710 matches
-
sprânceană de culoare roșie, mai pronunțată în perioada reproducerii, pe când femela prezintă o creastă mai scurtă și nu are negru sub bărbie. Coada este gri- albăstrui cu bandă neagră terminal, deasupra. Partea inferioară a spatelui este cenușie cu reflexe albăstrui. La nivelul degetelor sunt prezenți niște solzi mari lați, care permit distribuția greutății specifice a corpului pe o suprafața mai mare, astfel încât să nu se scufunde în zăpadă. Ierunca este o specie monogamă, pe sezon. Toamna se formează perechile
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
iau grijile-napoi Să le șterg din amintire ! - “sărut mâna mama mea”. Azi ți-e părul nins de fluturi albi că floarea de gutui , Vremea îți ridică piedici că o poartă ‘nalta, grea ; Numai ochii sunt aceeași , mari, uimiți și albăstrui Și zâmbești la fel când spunem “ sărut mâna mama mea “. Cum te uiți la noi în prag, cănd plecăm de dimineață , Știm că Dumnezeu e sus și când îți sărutam mâna, Știm că tu ne ești averea , tot ce-avem
LA MULȚI ANI ȘI SARUT MÂNA ! de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377446_a_378775]
-
cu bisare,Te-aștept să vii de nicăieri.... XV. ZIGZAG, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016. Să fiu o doamnă ca o toamnă mi-am făcut părul blond pe fond cu șuvițe roșii verzui albăstrui violet cabernet... le-am ondulat pe bigudiuri luate cu împrumut de la soare de la mare de la pomul din grădină ... Citește mai mult Să fiu o doamnăca o toamnămi-am făcut părul blondpe fondcu șuvițe roșiiverzuialbăstruivioletcabernet...le-am ondulatpe bigudiuri luatecu împrumutde la
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
care tulbură cântecul melodios al privighetorii. Deodată pe lângă el trecu o pasare de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresari oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâcla transparență, albăstruie, plutea că un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia de ... Citește mai mult Comoara din Pădurea AlbastrăEra o noapte liniștită cu luna plină. Ștefan, un tânăr din satul Plaiul Dacilor se întorcea călare pe calul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
care tulbură cântecul melodios al privighetorii.Deodată pe lângă el trecu o pasare de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresari oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâcla transparență, albăstruie, plutea că un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia de ... ÎI. NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂȘANUL ȘI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂȘAN NAȚIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS), de Ion Nălbitoru , publicat în Ediția nr. 2328 din 16 mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
Aurel Lucian Chira , publicat în Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017. Dans paradisiac (parodie după “Nunta Zamfirei”) Ce lung e Clujul, ba e lat, Și în pensionari bogat. Dar ca și Clubul nostru nu-i, Cu doamne cu ochi albăstrui Și-alte culori, ce să le pui, Și la dansat. Ei auzit-au că-ntr-un an, Din Paradis un pământean, Le-a spus să-nvețe dans modern ... Citește mai mult Dans paradisiac(parodie după “Nunta Zamfirei”)Ce lung e
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
mai degrabă o masă ușoară de vapori, ca un fum. Semăna puțin cu norii de fum ai unei țigări care se adună în jurul unei lămpi. Spre deosebire de ea, forma mea era colorată. Am sesizat culoarea portocalie, cea galbenă și o culoare albăstruie închisă, poate un fel de indigo. Această formă spirituală nu era modelată ca un corp. Era mai mult sau mai puțin circulară, dar avea o mână clar definită. Știu acest lucru pentru că atunci când lumina mi-a întins mâna ei, eu
POVESTE TRISTĂ DE AMOR CU AMURG DE MOARTE ÎN PRAG DE SEARĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381401_a_382730]
-
Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului Dans paradisiac (parodie după “Nunta Zamfirei”) Ce lung e Clujul, ba e lat, Și în pensionari bogat. Dar ca și Clubul nostru nu-i, Cu doamne cu ochi albăstrui Și-alte culori, ce să le pui, Și la dansat. Ei auzit-au că-ntr-un an, Din Paradis un pământean, Le-a spus să-nvețe dans modern (Nu rockul ăla ca-n Infern!) C-un coregraf, pentru Eden, Un
DANS PARADISIAC de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380990_a_382319]
-
