311 matches
-
Nistrul, Prutul și, poate, Oltul. Cât despre Dunăre, numele acestui râu pare să conțină o rădăcină iranică, căreia dacii i-au adăugat o terminație din limba lor”. A doua serie de cuvinte continuă mai întâi împrumuturile iranice și celtice prin alani, iazici și celți, „după ce populația autohtonă se romanizase”. Astfel s-ar explica jupân „care se găsește sub forma zupan și žup la slavii occidentali sudici și la cei nordici, fără să poată fi explicat cu mijloace slave, cuvânt care este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
etc.), având în același timp relații istorice cu limbile ugro-finice, mongolo-turco tătare, cu limba bască etc. LISTĂ DE CUVINTE RAPORTATE ETIMOLOGIC * a se abține, 222 a se aburca, 69 a ademeni, 135 afară, 98 agale, 45 alac, 131 alandala, 56 alani, 51 Alba, 53 Albania, 53 alean, 46 alene, 44 a alina, 44 a alinta, 44 alpi, 53 Alusian, 54 Alutus, 54 anți, 51 a apuca, 44 arabi, 52 Arabia, 53 Arad, 57 arbore, 56 arc, 132 Ardeal, 55 arieni, 69
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe la începutul lui februarie 1222, de Subotai, care se preface că fuge, într-o ambuscadă pregătită de Gebe la Hunan și măcelărită Astfel, cu trecătorile munților neapărate de nimeni, ei apar la nordul munților Caucaz, unde găsesc, în câmpie, pe alani, numiți ași sau iași, creștini urmași ai vechilor sarmați, pe lesghieni, circazieni și cumani uniți și gata de luptă. În bătălia angajată, la 4 februarie 1222, Subotai și Gebe, pierzând destui oameni, au fost nevoiți să se retragă spre poalele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
voi vă aliați cu popoare străine împotriva fraților voștri! Să încheiem pace! Vă vom da aur și veșminte scumpe cât doriți”. Primind multe daruri pentru el și oastea sa, hanul cuman Iurie Conceac părăsește câmpul de batălie. Fără ajutorul lui, alanii și circazienii trădați fură repede înfrânți de viclenii generali mongoli, care, regretând ulterior și generozitatea lor din momentul de slăbiciune, se iau după urmele cumanilor și încep a-i tăia, luându-le înapoi darurile. Surprinși de o astfel de comportare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nimicesc ultimele rămășițe ale bulgarilor în frunte cu șeful lor, Baciman, refugiat într-o insulă din mijlocul râului Itil, afluent al Volgăi. În 1238, Berke, fratele lui Batu-khan, îneacă în sânge mai întâi o răscoală a cumanilor, apoi zdrobește rezistența alanilor, condusă de viteazul rege Caciar Ogala, și determină exodul a vreo 10.000 de oameni, care-și găsesc adăpost tocmai în Moldova, pe râul Prut, unde înființează orașul Iași. Prin anul 1300, parte din aceștia vor trece, de aici, în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
hotarnica satului Ștubeiul (Stubeieni) din ținutul Dorohoi, a coborât în jos pe dreapta Prutului, pe „drumul furilor” străjuit și astăzi de „Movila Tătarului”, din podișul Turia pe la Roșcani, Găureni, Hrițcani, Băloșeni, Vădeni și Borșa, îndreptându-se spre principala așezare a alanilor, nu demult stabiliți aici, târgul Iași. O a doua coloană a înaintat pe stânga Prutului, prin Badragi (nume turco-tătar) spre Valea Ciugurului, unde se află menționat un alt „drum al furilor” și, după ce au controlat ținutul până la Răut, au coborât
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
până la Dunăre spre Constantinopol, Valachia, care e țara lui Asan, și Bulgaria Mică până în Slavonia sârbească, toate țările îi plătesc tribut marelui han. Imensa vastitate a teritoriului stăpânit de Hoarda de Aur, numit adesea nu numai Cumania ci și Țara Alanilor, cu inexistența unor așezări stabile mongole, a lăsat mult timp impresia chiar în istoriografia universală că periferia de Apus a marelui Imperiu Mongol a fost lăsată la voia întâmplării. Nimeni nu a observat că secretul stăpânirii unui mare și incomensurabil
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1280 Mangu-Timur și în locul lui se ridicase pe tron, Tuda-Mangu (1280-1287), unul dintre puținii hani păgâni, împotriva și în ciuda celor ce susțineau un musulman. În același an, 1280, Nogai pornise cu o puternică oaste alcătuită din tătari, cumani, români și alani în ajutorul socrului său, pentru răsturnarea țarului bulgar Ivailo de la Târnovo și înlocuirea lui cu nobilul cuman George Tertereș, care-și trimise ostatec la curtea din Solhatul Crimeii pe fiul său Svetoslav și pe fiica sa în haremul lui Gecu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
