25,860 matches
-
A. Toma șade în picioare, preocupat, îndărătul biroului, sprijinit în mâini. El contemplă ceva cu violență - ca atunci când ești pus pe gînduri mărețe... Credeam că-i o hartă. Când colo,... apropiindu-mă , văd că se uită fix la o salopetă albastră nou-nouță, după cum arată. Ridicând capul din hăul contemplaței lui de generalisim șchiop, cocoșat, însă croind planuri grandioase, el o certă pe Lenuța că întârziase cu iaurtul. Și că... ce are lumea cu el de-l ocolește și-l lasă singur
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
în buzunar, în pauza de prânz, muncitorul, ...mai mușcă omul din sandvișul lui cu brânză, cu salam, cu ce -o fi, mai citește un vers, să-i dea avânt... care să... mă-nțelegi? făcea isteric, fixându-mă cu ochii lui albaștri, apoși, în care lucea demența. Scriu aceasta, pentru oricine s-ar mai îndoi vreodată că realitatea nu bate uneori orice ficțiune...
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
amăruie, zumzete minerale sau dimineața senzitivă, altele coborâte parcă din poemele lui Dimov (licorne, grifoni, pasărea cu gheare de argint, rosignolul). Iată o invitație a poetului în atelierul lui de creație: "Din turnul pleoapei,/ Din cetatea sângelui,/ Iată, scriu ierburilor albastre/ Pe care tu le crești sub arcadele sânului./ Nu sunt bolnav, nici întreg sănătos,/ Cu arcul și cu haitele nu mă mai întrem,/ Cum nu mă mai desfată nici cerurile de lemn./ Din turnul pleoapei,/ Din cetatea sângelui,/ Scriu această
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
nici întreg sănătos,/ Cu arcul și cu haitele nu mă mai întrem,/ Cum nu mă mai desfată nici cerurile de lemn./ Din turnul pleoapei,/ Din cetatea sângelui,/ Scriu această carte/ Ca un inorog nespus de urât,/ Să știe ierbile tale albastre/ Că încă trăiesc, și atât. " De la primele volume la cele din ultimii ani, se poate vorbi de o schimbare a vocii lirice a lui Al. Mușina. Poezia în pijama roz, Stop-cadru cu adolescenți, Istoria pantofului mov, La vie en proze
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
spre a continua cu vorbele Călinescului, vara ține răcoare și produce tălpilor goale o senzație plăcută, o gîdilare plăcută, cum o dă iarba pe locul de pășune". Pofta de elementaritate i se mai vădește în "cămeșoiul de pînză cu dungi albastre, lung pînă-n călcîie", în care se poate mișca în voie, ca și-n putina "pusă în cerdacul de dindos", în care se cufundă ceasuri întregi, savurînd plăcerile pe care le generează apa. Avem însă motive a crede că teluricul Creangă
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
dar și infografist pasionat, cu propunerea de a face un Brad de Craciun.hibrid realvirtual în acest an. Bradul fiind deja... foarte real cu cei 10 m ai săi, am procedat la instalarea câtorva globuri și ghirlande (roșii, galbene și albastre!) numai pentru a realiza planurile foto, din diverse unghiuri cu Bradul și Piața, necesare montajelor și multiplicărilor infografice ulterioare. Apoi am reluat decorațiile (cu excepția câtorva ghirlande care pot fi încă văzute la fața locului) și le vom păstra pt la
Bradul din piața României, Montreal. In: Editura Destine Literare by Daniel Constantin Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_307]
-
se revină la titlul "clasic" Cântec de adormit Mitzura. 2. Strofa a V-a din poezia Satan (ed. 1959): "Eu ridicai lopata în semn de datorie/ Și m-am sculat din luntre, de jos, ca să-l salut,/ Scoțând pentru cinstire albastra-mi pălărie/ Ca-n fața unui rege ce trebui' cunoscut", a fost modificată de Tudor Arghezi, pentru ediția Scrieri (vol. 1) și pentru ediția din 1966, astfel: Am ridicat lopata în semn de datorie/ Și m-am sculat din luntre
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