NEPTUN Căutătorii-n stele l-au prezis demult fără să-l vadă, pârât fiind de Uranus, căci mersu-i deranja frânându-i calea. Primul fu Johann Galle ce l-a văzut și l-a adus la noi sub formă de pastilă albăstruie într-un clișeu, cu sateliți cu tot (cu Nereida și colosalul Triton, împreună cu alți vreo zece-unsprezece mai mărunți), așa cum îi furase el din haos, spre-ai ține de urât în depărtări sihastre - căci Neptun este-un uriași bătrân în cosmos
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ZIGZAG Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să fiu o doamnă ca o toamnă mi-am făcut părul blond pe fond cu șuvițe roșii verzui albăstrui violet cabernet... le-am ondulat pe bigudiuri luate cu împrumut de la soare de la mare de la pomul din grădină de la inima cea plină de la luna păcătoasă de la mâna somnoroasă și ce bucle mi-au ieșit! lujere mititele de unde vântul și-a
ZIGZAG de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371453_a_372782]
-
Acasa > Literatura > Copii > BULGĂRAȘ DE NEA Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2265 din 14 martie 2017 Toate Articolele Autorului BULGĂRAȘ DE NEA Cornelia Neaga Printr-un nor cam albăstrui Soarele dă o ocheadă Și se joacă : - Uite-l! - Nu-i! Cu-n bulgăraș de zăpadă. Doar atât mai rămăsese Dintr-un rotocol mai mare, Uriașul ce fusese Fălos, troianu-”n cărare. Cine mai era ca el În satul înzăpezit
BULGĂRAȘ DE NEA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375614_a_376943]
-
nu mai ripostă. Prietenul stăpânei devenise și prietenul lui și, în locul lătratului, se gudura însoțindu-i. De la răsărit, peste Dealul Brebului, luna plină și gălbuie ca o portocală se ridicase de un stat de om, aruncâd spre pământ o lumină albăstruie. Două privighetori se întreceau în cântat, iar din văzduh, întâi mai slab, apoi din ce în ce mai puternic, se auzi zgomotul reactoarelor unui avion. Instantaneu, amândoi ridicară privirea spre cer, admirară lămpile de poziție ale aeronavei și apoi cu un sărut prelung încheiară
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
-atât de liniște în noapte Ș-atât de noapte în cuvânt, C-auzi cum lunecă pe ape, Tăcută, luna de argint. Miroase-a mere în odaie, A lemn de brad și a gutui. Arar, a focului văpaie Sclipește-n fumul albăstrui. Atât de frig e printre îngeri Ș-atât de cald la tine-n gând. E-atât de primăvară-n ceruri Și-atât de iarnă pe pământ. Cu tâmpla caldă-n palma rece, O visătoare lângă-un geam, Ce pururi noaptea
ATÂT DE LINIȘTE de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372944_a_374273]
-
se aflase în sat că nu este o redută greu de cucerit și că oricând era dispusă unei tăvăleli prin pădure sau unde putea fi liniște și discreție. Maria, ca și Ana, erau în plină formare. Ambele cu ochii verzi - albăstrui, părul la fel de negru ca și la celelalte surori mai mari. Nu aveau încă un metru jumătate ca înălțime, de aceea le plăcea să poarte pantofi cu tocul un pic mai mare, să pară și ele mai înalte. Ana era un
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
de acasă, și pe care îl așează apoi la păstrat lângă o icoană. Bunicul meu lua “aiasma”( așa i se spunea în Purani de Videle) într-o sticlă la care punea, în loc de un fir de busuioc, un scaiete, un scaiete albăstrui... Ajunși acasă, sătenii stropesc cu apa sfințită grajdul, animalele din gospodărie, pomii din livadă, casa și interiorul casei. Cu încredere, o dau de băut la cei bolnavi pentru însănătoșire... Agheasma se pune și în prima scaldă a copilului nou-născut pentru
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348793_a_350122]
-
caldă, va fi blajinul și hâtrul prieten al lor, Marele Povestitor Ion Creangă! ----------------------------------------------- * Spicuiri din prefața volumului „Veronica Micle, Mihai Eminescu, Ion Creangă”. VERONICA MICLE Elogiul 1 Cum șade lumina ca apa în pahar și chipul ei zâmbind cheamă amurgul Albăstrui orașul În bibliotecă literele cad Pe covor Fibule de onix scoțând clinchete roșii În fundul lumii Chipul lui Mihai Eminescu Răspândește în jurul lui o lumină verzui-putredă. Mâna Veronicăi Micle (oh Turla argintie a conceptului Se vede De departe Gândul s-ar
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
care tulbura cântecul melodios al privighetorii. Deodată pe lângă el trecu o pasăre de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresări oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâclă transparentă, albăstruie, plutea ca un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia de orizontul de la apus, își trimise și ea parcă raze de chihlimbar. Tânărul se opri și privi de jur împrejur. Avea impresia că se rătăcise și