bulgar Ivailo de la Târnovo și înlocuirea lui cu nobilul cuman George Tertereș, care-și trimise ostatec la curtea din Solhatul Crimeii pe fiul său Svetoslav și pe fiica sa în haremul lui Gecu sau (Geake), ca semn al vasalității. Oastea alanilor, prezentă alături de tătarii, cumanii și românii din Balcani, nu era venită acum din Caucaz, ci alcătuită din rândurile acelora care se stabiliseră în Moldova încă înainte de anul 1240. Aceștia dăduseră Prutului denumirea de Alanus fluvius iar orașului Iași, Forum Philistinorum
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
marelui han a găsit prilejul să se răzbune și l-a ucis. La auzul acestei știri, Nogai, ca bunic, a trimis o puternică armată, a prădat Caffa, a nimicit mulți locuitori creștini, a luat în robie pe toți negustorii musulmani, alani și genovezi, și, după ce le-a confiscat bogățiile, a dat foc orașului. Aceeași soartă au avut-o, tot în anul 1298, și orașele Saru-Kerman, Kârkleri, Cherci și altele. La Sudak, cel mai mare centru comercial, a venit în persoană, în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ce să cadă în mâinile trupelor lui Toctai. Înspăimântat, el a trecut din nou Nistrul în Moldova, apoi s-a refugiat în Transilvania, de unde, de teama de a nu fi prins de către unguri, s-a întors iarăși în Moldova, la alani, prin intermediul cărora spera să se împace cu frații săi pentru a rezista hoardelor lui Toctai. Era însă prea târziu. Teke sau Tukul-buga părăsise între timp Moldova la auzul înaintării lui Toctai, pentru a se refugia în Podolia, cu rudele și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
oraș al țării vlahilor”, după geograful arab Abulfeda, a desființat thema bizantină existentă aici și a înființat în loc, un emirat mongol sub conducerea unui alt fiu al său. Apoi, în urmărirea așilor sau messageților de peste Istru, care nu sunt decât alanii creștini în număr de 16.000 de luptători din oastea lui Nogai, fugiți dinaintea lui Toctai, de pe văile Nistrului și Prutului, (acesta din urmă numit și Alanus fluvius), a pus stăpânire și pe Vicina. Neputându-i ajunge din urmă pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
creștini în număr de 16.000 de luptători din oastea lui Nogai, fugiți dinaintea lui Toctai, de pe văile Nistrului și Prutului, (acesta din urmă numit și Alanus fluvius), a pus stăpânire și pe Vicina. Neputându-i ajunge din urmă pe alani, numiți în unele izvoare și tătari creștini, care, chemați de episcopul de Vicina, au intrat îndată în serviciul Bizanțului, Toctai a desființat în înaintarea sa vijelioasă stăpânirea bizantină de la Vicina și a arborat pe zidurile cetății Iamga-ua, semnul dominației mongole
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în septembrie 1303, în ajutorul împăratului bizantin, chemată împotriva turcilor, mări foametea și haosul. Conflictul izbucnit între Andronic al II-lea și comandantul mercenarilor, nesoluționat prin bătălia de la Galipoli, la care au participat și români, probabil din cei amestecați cu alanii, a fost rezolvat în primăvara anului 1305, de către Gircon, generalul alanilor prin uciderea lui Roger de Flor, la Adrianopol. Un echilibru nu avea să se stabilească, însă, decât în anul 1307, când împăratul bizantin, încheind pacea cu Svetoslav Terteres, susținut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
foametea și haosul. Conflictul izbucnit între Andronic al II-lea și comandantul mercenarilor, nesoluționat prin bătălia de la Galipoli, la care au participat și români, probabil din cei amestecați cu alanii, a fost rezolvat în primăvara anului 1305, de către Gircon, generalul alanilor prin uciderea lui Roger de Flor, la Adrianopol. Un echilibru nu avea să se stabilească, însă, decât în anul 1307, când împăratul bizantin, încheind pacea cu Svetoslav Terteres, susținut de tătari, îi ceda orașele-porturi Agathopolis, Masembria și Anchialos, iar acesta
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aveau să continue. Pentru a le pune capăt, Vaticanul, care urmărea convertirea românilor la catolicism, făcea apel la mărinimia lui Uzbek. Papa Benedict al XII-lea, mulțumea, în 13 mai 1338, marelui han pentru chipul cum s-a purtat cu alanii creștini și-l ruga să aibă aceeași bunăvoință și față de ceilalți creștini din imperiul său, ca să-și poată ridica biserici. În 31 octombrie același an, Marele Pontif mai trimitea încă o solie, alcătuită din patru călugări, pentru întărirea Misiunii Catolice
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
limba latină. Pe alte teritorii, cu toate suprapunerile de populații, sigiliul Romei, latinitatea rezistă, dovada grăitoare fiind formarea popoarelor și limbilor neolatine europene. De altfel, Încă din primele veacuri ale mileniului I, lumea romană este asaltată de numeroase populații migratoare: alanii, vandalii, goții, suebi, vizigoți, burgunzi și francii. Marile migrații au consecințe Însemnate,mai ales după Încetarea existenței statului roman din apusul Europei. Romanitatea (latinitatea) occidentală este separată de cea orientală. Popoarele și limbile neolatine europene, trebuie privite ca rezultatul cel
