1,428 matches
-
puterea este afectată de interacțiunea dintre musculatura agonistă, antagonistă și sinergică implicată în mișcările articulațiilor. Pentru a realiza o mișcare rapidă, rezistența trebuie să fie mică. Astfel, antrenamentul trebuie să se concentreze pe relaxarea grupelor musculare antagoniste, în timpul contracției musculaturii agoniste. G.Wilson și col., 1993, compară efectele unui antrenament de 10 săptămâni, asupra performanței săriturii pe verticală, în care s-au folosit metode tradiționale de genuflexiuni (back squats), sărituri explosive pe verticală din ghemuit - squat jump (30% din încărcătura maximă
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
26). Timpul de înjumătățire a celor două tiazolidindione este nemodificat la pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (clearence la creatinină sub 30 ml/min.). Datorită lipofiliei lor, tiazolidindionele pătrund în nucleul celular unde se leagă de PPAR? cu efect agonist. În urma legării, complexul PPAR?-RXR (receptorul pentru retinoidul X) suferă modificări sterice care permit interacțiunea acestuia cu ADN-ul nuclear promovând transcripția anumitor gene. Aceste gene și acțiunile lor biologice sunt menționate în tabelul 7. Se poate observa că produșii genelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
în țesutul adipos alb. Localizarea acestor receptori nu este specifică celulelor β, fiind prezenți și în celelalte tipuri celulare din insula Langerhans. Caracterul funcțional al acestor receptori, la nivelul celulelor β, a fost studiat prin înregistrarea efectului troglitazonei (un cunoscut agonist al PPAR) asupra secreției de insulină. La șoarecii ZDF (Zucker) obezi, o influență asupra insulinosecreției s-a observat numai dacă celulele β pancreatice erau suprasaturate lipidic. Totuși, la om, activarea receptorilor PPAR nu s-a dovedit a influența secreția de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
cu niveluri înalte de receptori EGF și TGF; astfel, fluidul chistic conține EGF și EGF-like în concentrații cu efect mitogen. Cu toate acestea, prezența EGF în fluid nu este considerată patognomonică. Cercetări de detaliu au fost direcționate și asupra rolului agoniștilor asociați în formarea chiștilor, apreciindu-se rata de expansiune. Agoniștii AMPc (PGE1, PGE2, AVP, VIP, PTH, forskolin, toxina holerică, metilizobutilxantin), deși individual incapabili de formarea chiștilor, accelerează structurarea și expansiunea lor, potențând acțiunea EGF. în schimb, TGFb1 și 2-cloroadenozina inhibă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
chistic conține EGF și EGF-like în concentrații cu efect mitogen. Cu toate acestea, prezența EGF în fluid nu este considerată patognomonică. Cercetări de detaliu au fost direcționate și asupra rolului agoniștilor asociați în formarea chiștilor, apreciindu-se rata de expansiune. Agoniștii AMPc (PGE1, PGE2, AVP, VIP, PTH, forskolin, toxina holerică, metilizobutilxantin), deși individual incapabili de formarea chiștilor, accelerează structurarea și expansiunea lor, potențând acțiunea EGF. în schimb, TGFb1 și 2-cloroadenozina inhibă formarea chiștilor și încetinesc rata de expansiune, având deci acțiune
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
renale la pacienți cu HTA și ADPKD administrarea IEC și stimularea sintezei de dopamină renală (perfuzie cu DOPA). Administrarea de IEC reduce parțial rezistența. Stimularea sintezei intrarenale de dopamină o readuce la valoarea normală. De aici, ideea de a folosi agoniștii pentru receptorii dopaminergici ca agenți terapeutici eficienți în tratamentul hipertensivilor ADPKD, mai ales al celor care se găsesc în apropierea perioadei de inițiere a HTA. Este cunoscut faptul că, în populația generală, riscul de apariție a HTA crește odată cu înaintarea
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
