303 matches
-
El. El nu se mai întoarce la noi. Nici Maria, nici Lazăr. O știu. Nimeni n-a spus nimic, dar știu. O știu de cum i-am văzut plecând : Maria, purtând în mâna ei rănită crinul răsărit miraculos din ciobul de alabastru cu parfum de nard. Lazăr, bucuros ca un copil, alergând fără să se uite în urmă, cu veșmântul larg fluturând în vântul rece din zori, alergând ca niciodată... Eu, ca întotdeauna, m-am îngrijit de trup. De trupurile lor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pături. Dormeau separat Încă de la nașterea Camillei, căci era inutil să se trezească amândoi când trebuia s-o alăpteze, din patru În patru ore: de altfel, chiar dacă era artificial și dintr-o sticlă de plastic, căci stresul secase sânul de alabastru al mamei, el nu se simțea atras către o Îndeletnicire atât de animalică și preferase s-o lase pe ea În continuare s-o facă - limitându-se să-și contemple femeile, fericit și Înduioșat, de la distanță. Și după aceea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spus destul de corect că "ia materialele ca fundament". Dar materialele acestea se găsesc pe tot pământul, pe când sculptura modernă doar în nordul occidental. Lut exista și pe teritoriile Islamului, dar nu a existat o artă statuară islamică. Există argilă și alabastru în jurul Bosforului, dar Bizanțul cunoaște numai basorelieful. Creștinătatea primului mileniu dispunea de aceleași materiale și cunoștințe ca și Antichitatea târzie. Ea a admis, timid, sculptura în relief, dar a renunțat la statui. Dovadă că un lucru fezabil tehnic nu este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
minereuri, și nu prin tratarea sau dispunerea lor. Numai natura creează valoare, nu și geniul omenesc. Oricât de delectabile ne par frescele de la Pompei și Herculaneum, ele erau considerate ornamentale și monumentale. Depindeau toate de arhitectură, pe care pictorul, imitând alabastrul, onixul sau emailul, o împodobea sau o amplifica. Tariful lui Dioclețian (301) îi va așeza pe sculptori, mozaicari și pictori în rândul muncitorilor din construcții, atât erau de neclare granițele între zidărie și opere, ornamente, picturi, mulaje. Iar dacă Vitruviu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de câteva mii de ani s-ar fi putut perinda, fără prea multă surprindere, pe aceleași culori care îmbrăcau într-o caldă mantie de viață (fără legătură cu albul rece în care le-a travestit prezentul) aceste gresii, marmure și alabastruri. Acești idoli aveau culoarea și strălucirea cărnii, căci erau cu toții ființe active și vorbitoare. Vederea lor solicita în primul rând emisfera stângă a creierului. Practicile privirii nu se calează pe calendarul nostru creștin. Ele trec peste anul zero al nostru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
suprafața netedă sau prevăzută cu drenuri pentru sânge și libațiile lichide, cu platouri pentru ofrandele solide; pot fi rotunde sau dreptunghiulare sau ca în ritualul vedic de forma unei păsări cu aripile întinse, făcute din stâncă, lemn, bronz, aur, fier, alabastru, marmură, în creștinism sunt rectangulare, în rosicrucianism și unele ordine masonice triunghiulare, Altarul Pământului din Beijing este cubic, al Cerului și cele feniciene sunt cilindrice, în Grecia puteau fi scobite, iar în biserica romano-catolică există obligativitatea existenței unei pietre, indiferent
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu scrupul artizanal. Fascinat de muzică, Ț. năzuiește, uneori narcisiac, la sonoritatea fluidă, la perfecțiunea versificației, la spunere impecabilă. Des invocatul Orfeu conviețuiește, în spiritul său, cu Dedal, fiindu-i subordonat. Conștient de acest raport, autorul microeseurilor din Stalactite în alabastru (1986) nu se revendică totuși din constructorul labirintului, dar se declară sculptor: „Un sculptor geme-n mine visând să taie-un bloc / De marmoră de aer într-o Carrara pură”. Fără să își enunțe principiul poetic în termenii lui Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
Marrakech, Iași, 1972; Poezii și poeme, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1974; Elipse orfice, București, 1976; Cosmograme, Iași, 1977; Arpegii moderne, Iași, 1980; Negru și verde, Iași, 1980; Țara albatroșilor, București, 1982; Lebede albe, Iași, 1983; Anabasis, București, 1985; Stalactite în alabastru, Iași, 1986; Pașii licornului, Iași, 1989. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Lebede negre”, ALA, 1938, 907; J. L. [G. Călinescu], Un limbaj pur, JL, 1939, 50; Călinescu, Ist. lit. (1941), 853, Ist. lit. (1982), 938; Dimitrie Costea, „Satire”, IL, 1955, 6