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
recreeze geografia petelor albe! Privesc recapitulativ indexul generos de la sfârșit. Nu există vreun subiect asupra căruia dl Ascherson să nu se fi informat - mai mult sau mai puțin (sau foarte puțin, sau deloc) legat de Marea Neagră. Abhazii, adighenii, afrikanerii, ahemenizii, alanii, albigenzii, amazoanele, arimaspienii și mulți alții, umbre falnice defilând (sau înotând) prin paginile de istorie pe care le scrie dl. Ascherson. Dar Abinsk, Abrau-Dyurso, Aciandara, Adampol, Alençon, Algeria, Altai, Alușta, Anapa, Anikeev etc., etc. - oare ce s-o mai petrece
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
în concurență. Așa că, timișorenii au rămas cu berea, dar fără „Stângul de a visa“, care nu se gaseste nici măcar pe piața muzicală. Arădenii de la The Blue Workers Teo Boar la chitară, Criști Iorga la tobe, Marian Mihăilescu la baș, Adrian Alani la clape și Adrian Crișan la sunet, și câteodată, si la voce (a demonstrat-o, în concertul de la The Note, interpretând cu hâr melodia „I am a gigolo“). Când au concerte separate, se numesc Pacific. „Când cântă cu mine, au
Agenda2003-20-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281029_a_282358]
-
an dacă ar accepta să scrie de mână - și tot i-ar debusola benefic. Recent, în nr. 1 (55) pe 2011 al revistei Poezia, mi am găsit un aliat înțelept și savuros în persoana caligrafului francez de origine irakiană Ghani Alani, moștenitor al școlii de scriere frumoasă din Bagdad. Născut în 1937, lo cuiește la Paris din 1967. „Am văzut (spune el în interviul realizat de Marius Chelaru) bătrâni, femei și bărbați irakieni, care nu știau nici să citească, nici să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în primăvara anului 451 d.H., armatele lui Atila au trecut Rinul și au invadat Galiile, aceste regiuni, în mare parte, erau deja scoase de multe decenii de sub puterea romană. Frontiera renană, întradevăr, fusese călcată de barbari încă din 406: vandalii, alanii și alemanii năvăliseră în provinciile romane, ajungând chiar până la Peninsula Iberică și Africa Septentrională, devastând totul în calea lor și făcând astfel începutul perioadei din urmă - și cea mai tristă - a Imperiului de Apus. Roma însăși, jefuită de goți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plan amintea de o potcoavă, ce avea în centru un turn masiv și, anexate lui, de o parte un dormitor, iar de cealaltă, un grajd. Nu fusese posibil nici măcar să adăpostească întreaga escortă - douăzeci de cavaleri iliri și zece arcași alani - astfel că o parte din oamenii săi trebuise să aștepte în curte. Odată, stațiunea fusese apărată de soldați romani și făcuse parte integrantă din splendida rețea de stațiuni și posturi militare ce veghease pe drumurile imperiului, asigurându-i legături comerciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se asigure că Mataurus îl urmase, împreună cu Audbert și cu toți soldații. Se aflau la picioarele marii scări de la intrare; coborâseră de pe cai, dar fără să se îndepărteze de ei. Burgunzii îi cercetau cu curiozitate pe iliri, iar pe alani cu o ostilitate prost mascată - considerau întregul lor popor prieten al hunilor. Gundovek îl însoți pe Sebastianus înaintea celor două catafalcuri. Dezlegându-și coiful cu pene, romanul își descoperi chipul leonin și cârlionții deși, castanii, prin care nu puține matroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tău, vom căuta să-i oprim. Ai de gând să iei parte la luptă? — Firește. Dar te-aș sfătui să nu joci totul pe o întâlnire față în față: aproape sigur sunt mult mai numeroși decât noi. Ce mă sfătuiești? — Alanii mei sunt puțini, dar sunt cu toții arcași pricepuți, iar între oamenii tăi ai și tu mulți arcași. Dă-mi douăzeci și-o să fac din ei un singur detașament; o să-i ascundem pe toți printre copacii de pe coastă, sub stânca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pietrele vadului; acum zăcea pe jumătate în apa nu prea adâncă și, azvârlind violent din picioare, încerca în zadar să se ridice. în vreme ce burgunzii își luau pozițiile, înșirându-se de la un versant la celălalt al văii, Sebastianus își dispuse oamenii: alanii din escorta sa și arcașii pe care-i primise de la Chilpericus, majoritatea dintre ei țărani obișnuiți din totdeauna să tragă cu arcul. Ilirii urmau să-i protejeze dacă atacatorii s-ar fi apropiat prea mult. îi ascunse pe toți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]