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
casa ei./ De 20 de ani stă pe aceeași poliță./ Când se plictisește îi trage cu ochiul lui Eminescu/ Sau lui Coșbuc,/ Sau la alții din Biblioteca pentru toți.// E o balerină nobilă,/ Din porțelan fin sau sidef cu irizații albăstrui./ Nici ea nu știe exact din ce e făcută, Dar se simte bine în carnea ei.// Pe rochia scurtă are dantelă,/ La păr o floare,/ La inimă un ghimpe.// Cu mâinile așezate pe crețurile rochiei,/ Rememorează gloria de altădată./ Când
DANIEL MARIAN DESPRE MENUŢ MAXIMINIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375958_a_377287]
-
a grăit,/ Lasă-mă să tac!”), trăire juvenila (“Dar ce-i emoția tinereții/ Stă în înțeleptul gând/ Al păsării ce-și prinde aerul /Prin ghearele pescărușului”) și, nu în ultimul rând, un joc („Al ideilor trase dintr-un maleabil / Sânge albăstrui” ) și un zbor („un pat se plimba prin parchet / o să zbor... / îmi las aripile albastre și urlu către vânt”) cu care începe totul, să dea Dumnezeu să nu se sfârșească ! Junele poet conștientizează actul asumării debutului editorial. În Prefață intitulată
CRONICA UNUI DEBUT AURIT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372150_a_373479]
-
sparge ceapa presărând-o cu sare. Mâncăm cu poftă, bem apă și bunicul își răsucește o țigară din foi. Mă uit cu admirație cum dintr-o mișcare scapără amnarul lovit de cremene, bumbacul arde și meticulos bunicu-și aprinde țigara. Fumul albăstrui are un miros plăcut de tutun și mă gândesc, în sinea mea, că poate într-o bună zi am să fumez și eu. După prînz, băieții discută cu bunicul lucruri care pentru mine nu prezintă nici-un interes, neînțelegând sensul și
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
un timp de reflectare. Trosnește lemnul prins de vâlvătaie, Iar inima-mi vibrează în neștire, Când a aprins Isus în ea văpaie, A pus atunci și-un gând de nemurire. Și meditez privind în largul zării, Prin ochiul de fereastră albăstruie, Căci nu aș vrea să dau cumva uitării Cât am făcut și ce mi s-a dat mie. E tare frig! Sunt minus zece grade, Mai că nu-ți vine ca să ieși din casă, Dar ca un om creștin și
PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374214_a_375543]
-
păcat El ne-a eliberat. E frig afară, gerul crapă piatra Și scârțâie zăpada sub picioare, În limbi de foc e îmbrăcată vatra, Ce-mbie la un timp de reflectare. Și meditez privind în largul zării, Prin ochiul de fereastră albăstruie, Căci nu aș vrea să dau cumva uitării Cât am făcut și ce mi s-a dat mie. 03/01/17, Deva-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Privind în largul zării / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2209, Anul VII
PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374214_a_375543]
-
cuprins mijlocul cu brațul, puțin mai sprințar și parcă, mai grăbit... În cîteva minute eram în fața ușii mele, la parter. Nu-mi găseam cheile de emoție și nici nu nimeream yala cu ele... Neonul din hol se reflecta cu irizări albăstrui în părul ei de culoarea spicului de grâu. Am reușit să deschid, în sfârșit, ușa, invitând-o să-mi treacă pragul și, brusc, am luat-o în brațe și am intrat cu ea în sufragerie, unde am depus-o cu
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
da Vinci; nasul, fin și delicat, puțin rotunjit, cu nări palpitânde, părea că inspiră vagi parfumuri Îndepărtate; o gropiță viguroasă accentua linia bărbiei, precum retușul final făcut de sculptor cu degetul mare; obrajii, rași cu grijă, contrastau prin culoarea lor albăstruie, catifelată de pudra de orez, cu nuanțele roșiatice ale pomeților; gâtul, de-o eleganță și de-o albeață feminine, se Înălța liber din gulerul răsfrânt al cămășii prinse cu o cravată Îngustă de mătase indiană În pătrățele. Purta un palton
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vagonet care luneca pierind în penumbra călduță a amurgului. Până și micul convoi răspândea un miros inimitabil de cale ferată, puțin înțepător, și care îndemna pe nesimțite la lungi călătorii hotărâte în momente de fericită nesăbuință. Din depărtare, prin ceața albăstruie a serii, am auzit plutind un melancolic „cu-cu”. Mi-am pus piciorul pe șina care vibra încetișor sub trenul deja dispărut. Stepa tăcută părea să aștepte de la mine un gest, un pas. „Ce bine era înainte, spunea în mine
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]