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
balcoane, șapte cupole, sau culorile ermetice: etajera neagră, noaptea violetă, arbori albaștri ș.a.m.d. - și imaginează decoruri exaltante, lipsite de discreția simbolistă, compromise de teatralism, emfază, de aplecarea spre fastuosul excesiv. Ambianța este întotdeauna somptuoasă: edificii cu statui de alabastru și trepte de agată, sanctuare înconjurate de livezi cu fructe ca „sori de diademe”, podoabe de aur și pietre prețioase, iar peste toate - îngerii care cântă din flaute de aur. Ansamblul se configurează baroc, cu o scenografie epatantă, însă aglomerarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
Temistocle Solera și nu de Auguste Mariette. Pe timpul când Mariette fusese un atașat la Louvre (1850) el a întreprins o expediție în Egipt pentru guvernul francez și a descoperit templul lui Serapis din Memphis, o enormă structura de granit și alabastru, conținând în interior sarcofagul boului Apis. Mariette a fost numit în 1855 conservator asistent la Muzeul Egiptului din Louvre. După câțiva ani el s-a întors în Egipt unde a primit titlul de Bey. Tratarea poveștii lui Du Locle s-
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
să scoată o vorbă, îi scapă ceașca de cafea și nici nu reacționează. Deodată i se face rău și încearcă să se ridice. Încerc să-l echilibrez, dar Gård e un tip solid. Vomită brusc într-un frumos bol de alabastru aflat în salonul de vest. O piesă minunată tip Jugendstil, așezată pe un piedestal, ca o mică cristelniță albă. Gazdele foarte discrete, spun că e o epidemie de viroză intestinală în oraș, deși toată lumea știe ce s-a întâmplat. Sunt
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
nuanțele curcubeului? Și cum nu știau, au luat ceramica și au clădit cu ea porți, în loc de sobe, în vreme ce un meșter uzbec, al cărui nume s-a păstrat scris la intrarea palatului, a împletit, pentru prima dată în lume, dantelă de alabastru pe fond de oglinzi, împodobind astfel pereții acelei săli ce avea să se numească, pînă în zilele noastre, "Sala de Alabastru". Salim Alihmanov a murit demult, alungat din palatul său de zorii unei noi și cumplite orînduiri; nevestele și concubinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
al cărui nume s-a păstrat scris la intrarea palatului, a împletit, pentru prima dată în lume, dantelă de alabastru pe fond de oglinzi, împodobind astfel pereții acelei săli ce avea să se numească, pînă în zilele noastre, "Sala de Alabastru". Salim Alihmanov a murit demult, alungat din palatul său de zorii unei noi și cumplite orînduiri; nevestele și concubinele s-au împrăștiat sau au murit și ele, pe undeva, prin gulaguri sau prin lumea largă. Femeile din Buhara nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
apărut. Versurile de început ale lui M. par să refacă îndeaproape evoluția liricii maestrului său, Al. Macedonski. Romantismul „decadenților” și parnasianismul se împletesc astfel în Anacreontica („Lângă lotusul albastru/ Poartă amforele pline,/ Astă seară beau cu tine/ Din pocale de- alabastru/ Cercuite cu argint/ Vinul negru de Corint”), în Seară albastră, Noaptea amorului sau în Noaptea patimilor. Cu timpul, sensibilitatea proprie, vădit modernă, simțul muzical deosebit, experiențele variate și, poate, noi lecturi ies la suprafață. Și dacă Stanțe, Cântecul crinului roșu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
purgativ) sau în industria textilă și a hârtiei 2(CaSO4 . 2H2O) 2( CaSO4 . H2O) + 3H2O CaSO4 CaO + SO2 + O2 160-1800 C 13000C + H2O H2SO4 1250C 1 2 1 2 gips ipsos anhidrit ciment O variantă foarte pură de gips este alabastru. Ipsosul se utilizează în: construcții, mulaje (în amestec cu apa), chituirea geamurilor (în amestec cu ulei), imitații ale marmurei (în amestec cu ulei și substanțe minerale stuc). BaSO4 se utilizează în medicină (examenul stomacului prin radioscopii), identificarea ionului sulfat în
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
