486 matches
-
și sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea mai densă, nu puteam să-i văd bine fața. Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu gândeam nimic) că era tulburată, încurcată, alarmată, moleșită, fără voință. În sfârșit, repurtând cea mai mare victorie asupra mea de când exist, am lăsat din mână mica pradă - ea și-a trecut din nou mâna pe ochi și pe frunte când îmi spunea, șoptit: "Bună seara'" - și m-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
experienței culturale, stilul critic, eseistic. Exprimarea sinonimică răspunde deliciului senzual, de parcă fiecare cuvânt în plus îl satisface mental: "Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu gândeam nimic) ca era tulburată, încurcată, alarmată, moleșită, fără voință" (p. 157). Ca impresie de ansamblu, textul este, pe rând, mozaicat, sinuos și contradictoriu, efect al nehotărârii, precum personajul masculin, misterios și provocator precum Adela. Începutul și sfârșitul romanului punctează psihologic evoluția personajului: de la solitudinea malițioasă a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu complicitatea naratorului-autor, refuză trăirea directă în favoarea glosei, a comentariului. Analiza este astfel principial ocolită, ceea ce se observă și la nivel lexical. Cuvântul semnificativ din acest punct de vedere este verbul a simți, folosit de nenumărate ori: "Îmi simțeam sufletul alarmat și fericit"; "Am simțit ca o catastrofă oprirea trăsurii la poarta casei"; cuvintele Adelei "mă făceau să simt și mai mult prăpastia dintre mine și femeia de alături"; Toată viața ei și toată viața mea o simțeam concentrată în micul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a ajunge În calea Victoriei, datorită numeroaselor semne de Îndrumare a circulației, care de fapt nu erau În suficientă măsură bine plasate. Însfârșit, după o jumătate de oră ajunseră cu bine În fața agenției, Atena venindu-le În Întâmpinare suficient de alarmată. „Mă consideram părăsită...!” „E ora schimbului, justifică el. Șoferii se retrag la garaj pentru a face plinul, urmând s’o predea schimbului următor. Chiar și dumnealui urma să se retragă, dar ne va face acest favor,ducându-ne acasă...” O
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mi se adresează fără teama de-a fi prăduiți, poliției...!” Numără dollarii primiți, zece banknote a câte o sută, Îi introduse tacticos În buzunar făcând semn celorlalți să procedeze În consecință. Deodată se auzi unele fluerături, iar o voce striga alarmată. „Atențiune, vine poliția...!!” Se produse Învălmășeală. Agitația fiind crecândă, totuși,borfașii În mod cinstit Îi Înghesuiră În brațe teancurile de bani, după care o luară la fugă În toate direcțiile. Rămas singur, Tony Pavone Își burduși buzunarele În așa fel
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să stea cu cortul, ce vâltori aveau să parcurgă, cine mai mergea cu ea, dacă Irene reușise să-l convingă pe soțul ei să vină și el. Când Mike îi pusese o întrebare legată de Idaho, Jina căpătase o expresia alarmată, de parc-ar fi sperat ca el să-l confunde cu Iowa și să-l catalogheze ca pe-un stat de câmpie, un teren fără pericole. De parc-ar fi putut să țină totul numai pentru ea. Mike a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
atinge prestigiul oricărui stat; ca atare, mă consideram onorat de această însărcinare. Dar, când mi-a precizat că voi fi singur în această acțiune diplomatică (deși la primul Raport participase o delegație de câțiva specialiști), am rămas pe gânduri, chiar alarmat. Mi s-a explicat că, din motive financiare, s-a recurs la această formulă extremă (un singur delegat) și că voi fi încadrat în schema Misiunii permanente pe un post de consilier rămas liber, în perioada respectivă, spre a mi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în jurul gleznelor), o fustă scurtă și rărită de blugi, un tricou întins pe care scria „Iubitul meu e plecat din oraș“ și o coamă de păr cu șuvițe de culoarea