410 matches
-
au tot discutat despre sta. La Zare totul părea compus din unități discrete Înconjurate de ceață, câteva piscuri ivite dintr-o masă câlțoasă. La el, În schimb, fiecare amintire avea un detaliu clar și restul ascuns dedesubt, un mozaic de aisberguri; văzut de sus el oferă o singură siglă a cuvântului Eu; dacă ar putea fi văzut de sub apa oceanului, dar cine să-l vadă de acolo?, probabil că ar oferi sensuri noi, complexe, largi, chiar dacă ale aceluiași cuvânt. Continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
merita să moară. Celeste se juca cu poșeta. Degetele ei frământau broderia de perle. Mal interpretă gestul ca pe un truc de operetă, ce pregătea replica finală. — N-ai nici un comentariu de făcut? Celeste afișă cel mai profund zâmbet de aisberg. — Herr Klempflerr era foarte drăguț cu mine și am inventat toate porcăriile alea sexuale doar ca să te excit. Era un amant atent și când războiul s-a apropiat de sfârșit, a sabotat cuptoarele și a salvat mii de vieți. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
N-am auzit niciodată de Martin Goines. De-a lungul anilor am facilitat unele întâlniri de-ale lui George Wiltsie și cred că George l-a menționat și pe Duane Lindenaur. Danny se simțea de parcă ar fi mers pe un aisberg. Știa că nu merge să joace pe cartea agresivității. — Duane Lindenaur era un șantajist, domnule Gordean. A cunoscut un individ pe nume Charles Hartshorn, pe care se pare că l-a întâlnit la una din seratele organizate de dumneavoastră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-o-ncet, m-a rugat Misty îngrijorată. Nu toate piesele puzzle-ului se așază ca prin minune la locurile lor în clipa în care te-ai lăsat de droguri. Faptul că știi de ce ai luat droguri nu reprezintă decât vârful aisbergului. Trebuie să înveți cum să trăiești fără ele și asta nu e ușor. Uită-te ce-am pățit eu. Am luat-o de la capăt. A, nu, am zâmbit eu mișcată de grija pe care mi-o arăta Misty. Mie n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am haine. Sunt cu Luke în vacanță, într‑un hotel elegant - și nu am haine. Ce‑o să mă fac? Nu pot să recunosc adevărul în fața lui. Pur și simplu, nu pot să recunosc că valijoara mea nu e decât vârful aisbergului. Nu după ce m‑am dat atât de mare cu chestia asta. Va trebui să... improvizez, mă gândesc cu viteza fulgerului, cum dăm un colț și o cotim pe alt coridor cu mochetă de pluș. O să‑i port hainele lui, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mea persană. Ultima dată când fusese tipărit numele Persiei În paginile din Annapolis Gazette and Herald se Întâmpla, cred, prin 1856, când un transatlantic, mândria Companiei Cunard’s, primul vapor cu zbaturi Înzestrat vreodată cu o carenă metalică, lovise un aisberg. Pieriseră șapte marinari din ținutul nostru. Nenorocoasa navă se numea Persia. Oamenii mării nu glumesc cu semnele destinului. Astfel Încât am socotit necesar să remarc, În introducerea la articolul meu, că „Persia” reprezenta un termen impropriu, că persanii Înșiși Își numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să ne culcăm. Numaidecât, ea căzu Într-un somn agitat. În ceea ce mă privea, Îngrijorat din pricina ei și puțin obișnuit să adorm așa de devreme, Îmi petrecui o bună parte din noapte urmărind-o. De ce să mint? Când pachebotul izbi aisbergul, nu mi-am dat seama. După lovitură, când mi s-a precizat la ce moment se produsese coliziunea, am crezut că-mi amintesc să fi auzit, Înainte de miezul nopții, un zgomot ca al unui cearșaf sfâșiat, Într-o cabină Învecinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
efectul, iar eu îi acopăr fruntea cu un prosop umed, în curând va veni și medicul, îi șoptesc eu, dar ea miaună, îl vreau pe tati, sună-l pe tati, și eu simt cum inima îmi îngheață de tristețe, un aisberg colțuros se rostogolește înăuntrul meu, tati este plecat într-o călătorie, spun eu, nu am cum să îl găsesc, sigur ne va suna el mai târziu, ea oftează, respirația ei este întretăiată de silabe rupte și inflamate. Mă învârt pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