aramă" și "secure" sunt sumerieni: ei au fost împrumutați înainte de separarea grupurilor lingvistice europene (germanic, italic și celtic, ilirian și trac, grec și slav). Religia indo-europeniLor. Zeii vedici zona balcano-mediteraneană, statui reprezentând o zeiță așezată, făcute din argilă, marmură sau alabastru. Vocabularul comun arată că indo-europenii practicau agricultura, creșteau vite mari (dar și porcul și probabil oaia) și cunoșteau calul sălbatic sau cel domesticit. Deși n-au putut niciodată să renunțe la produsele agricole, popoarele indo-europene au dezvoltat cu precădere o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și ziceți: «De acum s-a apropiat Împărăția cerurilor»”). 282. DESPRE CONVERTIREA MAGDALENEI, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 7,36-50. 1. Primul. Magdalena intră acolo unde Cristos, Domnul nostru, stătea la masă, în casa fariseului; aducea cu ea un vas de alabastru cu untdelemn. 2. Stând în spatele Domnului, la picioarele Sale, I le uda cu lacrimi și le usca cu părul capului ei și-I săruta picioarele și I le ungea cu untdelemn. 3. Cum fariseul o învinuia pe Magdalena, Cristos îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
închipuirea/ sub luna arsă de sete/ Renunț / în fiecare ceas/ la amintirea ta/ Din tot ce mi-a rămas/ doar cripta o mai pot atinge/ uneori/ și străine umbre/ în valul de flăcări/ mi se arată printre flori” (Basorelief pe alabastru) sau „Azi pot încă să întârzii/ lângă piatra ta/ plopii cântă cu vântul de seară/ toamna e aproape/ o simt în plină vară/ Cai albi ți-am adus/ trifoi și rouă/ în lumini de lună nouă/ din aduceri-aminte/ încerc să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
cunoscut Îndeobște sub numele de unctio Bethaniae („ungerea din Betania”). Să luăm evangheliștii pe rând, dat fiind că Între versiunile lor există diferențe capitale. Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă o femeie oarecare, ținând În mâini un vas de alabastru plin cu parfum de mare preț. Ea Îl varsă, atenție!, peste capul lui Isus, În timp ce Acesta șade la masă În casa lui Simon Leprosul, cum menționează și textul din Proloage. În urma gestului, ucenicii se enervează și-I cer socoteală, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
el aflăm că parfumul a fost obținut din nard, că este „de Încredere” și costă „foarte scump”, trei sute de dinari, echivalând cu venitul unui țăran pe un an Întreg. Femeia varsă parfumul peste capul lui Isus după ce sparge vasul de alabastru, gest care va declanșa, brusc, drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski, În Idiotul). Luca Însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena În casa unui fariseu, nu lepros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
a cerut) să mănânce cu el. Și intrând În casa fariseului s-a Întins pe pat (katekl...qh). Și, iată, era În cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El șade la masă În casa fariseului, aducând un [vas] de alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, cu lacrimi a Început să-I ude (bršcein) picioarele și cu părul capului ei Le-a șters; și a prins a-I săruta picioarele și i Le ungea cu mir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și În cazul lui Marcu și Matei, intră În casa fariseului Simon cu un vas de alabastru În mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „În spate”, și Începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc Înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, În nici un caz „a spăla”, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
pun mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat În vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul de alabastru unge cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare Între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „Și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nici o legătură de la cauză la efect Între episodul parfumării lui Isus și hotărârea lui Iuda. Evanghelistul amintește de supărarea câtorva ucenici, dar fără să indice vreun nume exact. Motivul cârtirii lor era prețul, socotit exorbitant, al parfumului din vasul de alabastru, peste trei sute de dinari, bani care ar fi putut fi Împărțiți săracilor. Tot din relatarea de mai sus reiese că Iuda Însuși a avut inițiativa predării lui Isus. Nu arhiereii au provocat gestul ucenicului. Ei s-au arătat Însă „foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
tip și o mașină de scris modernă, aparate de aer condiționat, mobilier nou pentru apartamente. Pentru saloanele de protocol am participat la câteva licitații de antichități, de unde am achiziționat "la strigări", cu avizul artistic al soției, un frumos piedestal din alabastru, pe care am așezat o amforă de argint, am mai "pus mâna" și pe câteva piese argintate superbe, care dădeau un aer special, de lux și bun-gust. Împreună, am mai realizat și alte schimbări "revoluționare". Intrarea în garajul de la demisol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]