vaniliei. Claire sosise. — Are patruzeci de ani, a zis Helen, alarmată. Arată ca o parașută. N-a fost niciodată în halul acesta până acum. E mult mai bine așa, mai bine decât pacostea de Margaret, a zis mama, îndreptându-se spre ușa de la intrare spre a o întâmpina pe Claire, strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Și el? Mr Big: Colin e în regulă. Noi doi n-avem secrete. Bun, chestia e că... Și deodată și-a aplecat capul și și-a pus mâna la ochi, de parcă era gata să plângă. I-am aruncat o privire alarmată lui Colin, care părea îngrijorat. Colin: Șefu’, te simți bine?... Preferi s-o lăsăm pe altă dată? Mr Big (trăgând de nas, „adunându-se“): Nu, nu, e în regulă. Domnișoară Walsh, vreau să știți că țin la soția mea, Detta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zile caniculă! Mai multe zile? Ce voia să spună? —Ce... când a început canicula asta? —Ha? — Când, în ce zi, a început să fie așa cald? —Joi. —Joi? Nu era chiar așa rău. —Marți. —Marți? Spus pe un ton foarte alarmat. —Duminică. —N-a fost duminică încă. Într-o altă zi. Nu știu cum îi zice. Tulburată, am luat-o încet spre casă cu punga de dulciuri. Povestea asta cu canicula nu era a bună. Fusesem așa cufundată în lumea mea încât, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o criză cardiacă în față la Macy’s. Mda, a dat din cap, pe gânduri, asta o să-i spun. O să-l facem să se simtă vinovat și să ne dea apartamentul. Sper că nu îți descoperi instinctul ucigaș, am zis, alarmată. Doar de data asta. Să vedem dacă funcționează. Și, curios, a funcționat. Deși nu chiar așa cum speraserăm. Tipul de la agenție i-a zis lui Aidan: — Știu că ați trișat. Știu că minți. Dar îmi place că ai tupeu. Puteți avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
atârnau sălbatic în aer; împunse un bărbat care nu numai că ocupa, după părerea ei, prea mult loc, dar mai comisese și greșeala de a-i face cu ochiul, neștiind cu cine avea de-a face. Sampath îl auzi urlând alarmat, fiindcă glasul lui se strecură afară pe fereastră și se rostogoli în josul străzii. Și în autobuz țipa toată lumea. Unii încercau să reinstaureze calmul: — Și de ce faci așa mare scandal pentru ceva neînsemnat ca o ocheadă? Unii o încurajau: — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
târziu, în capătul cel mai îndepărtat al desișului de guave, chiar lângă peretele dărăpănat ce mărginea pădurea, îl descoperiră pe Sampath în copacul lui, stând și mâncând o guavă, cu picioarele atârnând în gol sub el. Le urmărise eforturile oarecum alarmat. Ce naiba era să le spună? Se vedea declarându-le: — Sunt fericit aici. Sau întrebând surprins: — Dar de ce ați venit să mă vizitați? Putea să le răspundă provocator la acuzații: — Dar pentru unii e normal să stea în copaci. Sau, senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nimic de mâncare. O apucă de dupatta și o ținu bine, în timp ce fata urla ca trenul și se zbătea pe strada din bazar, urmată de galantul băiat Hungry Hop, care fusese trezit din starea sa de placiditate obișnuită de țipetele alarmate. În definitiv, nu se putea spune că nu știa să se poarte în astfel de situații. Și el mergea frecvent la cinema. Însă acum, în mod inexplicabil, din motive cunoscute doar de ea, Ammaji decise, în toiul confuziei, al prafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va reuși să termine chestiile alea oribile, carbonizate? Chiar când se întreba dacă să le arunce sau nu în toaletă și să tragă apa, fu întrerupt de domnul Chawla. — Cine e? întrebă alarmat perceptorul districtual. — E tatăl lui Baba al Maimuțelor, spuse domnul Chawla deschizând ușa șubredă de lemn care dădea spre veranda din față și intrând. Și eu, spuse el ferm, am o propunere de făcut. — Ce propunere? întrebă perceptorul districtual, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și se simți de parcă și-ar fi pierdut echilibrul și-ar fi căzut din copac. Pe fundal, o portavoce pârâi și cuvintele se scurseră într-o ceață lipsită de sens. Fața i se albise. — Ce-i cu tine? îl întrebă alarmată Pinky. — Mulțumesc de întrebare, reuși el să articuleze. Dar e mai bine să mergeți singuri. De ce e mai bine? îl întrebă Pinky exasperată. — Pentru că așa e, țipă tare și nervos, iritat subit de toate și de toți. Aveau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta era un coșmar respingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se clătinau cuprinse parcă de un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