nou-născutului are o rezervă inotropică scăzută și se contractă sub stimulare adrenergică maximală [87]. Datorită acestor diferențe, cordul imatur are un răspuns inotrop negativ crescut la administrarea celor mai comune droguri anestezice [88] și un răspuns inotrop pozitiv neprevăzut la agoniștii adrenergici precum epinefrina [89]. Cordul imatur deține o rezervă endogenă de glicogen semnificativă, astfel încât metabolismul său se bazează mai ales pe glicogenoliză, spre deosebire de cordul adult [90]. Deoarece cordul copilului are o activitate mai scăzută a Ca-ATP-azei din reticulul sarcoplasmic, cu
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
hipolipemiant la pacienții diabetici are efecte benefice dovedite în prevenirea bolii cardiovasculare la care, cel puțin teoretic, contribuie și capacitatea lor de a ameliora direct funcția endotelială. Hipolipemiantele cele mai importante folosite în prezent includ inhibitorii HMG-CoA reductazei (statine) și agoniștii PPAR? (Peroxisome Proliferator Activated Receptor) (fibrații). 1) Tratamentul cu Statine. Este bine dovedit efectul statinelor de prevenție primară și secundară a bolilor cardiovasculare secundar acțiunii lor hipocolesterolemiante. Există din ce în ce mai multe dovezi că statinele au, independent de acțiunea lor hipocolesterolemiantă, și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
de către țesutul tumoral prin glicoliză anaerobă. Hipoglicemii induse medicamentos. Evident cele mai frecvente sunt cele la insulină și sulfoniluree, deja descrise. Alte medicamente care pot induce mai frecvent hipoglicemii sunt salicilații (în special la copii în caz de doze mari), agoniștii ?2 adrenergici, ? blocantele (la cei predispuși, mai ales în condiții de efort fizic și post prelungit), chinidina (mai ales în cazul tratamentului pentru malarie, caz în care contribuie și consumul de glucoză de către parazit), pentamidina, disopiramida. Hipoglicemii din afecțiuni
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
acest moment peptidul C poate prezenta valori variabile. Titrurile de anticorpi pot fi foarte mari, ducând la hipoglicemii severe care apar impredictibil. O cauză rară de hipoglicemie este reprezentată de prezența în serul pacienților a anticorpilor anti-receptor insulinic - cu efect agonist pe receptor (17). În cursul episodului hipoglicemic insulinemia plasmatică este crescută în timp ce peptidul C este scăzut. Hipoglicemii nutriționale. Postul alimentar prelungit (greva foamei, anorexia nervoasă), malnutriția, sindroamele diareice prelungite, sindroamele de malabsorbție, alimentația parenterală prelungită și hemodializa cu soluții cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
cu alte boli. Neurostimularea inhibă durerea patologică fără să interfereze cu pragul percepției fiziologice a durerii. Pentru ca stimularea măduvei să fie eficientă, trebuie să nu apară parestezii în aria dureroasă. Când efectele stimulării spinale se estompează, trebuie reajustate prin medicamente agoniste GABA (LINDEROTH B. și colab., 2001). Este comentat că boala reduce exprimarea GABA receptorilor sau că, și conducerea blocată interferează cu capacitatea stimulării electrice a măduvei pentru a produce efectiv parestezii. Neuromodularea farmacologică poate fi obținută cu baclofen ori morfină
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
intervenind pe parcurs, să întrețină acest proces. Orice fel de stimul reprezintă în fond o informație care trebuie prinsă și fixată de către receptorii specializați ai celulei. Reiese că ori de câte ori se discută despre semnalizare celulară, luăm în considerație două elemente: a) Agonistul (numit generic și ligant, deoarece acest purtător de informație se leagă pe un receptor celular aflat fie la suprafața membranei plasmatice, fie în interiorul celulei (în citosol sau pe membrana nucleară) și b) Receptorul specific respectiv. Este meritul lui Paul Ehrlich
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