televizorul. Și nici nu vreau. Le așez ordonat pe masă. Grupate pe ore. Ieșind din casă - încotro? - mai aud că Băsescu a plîns. Dar plînsul meu de vreo cincisprezece ani îl aude cineva? Mă sui în trenul de Brăila - Săgeata Albastră - cu o mie și una de gînduri în cap. Am mers deseori pe ruta aceasta ca să ajung la Galați, acolo unde mă aștepta un prieten de care mi se face din ce în ce mai dor, regizorul Adrian Lupu. Îmi spunea, cu glasul lui
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
bătută în cuie, se expun vederii și memoriei cîteva fotografii din ultimele spectacole ale scenografului Dragoș Buhagiar. O expoziție rafinată și atipică, care mă poartă în transa teatrului. Alchimistul și foițe de aur, scoici mici și vorbitoare prinse pe rochia albastru metalizat a Fatimei, Chira Chiralina - instantanee de grup și portrete în sepia, turbane și alambicuri cărate în spinare, corsete la vedere, un chioșc, oglinzi, amor, vînzoleală, povești, Baal și tehnica cool a modernității, a pierzaniei și a degradării teribiliste, Oblomov
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
Ies în balcon și trag adînc în piept aerul gingaș, catifelat, amestecat cu salvele tunetelor ieșite din Dunăre și cu cea mai zebrată parte a viforelor de la granița sovietică. Orizontul de miazănoapte s-a întunecat de nouri. în fața intrării, uniforma albastră a portarului se înclină în tăcere primind bacșiș de la prostituatele ce-și fac rondul de noapte. "Dumnezeule - mă gîndesc - aici paginile manuscriselor luiThomas Mann, Fitzgerald și Arien își găsesc continuitatea..." De trei ori controlează barmanul paharul de cristal pentru că forma
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
funicularul lasă în urmă pete de lumină, ridicîndu-se spre sanatoriul Frunze (Ordjanokidze). în magazin, la alegere - jumătate de litru, un sfert, o stopcă... în apropiere de Soci. Văd toate acestea pentru prima oară. într-un slip tricotat cu un imprimeu albastru pe care scrie "Dinamo" stau sub copertină, pregătindu-mă să mă arunc în primele în agitatele valuri care năvălesc pe plajă asemenea unui duh al mării negre, suveran al Evului mediu, privind din vîltoare înspre secolul douăzeci. Cîte trupuri de
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
au lipsit! Nimeni nu-mi mai istorisise de mult, în două-trei pagini ample, cum a furat Nică cireșele și cum a încercat să vândă pupăza la iarmaroc. Iar poeziile obligatorii din manualul de limba română pentru gimnaziu, Bade Ioane, Floare albastră, Testament erau, trebuie să recunosc, îngropate în podul cu vechituri, lângă Fefeleaga, Agripina și Moș Dănilă. Nu mi-am imaginat că asemenea texte ar putea servi drept repere (critice!) pentru o lucrare cu pretenții academice (?). O frază precum "Davidică din
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
sau măcar amintește-ți, și ai să crezi că vei fi fost cîndva o pasăre sau însuși vîntul." Este, făcînd un ocol înapoi, concluzia spre care, cînd nu te-ai apucat să treci peste pagini, te ademenește coperta. O coală albastră, în care abia-și taie loc o lucarnă, cu cer spumos, de Barbizon. Soarele, pe care-l ghicești, în poza redusă la scară, ca-n toată cartea, doar din strălucirea pe care o dă, dindărăt, unor nori, lucește, zice-s
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
apa călîie, de ceai. Închizi cartea, făcînd drum cu lingurița în licoare, și-ți făgăduiești s-o mai deschizi, s-o alipești, de fapt, la lista ta de, cîte mai sînt, tabieturi. Între timp, viața ei, de obiect mititel și albastru, pîlpîie mai departe în clar-obscur, ca luminile înnorate în arcanele cerului, ,stăpînă peste timpi și roabă nimănui"... Petru Creția, Norii, Humanitas, 2005, 198 pag.