motivat că vrea să știe cum reacționează Cavaleristul la schimbare și dacă se masturbează și în prezența podului. I-am spus, mai târziu, că i-a plăcut fotografia, ceea ce a determinat pe altcineva să lipească o fotografie care reprezenta un aisberg. De fiecare dată când se schimba poza în absența lui, Cavaleristul se enerva. C-ci-cin-cine naiba face așa ceva? a întrebat. — Habar n-am, dar ce contează? Sunt fotografii frumoase. Ar trebui să fii recunoscător. — Da, ai dreptate, dar mă deranjează. Poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o perioadă. N-am putut scoate de la el motivele dispariției Cavaleristului. Era genul de om care nu spunea nimănui nimic și se părea că cea mai mare bucurie a vieții lui era aceea de a avea control asupra tuturor lucrurilor. Aisbergul Cavaleristului a mai rămas o vreme pe pereți, dar până la urmă am rupt fotografia și am înlocuit-o cu unele înf\ Ți[ându-i pe Jim Morrison și Miles Davis, ceea ce făcea camera mai personală. O parte din banii economisiți i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de ochii lumii - cînd nu au fost de-a dreptul afaceri profitabile, după cum constată și Krastev. Problemele sînt, de fapt, structurale, doar expresia lor este conjunctural rasială. Ce se ascunde deci „după gard”, ce se află dincolo de acest vîrf de aisberg mai mult sau mai puțin mediatizat ? Cîteva elemente sînt atît de recurente, încît putem să ne hazardăm în a face o mică generalizare : 1. „Clanurile” nu există niciodată ca atare, singure, de capul lor. Ele sînt totdeauna parte integrantă a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
era în tinerețe și în curînd și tinerețea, și bătrînețea îi vor fi uitate. își spuse „Vai, nu! Nu!“ și simți pentru prima oară în viață spasmul unei suferințe pure, fără furie sau autocompătimire. Nu putu să plîngă, dar un aisberg de lacrimi înghețate pluti aproape de suprafață, și își dădu seama că acel aisberg plutea în oricine și se întrebă dacă și ceilalți îl simțeau la fel de rar ca el. Adormi cu capul pe teancul de partituri și se trezi peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uitate. își spuse „Vai, nu! Nu!“ și simți pentru prima oară în viață spasmul unei suferințe pure, fără furie sau autocompătimire. Nu putu să plîngă, dar un aisberg de lacrimi înghețate pluti aproape de suprafață, și își dădu seama că acel aisberg plutea în oricine și se întrebă dacă și ceilalți îl simțeau la fel de rar ca el. Adormi cu capul pe teancul de partituri și se trezi peste o oră, simțindu-se atît de bine, că aruncă seringa și adrenalina în găleata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Întrebă Belbo. „Trebuie să știți să distingeți ocultismul de ezoterism. Ezoterismul e căutarea unei științe care nu se transmite decât prin simboluri, sigilate ermetic pentru profani. Ocultismul, În schimb, cel care se răspândește În secolul al XIX-lea, e vârful aisbergului, acel mai nimic care iese la suprafață din sertarul ezoteric. Templierii erau niște inițiați, iar dovada e aceea că, supuși la tortură, ei mor pentru a-și salva secretul. Tocmai forța cu care l-au ascuns ne face siguri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poeziei moderne, Gheorghe Crăciun făcea următoarea observație: „Chiar și atunci cînd Tzara își ia în serios vocația de disident al logicii gramaticale, lumea din care el pleacă și în care el se întoarce e cea imediată, e realul” (Gheorghe Crăciun, Aisbergul poeziei moderne, cu un Argument al autorului, postfață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Colecția „80”, Pitești, 2002, p. 267). „Lumea din care pleacă”, uneori, poemele „orientalului” Vinea este, de asemenea, realul. Nu însă și cea în care „se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București, 1971 Cornea, Paul, „Periodizarea ca «lectură» a datului istoric și strategie zonală”, în Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii: concepte, convenții, modele, Editura Eminescu, București, 1980 Cotorcea Livia, Avangarda rusă, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2005 Crăciun, Gheorghe, Aisbergul poeziei moderne, cu un argument al autorului, postfață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Colecția „80”, Pitești, 2002 Cristea, Dan, „Urmuz - adecvări și corespondențe”, în vol. Arcadia imaginară, Ed. Cartea Românească, București, 1977 Cristea, Valeriu, Interpretări critice, Editura Cartea Românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la nouă, acolo chiar nu vreau să ajung, totuși cine zice aș ajunge la nouă și cine știe că acolo nu vrea să ajungă? Azi așa, așa mâine, încetul cu încetul Pascal Ciortea simte limpede înăuntrul său o desprindere, un aisberg care se desface din banchiza polară și o pornește haihui prin oceanul planetar. Mă țicnesc, își spune. Țicnit, rămâne însă cotidian, obișnuit, între hotarele unui comportament cu desăvârșire șters. Ba chiar, cu cât se țicnește mai rău, cu atât purtările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
concluzia surprinzătoare că trăia/percepea/mirosea prima zi în care simțea cu adevărat că are nevoie de... ea. Ținea paharul în palme, ca și cum ar fi vrut să îl încălzească. Privi în el. Cuburile de gheață pluteau în lichidul gălbui, două aisberguri într-un ocean infim, delimitat de pereți transparenți și fragili. Duse paharul către gură. În timp ce simțea cum lichidul îi încălzește (plăcut, de altfel - există momente în care trebuie să lași dracului toate complexele și să recunoști) gâtul, murmură: - Doamne, Dumnezeule
