189 matches
-
soartă, descrierile măcelurilor fiind asemănătoare cu ce a scris Ioan. La 15,2-3 își laudă neamul sau cultul satanist pentru monstruozitățile săvîrșite scriind: ,, Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; și pe marea de sticlă cu alăutele lui Elohim în mînă, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, și ai numărului numelui ei. Ei cîntau cîntarea lui Moșe, robul lui Iahwe... Drepte și adevărate sînt căile tale, Împărate al Nea-murilor.” Cei care ucid sau robesc nu pot trăi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cum este dovedit de acestea precum și de iconițele descoperite în arealul locuit de geți. Ioan nu vrea să ne spună cine sînt Gog și Magog dar ne supune unui exercițiu de inteligență. ,,15,2 ...și pe marea de sticlă cu alăutele lui Dumnezeu în mînă, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei și ai numărului numelui ei. 13,18 Aici e înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Și numărul ei este șașe sute șaizeci
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o deschidere spre ambele principate. Cu o apariție întinsă pe două decenii, deși cu întreruperi și scăderi de formă și, de la un timp, concurată de periodicele lui M. Kogălniceanu, gazeta a fost susținută și de suplimentele ei: „Foaia oficială” (1832), „Alăuta românească” (1837-1838) - de interes literar, „Foaia sătească a Principatului Moldovii” (1839-1840, 1846-1851) și „Arhiva Albinei pentru arheologie română și industrie”. Trăsăturile „Albinei românești” vor fi conservate, cu riscul unor defazări și anacronisme în plan publicistic, de „Gazeta de Moldavia” (1850-1858
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Poezii (1836) - arhaisme și neologisme, nume proprii și o importantă terminologie literară, cu definiția speciilor poetice, vizând aceeași preocupare de a oferi reguli clasice de urmat. Începuturile poetice ale lui A. au fost „uitate” în manuscrise - cel mai compact fiind Alăuta a lui Alvir Dachienu (1819-1820) - de poetul-editor devenit un personaj oficial, chiar aulic, incompatibil cu revărsarea sentimentală a „cântecelor” de tinerețe. Scrise sub influența literaturii anacreontice și a curentului arcadic, idilele pastorale, inspirate de muze artificiale (Filide, Silvia, Tirsi), având
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
revărsarea sentimentală a „cântecelor” de tinerețe. Scrise sub influența literaturii anacreontice și a curentului arcadic, idilele pastorale, inspirate de muze artificiale (Filide, Silvia, Tirsi), având o imagistică bucolică și convențională, se contaminează de lirismul autohton al cântecelor de lume, de „alăută”. Nu lipsesc tânguirile la modă, suferințele afectate, patimi exagerate („urgia” amorului), șantajul sentimental („dorita moarte”): Rugă cătră Amor, Cântec [O, suspine arzător], [Ah, viață plin de jele] ș.a. O surprinzătoare Meditație, din 1821, de fapt traducerea celebrei L’Isolement (1820
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
îngr. P. V. Haneș, București, f.a.; Scrieri literare, I-II, îngr. și pref. N. A. Ursu, București, 1957; Scrieri alese, Chișinău, 1968; Petru Rareș, îngr. și pref. Emil Manu, București, 1970; Opere, I-II, îngr. și introd. N. A. Ursu, București, 1973-1981; Alăuta lui Alviru Dachienu, DCM, I, 29-68; Leucaida lui Alviro Corintio-Dacico, tr., îngr. și introd. George Sorescu, București, 1974; ed. București, 1991; Opere, I-II, îngr. și pref. F. Levit, Chișinău, 1991; Ruxanda Doamna, postfață Dan Horia Mazilu, București, 1992. Traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
la o denaturare a tainelor, la o pervertire a elementelor sacre sub imperiul dorințelor de înavuțire. Dar ironia nu se oprește aici: fratele Huberd purta în haine cuțite și spelci pentru femei, cânta nu doar cu vocea, ci și din alăută, știa toate hanurile, hangii și slujnicele lor, și, cu toate că era un simplu 553 G. Chaucer, op. cit., p. 32. 554 Ibidem, pp. 32-33. 555 Ibidem, p. 33. 556 Ibidem. 557 Ibidem, p. 32. 558 Ibidem, p.33. 559 Ibidem. 151 călugăr
