trebuie să fie pentru a snopi în bătaie, să aduci în agonie, în starea dintre viață și moarte pentru că ți se pare ție că un tânăr a furat?", a spus Mihai Gâdea la Antena 3. Cazul a fost comentat și de psihologul Hanibal Dumitrașcu. "Ura individuală trădează doar experiența individuală. Când este
Gâdea, ȘOCAT: Câtă ură să ai să faci AȘA CEVA? by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/22586_a_23911]
-
pornind de la convorbirile avute de acesta, spre sfârșitul vieții, cu Diana Turconi. Al cincilea indicator de structură - model, de angajament peremptoriu al istoricului literar Cornel Ungureanu în demersurile sale docte, și speculativ nobiliare, îl vizează pe eruditul Mozes Gaster și agonia enciclopedismului. Într-un comentariu pe rezonanță magnetică, Profesorul Cornel Ungureanu își ipotechează foiletonul critic printr-o denominare jurnalieră. În cazul de față, pe întinderea a trei pagini și jumătate dezvoltă subiectele: Dincoace și dincolo de Eminescu, Întoarcerea acasă, Cercurile răului. Din
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
același timp aspiră către un infinit, spre o nevoie de a redescoperi ceea ce ploaia spală, biciuind cu ropote în toba timpului, nisipul aspru și hârșâit al mizeriei umane. Iar aspirația către infinit, merge la Ayten Mutlu de la extazul luminii la agonia umbrei și a tenebrelor, până la denudarea elementului primordial al însăși existenței umane: apa, acel ocean universal. Și de la aceasta până la drumul destinului nostru, biete paiațe ce ,,înaintăm țopăind’’ (Să mergem - p. 15) și râdem strâmb și hâd, biete fețe anonime
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
5-a dimensiune”, care poate fi văzută și ascultată [aici] (http://www.youtube.com/watch?v=f X9w 8-rHk) Despre această piesă, Cargo a declarat pe o rețea de socializare: “A 5-A DIMENSIUNE>> vine din neliniște, din teamă, din neputință, din agonie, este un cântec despre alienare! [...] ROCK-ul nu este un gen de muzică! ROCK-ul este o stare de spirit, ne face să ne simțim puternici împreună, să simțim ca nu este totul pierdut! CARGO NU ESTE O FORMAȚIE DE
Cargo se alătură lui Mike Terrana și Trooper în cadrul Christmas Rock Fest [Corola-blog/BlogPost/97851_a_99143]