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și, totodată, o provocare, în lipsa căreia poate nu aș fi ajuns să scriu această carte, a fost modelul poeziei tranzitive propus și analizat de Gheorghe Crăciun, în volumul său intitulat În căutarea referinței și dezvoltat în consistentul studiu din 2002, Aisbergul poeziei moderne. 1. Lumea și textul. Considerații preliminare pentru schițarea unei ficțiuni teoreticetc "1. Lumea [i textul. Considerații preliminare pentru schițarea unei ficțiuni teoretice" Plecând de la constatarea că, în ultima vreme, preocuparea pentru dinamica raporturilor dintre realitate și ficțiune, dintre
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
au restrâns vizibil, astfel încât aceasta a ajuns să se confunde - mai mult decât oricând în trecut - cu lirismul pur. Pe bună dreptate Alfonso Berardinelli - criticul italian preocupat, poate la fel de mult ca și Gh. Crăciun în spațiul nostru, de efectele ciocnirii „aisbergului” tranzitivității poetice cu „Titanicul” poeziei reflexive - susținea că „până și poeticile inclusive și aglutinante, ca acelea ale lui Whitman sau Rimbaud, antiintelectualiste și vitaliste au deschis calea enumerării haotice și dicteului automat: altfel spus, acelor forme de extremism antidiscursiv care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și conferințe (supliment al publicației Anuar de lingvistică și istorie literară, T xxxiii, 1992-1993, Iași. 54. Coșoveanu, Gabriel, O generație pierdută?, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1999. 55. Crăciun, Gheorghe, În căutarea referinței, Editura Paralela 45, Pitești, 1998. 56. Crăciun, Gheorghe, Aisbergul poeziei moderne, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. 57. Dambre, Marc; Gosselin-Noat, Monique (et.), L’éclatement des genres aux XX-ème siècle, Presse de la Sorbonne Nouvelle, Paris, 2001. 58. De Benedictis, Maurizio, Manganelli e la finzione, Lithos Editrice, Roma, 1998. 59. De
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
1994. 142. Martin, Mircea, En guise d’introduction: d’un postmodernisme sans rivages et d’un postmodernisme sans postmodernité în Euresis. Cahiers roumains d’études littéraires, 1-2, 1995. 143. Martin, Mircea, Recurs în procesul poeziei moderne, postfață la Gheorghe Crăciun, Aisbergul poeziei moderne, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. 144. Mavrodin, Irina, Francis Ponge și retorica obiectului, în Francis Ponge, Le parti pris des choses / De partea lucrurilor, Editura Univers, București, 1974. 145. Mavrodin, Irina, Romanul poetic, Editura Univers, București, 1977. 146
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de producție și distribuție, ci în gradele suplimentare de libertate achiziționate de societate. - Strategia de contestare axată pe atenuarea inegalităților are consecințe minore fiindcă patriarhatulxe "„patriarhat" este endemic încastrat în relațiile dintre femei și bărbați, diferențele fiind doar vârf de aisberg. - Forma de contestare directă a patriarhatului este feminismul. Când avem de-a face cu diferențe instituționalizate, cu privare de drepturi, sarcina feminismului este mai ușoară, fiindcă cere abolirea discriminărilor și tratament egal. Când avem de-a face cu formele sale
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Dacă cineva poate face un lucru, oricine poate sa-l facă. Considerăm că această presupoziție se bazează pe principiul modelării conform căreia dacă Însușim harta mentală a unei persoane de succes putem atinge cu certitudine același obiectiv. Partea nevăzută a aisbergului este compusă din sistemele de convingeri și valori, respectul de sine, factorii motivaționali intrinseci și extrinseci, creativitatea, etc. Programarea neuro lingvistică precizează că avem cu toții aceeași Înzestrare neurologică, astfel Încât dacă cineva poate ceva pe lumea asta, la fel putem și
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
bază a economiei cu două subramuri: cultura plantelor și creșterea animalelor. AGROTERASĂ microformă de relief antropic pozitivă, cu aspect de trepte, care se construiește pe versanții montani sau deluroși, pentru combaterea eroziunii solului. AGROTURISM formă de turism specifică mediului rural. AISBERG bloc de gheață de mari dimensiuni și cu forme neregulate ce plutește pe apa oceanului, desprins din ghețarii continentali ajunși la țărm; de un aisberg s-a ciocnit, la 15 aprilie 1912, vasul Titanic, scufundându-se în apele Atlanticului de
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]