o importanță majoră în sporul de cunoaștere asupra interacțiunii dintre un agonist și un receptor. Respectivii factori ai „morții celulare“ reprezintă una din cele mai mari cuceriri din biologia, biopatologia și farmacoterapeutica ultimului deceniu (2000-2010). În procesul de unire al agonistului (factor mitogen, de creștere medicament etc.) cu receptorul nu este vorba doar de o simplă cuplare, ci de descifrarea minuțioasă a cascadei de evenimente care se petrec în interiorul celulei (în citoplasmă și nucleu) ca urmare a activării receptorului de către agonist
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
numeroase programe utile atât lor cât mai ales nivelelor superioare de integrare (țesut, organ, organism, poplație etc.) să fie redusă la o celulă „liberă“, care să efectueze doar programe pentru sine (nutriție și multiplicare). 2.2.3. universul semnalizatorilor (sin. agoniști sau liganzi) Majoritatea moleculelor-semnal care influențează diviziunea, creșterea și supraviețuirea celulară, sunt proteine solubile, secretate de alte celule sau proteine legate de suprafața altor celule, ori de matricea extracelulară. Deși majoritatea lor acționează pozitiv, stimulând unul sau mai multe din
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Prin noțiunea de signal transduction se înțelege un proces prin care un anumit tip de semnal este convertit într-altul. Cu alte cuvinte, este vorba de o ope rațiune de tra ducere a unui stimul, dintr-un limbaj chimic caracteristic agonistului (ligandului), într-un alt limbaj chimic, înțeles de efector, în cazul de față de o genă celulară, care, activată, va comanda, prin produșii pe care îi elaborează, o anumită acțiune (secreția unor hormoni, a unor enzime care inițiază, întrețin ori, dimpotrivă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
receptori se află plasați în „geografia“ celulei vii. Se disting astfel a) receptorii intracelulari plasați în citoplasmă sau pe membrana nucleară și b) receptorii de suprafață, așezați pe fața externă a membranei celulare, în contact cu mediul intercelular, deci cu agoniștii (substanțe chimice, radiații, virusuri) care solicită celula. a) Semnalizarea indusă de factorii intracelulari. Aceasta are o importanță deosebită în ce privește cuplarea și transportul în intimitatea celulei a unor hormoni și medicamente. Un exemplu clasic în acest sens ni-l oferă drumul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în citoplasmă și în vecinătatea membranei nucleului, respectivii hormoni steroizi și moleculele de vitamine liposolubile își află receptorii specifici, care, cum s-a mai spus, sunt plasați fie în citosol, fie pe membrana nucleară (cum sunt receptorii steroidici). Cuplarea dintre agoniști (hormoni steroidici, vitamine liposolubile ș.a.) și receptorii de pe membrana nucleară, duce la activarea respectivilor receptori care transferă moleculele semnal ale agonistului la alți receptori numiți de cercetătorii anglosaxoni Hormone-Responsive Elements, care sunt proteine ce „imbracă“ ADN-ul (DNA-binding proteins), aflându
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
s-a mai spus, sunt plasați fie în citosol, fie pe membrana nucleară (cum sunt receptorii steroidici). Cuplarea dintre agoniști (hormoni steroidici, vitamine liposolubile ș.a.) și receptorii de pe membrana nucleară, duce la activarea respectivilor receptori care transferă moleculele semnal ale agonistului la alți receptori numiți de cercetătorii anglosaxoni Hormone-Responsive Elements, care sunt proteine ce „imbracă“ ADN-ul (DNA-binding proteins), aflându-se în contact direct cu componenta fosfat a ADN-ului. În acest mod, „semnalul“ chimic conținut în structura hormonilor steroizi și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