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
pentru a se interesa ce se spune despre Antioh, dacă nu îi e periclitat postul de ambasador, de ce nu i se mărește leafa, când i se trimit banii necesari pentru a acoperi cheltuielile ambasadei, de ce nu i se acordă ,panglica albastră", adică Ordinul ,Sfântul Andrei", pe care l-ar merita pe deplin etc. O altă problemă urmărită tot prin administrația curții era completarea numărului de gospodării cuvenite (adică 1030, ceea ce însemna mai multe sate), acordate prințului Antioh și rudelor sale de către
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
personalizat, artificiul respectiv își pierde funcția și semnificația, devenind un preludiu comic al unei cărți încărcate de dramatism. E de tot hazul ca, în așteptarea sângerosului Dracula, să-l vedem pe Marin Mincu căutat de ,o splendidă făptură cu ochi albaștri și cu niște plete blonde de vrăjitoare" ori căutând el, în castelul de la Visegrád, coridorul secret dinspre celula lui Vlad }epeș... Un prieten maghiar și mai mulți amici italieni îl conduc pe conaționalul nostru până în proximitatea marii lui descoperiri, dispărând
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
lumii ei când ți se adresa. Intrasem, nu am făcut decât câțiva pași și m-am oprit. Așa cum stătea, picior peste picior, fusta i se ridicase pe o coapsă sidefată, ca un lujer de piatră. Purta fusta de uniformă, obișnuită, albastră. Am stat și am privit-o până când și-a dat seama că este privită. Și-a dat seama și de ce, dar nu a făcut nici un gest să-și îndrepte fusta, doar a zâmbit, foarte ușor, un zâmbet de o rară
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
ținîndu-și mîna pe balustradă. Simți că se pierde într-o vedenie. Fata trebuie că avea doisprezece sau treisprezece ani și era escortată de o femeie în puterea vîrstei, scundă și trandafirie, ce avea toate trăsăturile unei dădace. Purta o rochie albastră de satin. Părul ei avea culoarea migdalei, iar pielea de pe umeri și de pe gîtul zvelt părea străvezie. Se opri la capătul scării și se întoarse o clipă. Preț de o secundă, privirile lor se întîlniră și ea îi acordă un
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
vrăjită. Julián îl urmă, ascultător, pe băiat, însă pămîntul îi fugea de sub picioare. Pentru prima oară de cînd urcase în Mercedes Benz cu don Ricardo Aldaya, pricepu care era sensul. O visase de nenumărate ori, cu aceeași scară, cu rochia albastră și cu expresia aceea din privirea ei cenușie, fără să știe cine era și de ce îi zîmbea. Cînd ieșiră în grădină, se lăsă purtat de Jorge pînă la garaje și la terenurile de tenis care se întindeau mai departe. Abia
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
magazie/ Pe-un vraf de ziare rupte ca pe un tron de crai/ și să-mbrăcăm poteca în crini căci o să vie/ sunînd din cești spre seară dulapul cel bălai/ Îmbrobonat de-ardoarea de a-mi închide-ntr-însul/ În mari bucăți albastre de zahăr candel plînsul." (Sonetul XLIII) Volumul care a urmat, în 1980, a fost Dulapul îndrăgostit; dincolo de diferența de temă, sonetele se înscriu, astfel, perfect în universul livresc brumarian. Erotizarea obiectelor sau a regnului vegetal lasă loc aici, firesc, fantasmelor
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
în subtilitățile finanțismului ce suntem, ci mascarea abundenței ca să nu observe la televizor Parlamentul European, Bruxelles-ul și alții... Că, de fapt, toate aceste măsuri nu sunt altceva decât pași importanți pe drumul spre UE presărat cu garoafe galbene, trandafiri albaștri și, ici-acolo, parcă și câte-un mănunchi de beladone. Deocamdată virtuale... Abia după o vreme îl aud pe Haralampy zicând molcom: -Bade, știi că eu sunt fericit ? Și se repede la televizor, și îl strânge în brațe până când râsul
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
Rînduri scrise pe bucăți de carton soios pe foi de calendar pe-o pagină din Mercure de France brigadierul detașamentului 38 artilerie așteaptă răspunsuri în desișul pădurii în ziua de anul nou 1915 în trenul între Nisa și Marsilia imensitatea albastră a mării și lumina plină a dimineții întîlnirea pe fundalul războiului ploii deznădejdii el îi face un inel din belciugul de aramă al grenadei germane de calibrul 77 imaginea clară trăinicia spiritului Vittoriei Colonna și ardoarea mistică a Sfintei Tereza
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
nostalgică, de astădată, iese la rampă, cu o alură de vis resignat, capotînd în utopie: ,îmi spune că eschimoșii au zeci de cuvinte diferite pentru zăpadă. După nuanțele pe care le îmbracă albul sub efectul luminii naturale... văd o zăpadă albastră, una galbenă, una violetă, una oranj. Zăpezi așezate în cupe ca înghețata de fructe și oamenii locului care nu le mai văd pentru că ei se gîndesc la ziua de mîine, mereu la ziua de mîine și din azi nu mai
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
îndrăznit sub Pinochet? Nenumărate defilări homo de-a lungul și de-a latul Germaniei. Cum ar fi fost sub Hitler? Sau sub comunism? (...) Totul se trăgea de la un președinte american, Filip nu putea să-l sufere, chiar notase în caietul albastru: ŤUn saxofonist ratat, care a dat - pentru voturi - cale liberă desfrîului de tot felul. S-a văzut pe urmă ce-a făcut la Casa Albă. În Salonul Oval! Pentru a abate atenția lumii de la porcăriile lui și pentru a se
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
sunt și eu/ invidios și-ntr-un fel e prea târziu pentru mine// așa cum într-una din diminețile de pe vremea liceului/ am ieșit din bloc și cam la o sută de metri mai încolo/ circarii puneau pe picioare un cort albastru/ și era prea târziu/ o întârziere de zece ani/ să fi venit când eram copil/ pe-atunci își așezau tabăra la marginea orașului/ unde locuia o mătușă de-a mamei/ care-avea întotdeauna în casă cafea naturală și lichior și/ multe
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]