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu băgare de seamă și la filistenii din Gat pentru că ,,6,4 Ei se culcă pe paturi de fildeș și stau întinși alene pe așternuturile lor; mănîncă miei din turmă și viței puși la îngrășat. 6,5 Aiurează în sunetele alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică. 6,6 Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn și nu se întristează de prăpădul lui Iosif!” Autorul îi prezintă pe filistenii din cele cinci centre
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
recreat în marginea textului biblic cu ingeniozitate plastică, ingenuitate și prospețime. Peisajul, impregnat de sunetul difuz al lamentației psalmistului, se modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același tărâm al abundenței - vegheat de astre-„n hoarbă”, apărat de semnul bourului, populat cu cirezi și turme și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
George Bariț, din 1838, Gazeta de Transilvania. În ordinea literară, Eliade scoase în 1835 Gazeta teatrului național și din 1836 Curier de ambe sexe. G. Bariț dădea în 1838 Foae pentru minte, inimă shi literatura. În 1837 Asachi veni cu Alăuta românească, supliment la Albina, care avu mai multe serii. C. Lecca tipări și el la Craiova, în 1838-1839, Mozaikul. Icoana lumei a lui Asachi, din 1840, e un foarte frumos ilustrat magazin. O adevărată revistă literară, întîia în înțelesul critic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lux și faste; de voi revedea patria vreodată,va fi spre a o sluji și a-i sacrifica viața, dacă trebuie." Începând din 1839, Kogălniceanu se dedică atent unei munci modeste în aparență, dar fundamentale. Redactă o serie nouă din Alăuta românească, suplimentul la Albina, voind a face din ea o adevărată revistă literară, apoi Foaea sătească a prințipatului Moldovei. Cu C. Negruzzi pune la cale editarea operelor complete (cîte se cunoșteau pe atunci) ale lui . D. Cantemir. În 1840 anunța
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ale vremii și al modelelor publicisticii europene, necesitatea editării unor jurnale cu tematică politică se face resimțită mai întâi în Transilvania, aflată sub dominație străină și ulterior în celelalte principate. Dacă în Moldova primele publicații românești (Albina românească, cu suplimentul Alăuta românească, condusă de Gh. Asachi, Dacia literară, editată de Mihail Kogălniceanu) au ca scop principal educarea gustului estetic al cititorilor, alocând spații largi traducerilor și producțiilor literare autohtone, în Transilvania, pana jurnaliștilor abordează îndeosebi subiecte politice, de importanță vitală pentru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
valul fierbinte / Pe-un țărm al mării ce arde, de foc / și nu-mi găsesc starea-n lumina cea rece / și caut starea pe loc”) și dorește să afle o cale a transfigurării: „Lutul din care sunt alcătuită / Va deveni alăută” (Alăuta). În toată poezia sa, D. cultivă un panteism al blândeții, făcând elogiul umilinței („dulce neștiință”) și al trăirii într-o „tristă vrajă”, dar și al dorului de lumină și căldură („Lucească soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
fierbinte / Pe-un țărm al mării ce arde, de foc / și nu-mi găsesc starea-n lumina cea rece / și caut starea pe loc”) și dorește să afle o cale a transfigurării: „Lutul din care sunt alcătuită / Va deveni alăută” (Alăuta). În toată poezia sa, D. cultivă un panteism al blândeții, făcând elogiul umilinței („dulce neștiință”) și al trăirii într-o „tristă vrajă”, dar și al dorului de lumină și căldură („Lucească soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se / La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]