va finaliza prin transducția mesajului la nivelul nucleului. 2.2.6.1. dinamica transducției Considerând larg valabilă schema din fig. 2-20 (etapele și ierarhiile mesagerilor în procesul de semnalizare celulară), observăm: a) Primul mesager este factorul purtător de informație (sin. agonistul, ligandul). El este cuplat de receptorul tirozinkinazic specific. Acest eveniment are loc la suprafața exterioară a membranei celulare. b) Activarea receptorului care urmează (reamintim că înainte de cuplarea cu primul mesager orice receptor este inert din punct de vedere fiziologic) constă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
proteasomi). În același timp, sunt desfăcute și trimise spre reciclare și componentele acizilor nucleici. Stimulii (semnalele) care inițiază apoptoza și receptorii lor specifici În capitolul dedicat semnalizării celulare (pp. 103-131) am definit, pe de o parte, natura stimulilor (numiți și agoniști sau liganzi), pe de alta caracteristicile receptorilor aflați în exteriorul sau interiorul celulei și care, cuplând agonistul, primesc și transmit mai departe mesajul adus de acesta. Reținem deci că recepția oricărui biomesaj, fie el de creștere, diferențiere, supraviețuire sau moarte
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
inițiază apoptoza și receptorii lor specifici În capitolul dedicat semnalizării celulare (pp. 103-131) am definit, pe de o parte, natura stimulilor (numiți și agoniști sau liganzi), pe de alta caracteristicile receptorilor aflați în exteriorul sau interiorul celulei și care, cuplând agonistul, primesc și transmit mai departe mesajul adus de acesta. Reținem deci că recepția oricărui biomesaj, fie el de creștere, diferențiere, supraviețuire sau moarte, are nevoie de conlucrarea a două elemente: agonistul (ligandul) și receptorul. În consecință, în cele ce urmează
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
aflați în exteriorul sau interiorul celulei și care, cuplând agonistul, primesc și transmit mai departe mesajul adus de acesta. Reținem deci că recepția oricărui biomesaj, fie el de creștere, diferențiere, supraviețuire sau moarte, are nevoie de conlucrarea a două elemente: agonistul (ligandul) și receptorul. În consecință, în cele ce urmează vom detalia natura și modul de acțiune a) al stimulilor apoptotici și b) al receptorilor care cuplează acești stimuli. În general, pentru a nu se crea confuzii, atunci când va fi vorba
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
general, pentru a nu se crea confuzii, atunci când va fi vorba de un ligand, se va scrie simbolul respectiv, iar când va fi vorba de receptorul său specific, simbolul va purta indicativul R: așadar, tnF (tumor necrosis Factor) va fi agonistul (sinonim ligandul, stimulul) iar tnF-R receptorul care îl cuplează și care îi primește mesajul. 4.3.2.1. Stimulii apoptozei Acești liganzi, mesageri ai morții celulare, sunt foarte diferiți. Ei pot „ataca“ receptorii venind fie din afara celulei, fie din interiorul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
etc). TRAIL este o proteină-ligand care induce apoptoza, dar nu în celulele normale, ci doar în cele transformate inclusiv de către virusurile oncogene. Receptorii pentru TRAIL aparțin familiei DR (Decoy Receptor = receptor fals). Ei sunt exprimați pe suprafața celulară, iar cuplarea agonistului tRaiL cu receptorii 4 L. DR (DR-4, DR-5) este punctul de plecare a unei cascade de procese enzimatice care în final ajung la caspaze - care sunt de fapt efectorii (citește „călăii“) celulei condamnată la moarte. În acet caz este vorba
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
volume, o lectură complexă, în spiritul și litera textului. Într-o expunere succintă, subiectul lucrării poate fi exprimat astfel: O familie originară din zona Cernăuțiului, compusă din bunici, părinți și copii mici, șase dacă vorbim de actanții prozei (Unamuno zicea agoniști), optsprezece, toți în viață, dacă ar fi să facem trimitere la străbunici (Cartea Recordurilor, ce performanță marchează, pentru un singur cuplu?) avea toate premisele pentru o viață normală și, de ce nu, fericită, în limitele unei bunăstări relative. Izbucnește cel de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]