umerii ridicați și capul vârât în piept -gând, din cauza zgomotului făcut de o palmă care mi-a căzut cu tărie pe spate, posterul central, pe care îl țineam ușor înclinat, mi-a țâșnit violent din mână. Mi-am ridicat ochii alarmat, surprins, îngrozit. O fată plinuță, drăguță, cu un șal mare, cu două insigne pe reverul pardesiului de catifea, cu fața și întreaga ei ținută vibrând de energie, hotărâtă, exaltată... Cititorii s-au oprit din frunzărit. Cineva de lângă mine a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Jones. Refă-ți puterile. Păsările îl aprobară, cântând prin copaci. Când se trezi, dădu cu ochii de o altă față care-l fixa cu insistență: fizionomia de maimuță băzdată de riduri a lui Dolores O’Toole. în primul moment sări alarmat, dar apoi, pe măsură ce se dezmetici, își dădu seama că ceea ce el luase drept un rânjet plin de ură era de fapt un zâmbet. Dolores O’Toole era cea mai urâtă femeie pe care-o văzuse vreodată. își reveni. — Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mână de ajutor, dacă ești amabil. îl ridicară de o parte și de alta pe Virgil Jones și-l târâră către ușă. Vultur-în-Zbor îi urmări cu privirea. Unu. Doi. Trei. Și, cu o bufnitură, Virgil ajunse pe pavaj. Elfrida Gribb, alarmată, s-a repezit la el și i-a așezat capul în poala ei. Dar atunci când și-a recăpătat cunoștința, Virgil s-a ridicat nesigur, și-a pus pălăria la loc pe cap și, fără să-i mulțumească, a pornit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
patru dimineața a tot zbierat la ea, făcînd-o de la tîrfă În sus și jurîndu-se că o s-o trimită la mănăstire și că, dacă Îi vine acasă gravidă, o s-o zvîrle naibii În șuturi pe stradă. Fermín Îmi aruncă o privire alarmată. Am simțit cum picăturile de sudoare care Îmi curgeau pe spate Își coborau temperatura cu mai multe grade. — În dimineața asta, continuă Tomás, Bea s-a Închis În camera ei și n-a ieșit de acolo toată ziua. Tata s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cel care ți-a făcut fața asta nouă e chiar inspectorul Fumero În persoană, zise Barceló. Văd acum că vă mișcați prin sferele Înalte. — La partea asta a poveștii Încă nu ajunsesem, am zis eu. Fermín Îmi aruncă o privire alarmată. — Liniștește-te, Fermín. Daniel tocmai mă punea la curent cu sceneta pe care o jucați domniile voastre. Trebuie să recunosc, chestiunea e cît se poate de interesantă. Dar dumneata, Fermín, cum stai cu spovedaniile? Te previn că am doi ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Vizorul se Închise și, după cîteva secunde, Începu concertul de zăvoare și ivăre care blindau intrarea În apartament. Ușa se deschise Încet și mă Întîmpină Cecilia, purtînd uniformă și bonetă, cu o lumînare Înfiptă Într-un sfeșnic. După expresia ei alarmată, am intuit că, probabil, aveam un aspect cadaveric. — Bună seara, Cecilia. Bea e acasă? Mă privi fără să priceapă. În protocolul cunoscut al casei, prezența mea, În ultima vreme un accident inuzual, era asociată numai cu Tomás, vechiul meu coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îngrijorată de ceva ce n-a vrut să-mi povestească. M-a rugat să păstrez plicul și, dacă se Întîmpla ceva, să ți-l predau dumitale. — Dacă se Întîmpla ceva? — Astea au fost cuvintele ei. Am văzut-o atît de alarmată, Încît i-am spus să mergem Împreună la poliție, că, oricare ar fi fost problema, o să găsim o soluție. Atunci mi-a zis că poliția era ultimul loc unde se putea duce. Am rugat-o să-mi dezvăluie despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]